Decizia nr. 212/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. i) și alin. (2) teza finală, precum și ale

art. 45 alin. (1), (2) și (5) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Ana Ciurcu, Emil Gongescu, Nicoleta Dumitrescu și Constantin Stelian Iordănescu în Dosarul nr. 12.119/2002 al Judecătoriei Sectorului 1 București.

La apelul nominal este prezent personal Constantin Stelian Iordănescu și asistat de avocat Laura Cosma. Sunt prezenți, de asemenea, Ana Ciurcu, Emil Gongescu și Nicoleta Dumitrescu, prin același avocat. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Apărătorul părților prezente solicită admiterea excepției. Arată că prin adoptarea

Legii nr. 10/2001 , legiuitorul a ignorat întinderea și limitele dreptului de proprietate, pe care ar fi trebuit să îl interpreteze și să îl aplice în concordanță cu Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, cât și în raport de jurisprudența Curții Constituționale. Astfel, legiuitorul a inclus în sfera de aplicabilitate a acestei legi imobile preluate de stat fără titlu, legiferând posibilitatea ca foștii proprietari să primească numai despăgubiri. De aceea, restricția instituită de art. 2 alin. (2) teza a doua este nejustificată din punct de vedere obiectiv și rațional. În ce privește neconstituționalitatea art. 45 alin. (5), arată că această prevedere instituie o restrângere aberantă a exercițiului dreptului la acțiune pentru constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare privind imobilele ce cad sub incidența

Legii nr. 10/2001 .

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, arătând că scopul

Legii nr. 10/2001

a fost acela de reparare a tuturor abuzurilor și injustițiilor din trecut, astfel că textele de lege criticate sunt în concordanță cu dispozițiile constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 2 noiembrie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 12.119/2002, Judecătoria Sectorului 1 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. i) și alin. (2) teza finală, precum și ale

art. 45 alin. (1), (2) și (5) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Ana Ciurcu, Emil Gongescu, Nicoleta Dumitrescu și Constantin Stelian Iordănescu într-o cauză civilă având ca obiect constatarea nulității absolute a unor contracte de vânzare-cumpărare a unor apartamente.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că textele criticate contravin dispozițiilor constituționale invocate, întrucât includ în sfera de aplicare a

Legii nr. 10/2001

și imobilele preluate de stat fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării imobilului, precum și cele preluate prin acte administrative emise fără temei legal. În acest fel este afectată și obligativitatea erga omnes a deciziilor Curții Constituționale, care, în jurisprudența sa, a decis că prevederile

Legii nr. 10/2001

nu sunt aplicabile imobilelor cu privire la care statul nu a dobândit legal dreptul de proprietate.

Judecătoria Sectorului 1 București consideră că prevederile

art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 10/2001

sunt constituționale. În ceea ce privește prevederile art. 2 alin. (2), apreciază că acestea sunt neconstituționale, în raport cu art. 44 alin. (1) și (2) și art. 53 din Constituție, deoarece ele creează o categorie distinctă de imobile preluate de stat fără titlu valabil. În opinia instanței de judecată, foștii proprietari ai acestor categorii de imobile nu își pot exercita prerogativele dreptului de proprietate decât după primirea deciziei sau a hotărârii judecătorești de restituire. De asemenea, apreciază că și prevederile art. 45 alin. (1), (2) și (5) din această lege sunt neconstituționale, în raport cu art. 15 alin. (2), întrucât prin sintagma "în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu bună-credință", cuprinsă în acest articol, se ajunge la validarea cu efect retroactiv a actelor juridice de înstrăinare a unor imobile preluate fără titlu valabil, cu singura condiție a existenței bunei-credințe în momentul încheierii actului juridic.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră prevederile legale criticate ca fiind constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Excepția are ca obiect prevederile art. 2 alin. (1) lit. i) și alin. (2) teza finală, precum și ale

art. 45 alin. (1), (2) și (5) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005.

Textele legale criticate au următorul conținut:

- Art. 2 alin. (1) lit. i) și alin. (2): "(1) În sensul prezentei legi, prin imobile preluate în mod abuziv se înțelege:

[...]

i) orice alte imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, precum și cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziție ale organelor locale ale puterii sau ale administrației de stat.

(2) [...] Persoanele ale căror imobile au fost preluate fără titlu valabil își păstrează calitatea de proprietar avută la data preluării, pe care o exercită după primirea deciziei sau a hotărârii judecătorești de restituire, conform prevederilor prezentei legi."

- Art. 45 alin. (1), (2) și (5): " (1) Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile care cad sub incidența prevederilor prezentei legi, sunt valabile dacă au fost încheiate cu respectarea legilor în vigoare la data înstrăinării.

(2) Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu bună-credință.

[...]

(5) Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acțiune se prescrie în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi."

Textele constituționale considerate a fi încălcate sunt cele ale art. 16 alin. (1) și (2) - egalitatea în drepturi, art. 21 - accesul liber la justiție, art. 44 alin. (1) și (2) - garantarea și ocrotirea proprietății private, art. 53 - restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și al art. 147 - deciziile Curții Constituționale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate prin raportare la unele dintre textele constituționale invocate în cauza de față.

Astfel, cu privire la constituționalitatea

art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 10/2001 , Curtea prin

Decizia nr. 556 din 25 octombrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.046 din 24 noiembrie 2005, a decis că soluția de restituire a unor asemenea categorii de imobile este rezultatul opțiunii legiuitorului și are la bază exercitarea dreptului de a decide asupra modului de reparare a injustițiilor și a abuzurilor din legislația anterioară.

Cu privire la constituționalitatea

art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 , Curtea, prin

Decizia nr. 482 din 11 decembrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 4 februarie 2004 a statuat că acest text reglementează ipoteza în care unele imobile au fost preluate de stat printr-un act administrativ ilegal ori fără titlu sau în condițiile inexistenței reglementării legale care să constituie temeiul juridic al constituirii dreptului de proprietate al statului. Legea a prevăzut numai că această calitate de proprietar avută la data preluării imobilului va fi exercitată de titular după primirea deciziei sau a hotărârii judecătorești de restituire, conform prevederilor prezentei legi.

Referitor la constituționalitatea

art. 45 alin. (1), (2) și (5), Curtea s-a pronunțat prin Decizia nr. 69 din 18 februarie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 3 aprilie 2003, și prin

Decizia nr. 110 din 24 februarie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 22 martie 2005, reținând că, prin consacrarea bunei-credințe ca o cauză de asanare a nulității absolute a actelor de înstrăinare a imobilelor preluate fără titlu valabil, legiuitorul a înțeles ca în conflictul de interese legitime dintre adevăratul proprietar și subdobânditorul de bună-credință al bunului său imobil să fie preferat cel din urmă. Recunoașterea prevalenței interesului subdobânditorului de bună-credință a fost impusă de rațiuni ce vizează asigurarea securității circuitului civil și stabilitatea raporturilor juridice.

Atât considerentele, cât și soluțiile acestor decizii sunt valabile și în cauza de față, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții.

Cu referire la criticile de neconstituționalitate vizând încălcarea art. 16 alin. (1) și (2), art. 53 și art. 147 din Constituție, Curtea constată că sunt neîntemeiate, întrucât prevederile legale criticate se aplică deopotrivă tuturor persoanelor aflate în ipoteza reglementată de aceste texte și nu prevăd nici o restrângere a prerogativelor dreptului de proprietate.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate raportată la art. 147 din Constituție, Curtea constată că aceste dispoziții nu sunt incidente în cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. i) și alin. (2) teza finală, precum și ale

art. 45 alin. (1), (2) și (5) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Ana Ciurcu, Emil Gongescu, Nicoleta Dumitrescu și Constantin Stelian Iordănescu în Dosarul nr. 12.119/2002 al Judecătoriei Sectorului 1 București.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 7 martie 2006.