Decizia nr. 256/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Mihaela Cîrstea - procuror

Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1) și ale art. 2 alin. (1) lit. a), l) și p) din

Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Consiliul General al Municipiului București în Dosarul nr. 7.233/CA/2005 al Tribunalului București - Secția a VIII-a pentru conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând că nu există nici o contradicție între dispozițiile legale criticate și textele constituționale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 14 octombrie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 7.233/CA/2005, Tribunalul București - Secția a VIII-a pentru conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1) și ale art. 2 alin. (1) lit. a), l) și p) din

Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Consiliul General al Municipiului București într-un litigiu având ca obiect soluționarea unei plângeri formulate împotriva unui act administrativ normativ.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 21 alin. (1) și ale art. 52 alin. (1).

Autorul excepției apreciază că dispozițiile art. 52 alin. (1) din Constituție au rezervat acțiunea în contencios administrativ numai persoanei vătămate într-un drept sau interes legitim al său, iar vătămarea unui interes legitim public reprezintă o atingere adusă unei colectivități și nu unei persoane determinate. De altfel, în același sens sunt invocate și prevederile art. 21 alin. (1) din Constituție, care garantează accesul liber la justiție al oricărei persoane pentru a-și apăra drepturile, interesele și libertățile sale legitime. În consecință, se apreciază că textul de lege criticat, aplicându-se și în ipoteza vătămării unor interese legitime publice, este neconstituțional.

Tribunalul București - Secția a VIII-a pentru conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile

art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

sunt neconstituționale, încălcând prevederile art. 21 alin. (1) și ale art. 52 alin. (1) din Constituție, în măsura în care se interpretează că reclamantul este scutit de justificarea unui interes personal, direct și actual pentru promovarea acțiunii, atunci când invocă lezarea unui interes public.

Totodată, se apreciază că celelalte dispoziții legale criticate cuprind simple definiții care nu aduc atingere textelor constituționale invocate.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere se arată că intenția legiuitorului constituant a fost aceea de a nu limita exercițiul drepturilor și al libertăților fundamentale decât în condițiile art. 53 din Constituție.

Totodată, Guvernul consideră că exercitarea în colectiv a unor drepturi sau interese nu exclude faptul că dreptul sau interesul respectiv este recunoscut fiecăruia dintre membrii unei colectivități.

Guvernul apreciază că dispozițiile legale criticate asigură atât ocrotirea interesului public, cât și respectarea interesului privat al persoanei ale cărei drepturi, libertăți sau interese legitime au fost vătămate.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate nu aduc atingere textelor constituționale invocate. Totodată, în acest sens sunt indicate deciziile Curții Constituționale nr. 39 din 27 ianuarie 2005 și nr. 188 din 27 aprilie 2004.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 1 alin. (1) și ale art. 2 alin. (1) lit. a), l) și p) din

Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, care au următorul cuprins:

- Art. 1 alin. (1): "Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.";

- Art. 2 alin. (1) lit. a), l), p): "(1) În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

a) persoana vătămată - orice persoană fizică sau juridică ori grup de persoane fizice, titulare ale unor drepturi subiective sau interese legitime private vătămate prin acte administrative; în sensul prezentei legi, sunt asimilate persoanei vătămate și organismele sociale care invocă vătămarea unui interes public prin actul administrativ atacat; [...]

l) interes public - interesul care vizează ordinea de drept și democrația constituțională, garantarea drepturilor, libertăților și îndatoririlor fundamentale ale cetățenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competenței autorităților publice; [...]

p) interes legitim public - posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept fundamental care se exercită în colectiv ori, după caz, în considerarea apărării unui interes public;."

Textele constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 21 alin. (1) privind accesul liber la justiție și ale art. 52 alin. (1) privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține următoarele:

În esență, autorul excepției apreciază că aplicarea textelor de lege criticate și în ipoteza vătămării unor interese legitime publice încalcă art. 21 alin. (1) și art. 52 alin. (1) din Constituție.

Curtea reține că, potrivit art. 52 alin. (1) din Constituție, pentru introducerea unei acțiuni în contencios administrativ, persoana vătămată trebuie să demonstreze încălcarea de către o autoritate publică a unui drept al său sau a unui interes legitim. Or, din interpretarea gramaticală a acestui text constituțional rezultă că se face trimitere in terminis numai la existența vătămării cu privire la un drept al persoanei, prin folosirea pronumelui posesiv "său", pe când în cazul interesului legitim nu se distinge dacă acesta poate fi public sau privat. Aceasta în timp ce, potrivit art. 21 alin. (1) din Constituție, exercitarea acțiunii în justiție de către orice persoană este posibilă numai pentru apărarea "drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime".

Curtea constată că dispozițiile art. 52 alin. (1) din Constituție se referă în mod expres la un drept al persoanei vătămate ca o condiție a introducerii unei acțiuni în contencios administrativ, iar în ceea ce privește interesul legitim, în concepția Constituției, acesta poate fi atât privat, cât și public, în lipsa unei precizări exprese a textului respectiv. În acest cadru devine aplicabil principiul potrivit căruia ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus.

Curtea reține, astfel cum aprecia și Guvernul în punctul de vedere exprimat, că dispozițiile legale referitoare la posibilitatea sesizării instanței de contencios administrativ, în condițiile prevăzute de textele supuse controlului de constituționalitate, asigură atât ocrotirea interesului public, cât și respectarea interesului privat al persoanei ale cărei drepturi, libertăți sau interese legitime au fost vătămate.

În consecință, în unele cazuri, și anume "în considerarea realizării unui drept fundamental care se exercită în colectiv ori, după caz, în considerarea apărării unui interes public", așa cum prevede

art. 2 alin. (1) lit. p) din Legea nr. 554/2004 , persoanele fizice pot introduce acțiune în contencios administrativ pentru apărarea unui interes legitim public, mai ales când se are în vedere un act administrativ normativ. Curtea reține că aceasta este o măsură eficientă pentru a înlătura din primul moment posibil eventualele abuzuri ale administrației publice, cu atât mai mult cu cât interesul legitim public are în vedere și interesele legitime private ale unei persoane.

În cauza dedusă judecății instanța de fond este competentă să stabilească dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea acțiunii.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1) și ale art. 2 alin. (1) lit. a), l) și p) din

Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Consiliul General al Municipiului București în Dosarul nr. 7.233/CA/2005 al Tribunalului București - Secția a VIII-a pentru conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 14 martie 2006.