Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 129/1996

referitoare la pronunțarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 332 alin. 3 din Codul de procedură penală

prezumat în vigoare

Data actului
24 octombrie 1996
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 158 din 16 iulie 1997
Citat de
4 acte
Citează
2 acte
Structură
0 articole · 7.835 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

  • Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale

Are ca temei 1

  • Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

-----------

Costica Bulai - judecător

Ioan Deleanu - judecător

Ioan Griga - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 332 alin. 3 din Codul de procedură penală, ridicată de Rotaru Eusebiu în Dosarul nr. 1.117/1996 al Tribunalului Bacau.

Dezbaterile au avut loc în ședința din 17 octombrie 1996, în prezenta reprezentantului Ministerului Public și a părții, și au fost consemnate în încheierea din acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 24 octombrie 1996.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 29 aprilie 1996, pronunțată în Dosarul nr. 1.117/1996, Tribunalul Bacau a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 332 alin. 3 din Codul de procedură penală, ridicată de inculpatul Rotaru Eusebiu. În susținerea excepției invocate, inculpatul arata ca dispoziția din art. 332 alin. 3 din Codul de procedură penală, care prevede că împotriva hotărârii de desesizare pot face recurs numai procurorul și inculpatul arestat în cauza, contravine dispozițiilor art. 128 din Constituție, care, prevăzând ca "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii", garantează dreptul tuturor părților interesate, inclusiv al inculpatului judecat în stare de libertate, de a folosi calea de atac prevăzută de lege împotriva hotărârii de desesizare. În speta, susține inculpatul, deși, în urma probelor administrate, s-a stabilit nevinovatia sa și s-a solicitat achitarea, instanța, care fusese investită numai cu privire la el, a dispus totuși desesizarea și trimiterea cauzei la procuror, deoarece raportul de expertiza criminalistica a stabilit ca vinovata de producerea accidentului este o altă persoană decât inculpatul. În aceste condiții, deși interesat în folosirea caii de atac a recursului împotriva hotărârii de desesizare, inculpatul n-a putut beneficia de dreptul constituțional la folosirea căilor de atac, datorită dispoziției neconstituționale din art. 332 alin. 3 din Codul de procedură penală.

Exprimandu-și opinia, Tribunalul Bacau apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece faptul ca art. 332 alin. 3 din Codul de procedură penală limitează folosirea caii de atac a recursului numai de către unii dintre subiectii procesului penal, între aceștia nefiind și inculpatul în stare de libertate, nu este de natura să justifice concluzia ca aceste dispoziții contravin celor din art. 128 al Constituției.

În vederea soluționării excepției de neconstituționalitate au fost solicitate, în baza art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, puncte de vedere Guvernului și celor două Camere ale Parlamentului.

În punctul de vedere al Guvernului se considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, art. 332 alin. 3 din Codul de procedură penală nefiind în contradictie cu art. 128 din Constituție. Se mai arata ca "existenta unor reglementări restrictive în ceea ce privește folosirea căilor de atac, în cazul în care cercetarea penală s-a efectuat de un organ necompetent, se explica, pe de o parte, prin aceea ca instanța căreia i se adresează recursul nu antameaza fondul procesului, ci se rezuma la verificarea legalității hotărârii, pentru a se vedea dacă cercetarea penală s-a efectuat de un organ necompetent, iar pe de altă parte, aceasta reglementare, la fel ca și alte reglementări speciale, este determinata de nevoia infaptuirii corecte a justiției, în raport cu obiectivele activității de judecată". Se menționează că obiectivul excepțiilor de neconstituționalitate îl pot constitui numai textele de lege care reglementează situații sau împrejurări bazate pe acte sau fapte concrete, iar nu situații sau aspecte juridice pe care, în mod voit, legiuitorul le-a omis.

Camera Deputaților și Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

având în vedere încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților, dispozițiile art. 332 alin. 3 din Codul de procedură penală, raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, al art. 23 și al art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea este competența să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Dispoziția din art. 332 alin. 3 din Codul de procedură penală prevede că "Împotriva hotărârii de desesizare se poate face recurs de către procuror și de inculpatul arestat în cauza". Prin aceasta dispoziție, sfera persoanelor care pot face recurs împotriva unei hotărâri judecătorești a fost asadar redusă la doua: procurorul, care poate face întotdeauna recurs, și inculpatul, care poate folosi aceasta cale de atac numai dacă este arestat în cauza. Celelalte persoane care, în mod obișnuit, pot folosi calea de atac a recursului potrivit dispozițiilor art. 385^2 și art. 362 din Codul de procedură penală au fost excluse de la acest drept. Aceasta excludere, care se întemeiază pe prezumția ca singurii subiecti interesați să facă recurs împotriva hotărârilor judecătorești de desesizare sunt procurorul și inculpatul arestat în cauza, este însă contrară prevederilor art. 128 din Constituție, care stabilesc ca împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac în condițiile legii. Or, este evident ca, potrivit Constituției, nu numai inculpatul arestat în cauza, ci și inculpatul judecat în stare de libertate sau cel arestat în alta cauza are dreptul de a face recurs împotriva hotărârii de desesizare, după cum au acest drept și alte persoane ale căror interese legitime au fost vătămate printr-o astfel de hotărâre.

Restrangerea, prin aceasta dispoziție legală, a dreptului celorlalte părți interesate de a folosi calea de atac a recursului împotriva hotărârii judecătorești nu poate fi justificată prin invocarea vreuneia dintre temeiurile prevăzute în art. 49 din Constituție, iar argumentele ca prin restrangerea sferei titularilor recursului se asigura celeritatea procesului penal și desfășurarea acestuia într-un termen rezonabil nu pot fi primite, deoarece aceste scopuri nu pot fi realizate prin nesocotirea dreptului constituțional la folosirea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești.

De altfel, asa cum susține autorul excepției, dispoziția art. 332 alin. 3 din Codul de procedură penală vine în contradictie și cu prevederile art. 6 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, adoptată la Roma la 4 noiembrie 1950, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, în care se statuează ca orice persoană are dreptul la judecarea, în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil, a cauzei sale.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 și al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Admite excepția de neconstituționalitate a art. 332 alin. 3 din Codul de procedură penală, cat privește limitarea dreptului de a exercita recursul numai la inculpatul arestat, invocată de Rotaru Eusebiu în Dosarul nr. 1.117/1996 al Tribunalului Bacau - Secția penală.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 24 octombrie 1996.

*) A se vedea și Decizia Curții Constituționale nr. 69 din 15 aprilie 1997.

Lucian Stangu - președinte

PREȘEDINTE,
dr. Lucian Stangu
Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.