Decizia nr. 408/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 126/2005

privind mandatarea Ministerului Finanțelor Publice pentru reprezentarea României sau a altor instituții publice în fața Curții de Arbitraj Internaționale a Centrului Internațional pentru Reglementarea Diferendelor Relative la Investiții, excepție ridicată de Cabinetul individual "A.C. Pop" în Dosarul nr. 3.579/2005 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal răspunde autorul excepției, prin avocat, constatându-se lipsa celorlalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că Ministerul Finanțelor Publice a depus la dosar o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru lipsă de apărare. Totodată, aceeași parte a depus un alt înscris prin care solicită în mod argumentat respingerea ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate ridicate.

Reprezentantul autorului excepției solicită admiterea cererii Ministerului Finanțelor Publice prin care se solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru lipsă de apărare.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii de acordare a unui nou termen de judecată, având în vedere că partea a depus concluzii scrise prin care și-a formulat punctul de vedere asupra excepției invocate.

Curtea respinge cererea pentru acordarea unui nou termen de judecată, întrucât prin depunerea concluziilor scrise Ministerul Finanțelor Publice și-a exprimat în mod argumentat punctul de vedere asupra excepției.

Pe fond, autorul excepției solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, arătând, în esență, că prevederile legale criticate nu dau posibilitatea cabinetelor individuale de avocatură să reprezinte statul român sau unele instituții publice în fața Curții de Arbitraj Internaționale a Centrului Internațional pentru Reglementarea Diferendelor Relative la Investiții, ceea ce este de natură a încălca art. 16 alin. (1), art. 41 alin. (1), art. 53 și art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție. Totodată, se apreciază că există o lipsă de coordonare legislativă între textul legal criticat și

Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 158/2006

- care însă se aplică cu privire la reprezentarea statului român în fața altor instanțe decât cea prevăzută de textul

art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 126/2005

-, având în vedere că, potrivit acestui ordin, reprezentarea statului va fi făcută fără a se ține cont de forma de exercitare a profesiei de avocat.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, întrucât în acest caz statul, fiind un beneficiar al asistenței juridice, are dreptul exclusiv de a angaja avocați pentru apărarea intereselor sale, ceea ce nu încalcă prevederile constituționale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 13 februarie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 3.579/2005, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 126/2005

privind mandatarea Ministerului Finanțelor Publice pentru reprezentarea României sau a altor instituții publice în fața Curții de Arbitraj Internaționale a Centrului Internațional pentru Reglementarea Diferendelor Relative la Investiții, excepție ridicată de Cabinetul individual "A.C. Pop" într-o cauză având ca obiect anularea dispozițiilor

art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 126/2005 , precum și suspendarea executării acestei ordonanțe de urgență.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1), ale art. 41 alin. (1), ale art. 53 și ale art. 135 alin. (2) lit. a).

Se apreciază că selectarea de către Ministerul Finanțelor Publice numai a societăților profesionale civile de avocați pentru formularea apărării statului român în anumite cauze dă naștere la discriminări între avocați pe criteriul formei de exercitare a profesiei, excluzând astfel de la această activitate cabinetele individuale, cele asociate și societățile profesionale civile cu răspundere limitată, ceea ce este de natură a contraveni art. 16 alin. (1) din Constituție. Totodată, se arată că dispozițiile criticate au restrâns exercitarea dreptului oricărui avocat de a-și desfășura activitatea specifică în una dintre formele prevăzute de legea specială, ceea ce în opinia autorului excepției este contrar art. 41 alin. (1) și art. 53 din Constituție.

Autorul excepției consideră că textul criticat creează grave prejudicii celorlalte forme de exercitare a profesiei, blocându-se posibilitatea acestora de a participa la anumite selecții și limitându-se astfel libertatea comerțului, precum și concurența, încălcându-se astfel prevederile art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată, întrucât beneficiarul asistenței juridice are dreptul să stabilească criteriile de angajare a avocaților care să îi susțină cauza în anumite litigii, tocmai în virtutea dispozițiilor care statuează dreptul la apărare și libera concurență.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, susținerile părții prezente, notele scrise depuse, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 126/2005

privind mandatarea Ministerului Finanțelor Publice pentru reprezentarea României sau a altor instituții publice în fața Curții de Arbitraj Internaționale a Centrului Internațional pentru Reglementarea Diferendelor Relative la Investiții, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 842 din 19 septembrie 2005, și au următorul cuprins: "În exercitarea mandatului acordat, Ministerul Finanțelor Publice va selecta, în vederea formulării apărării, mai multe societăți profesionale civile de avocați din România sau din străinătate, specializate în litigii internaționale, prin procedura stabilită prin ordin al ministrului finanțelor publice."

Textele constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă, ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și ale art. 135 alin. (2) lit. a) privind economia.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține următoarele:

În esență, autorul excepției apreciază că selectarea de către Ministerul Finanțelor Publice numai a societăților profesionale civile de avocați pentru formularea apărării statului român în anumite cauze încalcă prevederile art. 16 alin. (1), ale art. 41 alin. (1), ale art. 53 și ale art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție.

Curtea observă că principala critică de neconstituționalitate a autorului excepției are în vedere încălcarea dispozițiilor constituționale referitoare la concurență, datorită unei discriminări existente între avocați pe criteriul formei de exercitare a profesiei. Curtea reține că în cazul de față beneficiarul asistenței juridice este chiar statul român, care nu acționează ca o putere de reglementare distinctă, ci este un participant în cadrul unor raporturi judiciare, și anume urmează a se apăra ca subiect de drept de sine stătător în fața Curții de Arbitraj Internaționale a Centrului Internațional pentru Reglementarea Diferendelor Relative la Investiții.

Astfel, Curtea constată că atât timp cât statul este beneficiarul direct al asistenței juridice, iar contractul de reprezentare avocațială are în vedere interesul nemijlocit al statului, acesta, ca participant direct în cadrul raporturilor judiciare sus menționate, are tot dreptul de a-și fixa criterii de angajare a avocaților care să îi susțină cauza. De altfel, atunci când statul acționează ca participant pe o piață concurențială, i se aplică aceleași prevederi ca și celorlalți actori concurențiali existenți pe această piață.

Având în vedere cele de mai sus, Curtea constată că nu există nici o încălcare a dispozițiilor art. 16 alin. (1) și ale art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție.

Totodată, Curtea reține că și susținerea autorului excepției în sensul că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile art. 41 alin. (1) din Constituție este neîntemeiată, întrucât dreptul la muncă, alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupației, precum și a locului de muncă vizează posibilitatea oricărei persoane de a exercita profesia sau meseria pe care o dorește, în anumite condiții, și nu un eventual drept al avocaților organizați în anumite forme de exercitare a profesiei de a intră în raporturi contractuale cu statul român.

În consecință, neexistând nicio încălcare a vreunui drept fundamental prevăzut de Constituție, textul art. 53 din Constituție nu are incidență în cauză.

În ceea ce privește invocarea de către autorul excepției a unor probleme de coordonare legislativă, Curtea reține că, în conformitate cu dispozițiile

art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, instanța de contencios constituțional realizează un control de constituționalitate a legilor și altor acte normative, în timp ce problemele de natura celor invocate de autorul excepției revin în mod exclusiv autorității legiuitoare.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 126/2005

privind mandatarea Ministerului Finanțelor Publice pentru reprezentarea României sau a altor instituții publice în fața Curții de Arbitraj Internaționale a Centrului Internațional pentru Reglementarea Diferendelor Relative la Investiții, excepție ridicată de Cabinetul individual "A.C. Pop" în Dosarul nr. 3.579/2005 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 mai 2006.