Decizia nr. 423/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ștefan Cherata în Dosarul nr. 8/P/2006 al Curții de Apel Craiova - Secția penală.

La apelul nominal răspunde partea Dumitru Tătuț, lipsă fiind autorul excepției, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, se dă cuvântul părții prezente, care lasă la aprecierea Curții Constituționale soluționarea excepției de neconstituționalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții Constituționale în această materie și apreciind că dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate în motivarea excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 22 februarie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 8/P/2006, Curtea de Apel Craiova - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ștefan Cherata în dosarul menționat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală încalcă dispozițiile constituționale care consacră egalitatea cetățenilor în fața legii, accesul liber la justiție și folosirea căilor de atac, întrucât exclude posibilitatea atacării cu recurs a soluției de admitere a plângerii formulate împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, cu reținerea cauzei spre judecare.

Curtea de Apel Craiova - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatul Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, apreciind, în esență, că dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1), art. 21 și 129 din Constituție, ci, dimpotrivă, constituie o aplicare a acestora.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituționale invocate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2) și ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, potrivit cărora "Hotărârea instanței pronunțată potrivit alin. 8 lit. a) și b) poate fi atacată cu recurs de procuror, de persoana care a făcut plângerea, de persoana față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum și de orice persoane ale căror interese legitime sunt vătămate".

Dispozițiile constituționale pretins a fi încălcate sunt cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetățenilor în fața legii, în art. 21 privind accesul liber la justiție și în art. 129 referitor la folosirea căilor de atac.

Examinând excepția de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. Stabilirea de către legiuitor, prin dispozițiile alin. 10 al art. 278^1 din Codul de procedură penală, a regulii potrivit căreia sunt susceptibile de recurs numai hotărârile instanței pronunțate potrivit alin. 8 lit. a) și b) al art. 278^1 din Codul de procedură penală, iar nu și hotărârea pronunțată în temeiul alin. 8 lit. c) al aceluiași articol, nu este de natură să aducă atingere dispozițiilor art. 21 și 129 din Constituție. Aceasta întrucât, în situația admiterii plângerii cu reținerea cauzei spre judecare, dispozițiile privind judecarea în primă instanță și căile de atac se aplică în mod corespunzător și, prin urmare, nu este restrâns în niciun fel dreptul părții de a se adresa instanței, de a formula apărări și de a se prevala de toate garanțiile ce caracterizează un proces echitabil. Mai mult, după pronunțarea unei hotărâri de către instanța de fond, care a reținut cauza pentru judecată în primă instanță, se pot exercita căile de atac prevăzute de lege, partea având posibilitatea să își exercite dreptul de acces liber la justiție.

De asemenea, stabilirea competenței, precum și reglementarea utilizării căilor de atac împotriva rezoluțiilor sau a ordonanțelor procurorului sunt atributul exclusiv al legiuitorului.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a prevederilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală față de art. 16 alin. (1) din Constituție, se constată că textul de lege criticat este deopotrivă aplicabil tuturor persoanelor care se află în ipoteza acestuia, fără privilegii sau discriminări.

În sensul celor de mai sus, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin

Decizia nr. 13 din 10 ianuarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 134 din 13 februarie 2006.

În plus, criticile formulate vizează extinderea prevederilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală și la alte situații neprevăzute de acestea. Acceptarea unor astfel de critici ar echivala cu transformarea instanței de contencios constituțional într-un legislator pozitiv, ceea ce ar contraveni art. 61 din Constituție, potrivit căruia "Parlamentul este [...] unica autoritate legiuitoare a țării".

Față de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ștefan Cherata în Dosarul nr. 8/P/2006 al Curții de Apel Craiova - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 25 mai 2006.