Decizia nr. 403/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215 alin. 1, 2 și 3 din Codul penal, excepție ridicată de Victor Mihai Stoica în Dosarul nr. 2.005/P/2005 al Tribunalului Dolj - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că dispozițiile legale criticate nu încalcă prevederile constituționale și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale invocate de autorul excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea nr. 149 din 19 decembrie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 2005/P/2005, Tribunalul Dolj - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215 alin. 1, 2 și 3 din Codul penal, excepție ridicată de Victor Mihai Stoica în dosarul menționat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că "prin caracterul vag, de excesivă generalitate al reglementării, prin folosirea ambiguă a unor termeni sau expresii cu semnificație și conotații deosebit de cuprinzătoare în ordinea etică și juridică (adevăr, minciună, folos material injust, pagubă, inducere în eroare), textele de lege criticate aduc atingere liberei inițiative, întrucât creează posibilitatea ca "orice neadevăr proferat în cursul unei negocieri contractuale" să poată fi incriminat ca infracțiune. Totodată, se arată că incriminarea generală și vagă, prin textul de lege criticat, a "inducerii în eroare" ca element infracțional determină ca orice neînțelegere de către un partener economic a unor elemente contractuale să fie considerată ca având "dimensiune penală", "cu consecințe grav inhibante pentru mediul economic modern". Pentru aceste motive se apreciază că textele de lege criticate încalcă și dispozițiile art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât nu îndeplinesc cerințele de accesibilitate și previzibilitate ce trebuie să caracterizeze orice normă de incriminare.

Tribunalul Dolj - Secția penală apreciază că "prin lege se pot aduce îngrădiri ale exercițiului drepturilor patrimoniale pentru apărarea intereselor economice generale și a drepturilor altor persoane, ceea ce nu echivalează cu anihilarea completă a dreptului, care se poate exercita în limitele legii, iar incidența prevederilor art. 215 alin. 1, 2 și 3 din Codul penal la situația de fapt reținută în prezenta cauză, în raport de probele administrate, privește rezolvarea în fond a cauzei penale".

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului, referindu-se și la jurisprudența în materie a Curții Constituționale, consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 215 alin. 1, 2 și 3 din Codul penal, potrivit cărora: "Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 12 ani.

Înșelăciunea săvârșită prin folosire de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuși o infracțiune, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni.

Inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa fel încât, fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate, se sancționează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, după distincțiile acolo arătate."

În motivarea excepției de neconstituționalitate se invocă prevederile Legii fundamentale cuprinse în art. 45 privind libertatea economică și în art. 53 referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. Se invocă, de asemenea, încălcarea art. 1, 7, 17 și 18 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la: obligația de a respecta drepturile omului, legalitatea pedepsei, interzicerea abuzului de drept și limitarea folosirii restrângerii drepturilor, cu raportare la art. 20 din Legea fundamentală.

Examinând excepția invocată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată și urmează a fi respinsă.

Curtea reține că înșelăciunea, în oricare dintre variantele sale, este o infracțiune contra patrimoniului, constând în înșelarea încrederii participanților la raporturile juridice patrimoniale, fapt absolut intolerabil în cadrul acestora. În toate sistemele de drept înșelăciunea ori escrocheria este o faptă incriminată și sever sancționată. Așa fiind, dispozițiile legale criticate, care reglementează această infracțiune, nu numai că nu aduc atingere libertății economice, ci, dimpotrivă, asigură exercitarea liberei inițiative în condițiile legii, scopul acestora fiind acela de a-i proteja pe cei ce își exercită cu bună-credință drepturile și libertățile economice, comerciale, inclusiv pe cele contractuale.

Întrucât textul art. 215 din Codul penal oferă suficiente repere și elemente pentru ca persoana căreia i se adresează să înțeleagă care sunt faptele incriminate de legiuitor, nu poate fi reținută nici critica formulată în raport cu dispozițiile art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la legalitatea incriminării. Prezența în cuprinsul normelor penale criticate a unor noțiuni precum: "eroare", "fapte mincinoase" etc., cu privire la care autorul excepției susține că sunt prea "vagi" și "de excesivă generalitate", nu determină o lipsă de previzibilitate a normei juridice, elementul material al laturii obiective a infracțiunii de înșelăciune, în toate variantele acesteia, fiind clar circumstanțiat de legiuitor. De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, în mai multe cauze, printre care Hertel împotriva Elveției, 1998, și Reckveny contra Ungariei, 1999, că previzibilitatea legii nu trebuie neapărat să fie însoțită de certitudini absolute. S-a arătat că certitudinea, chiar dacă este de dorit, este însoțită câteodată de o rigiditate excesivă, or dreptul trebuie să știe să se adapteze schimbărilor de situație. De asemenea, în cauza Sunday Times împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, 1979, Curtea de la Strasbourg a reținut că există multe legi care se servesc, prin forța lucrurilor, de formule mai mult sau mai puțin vagi ale căror interpretare și aplicare depind de practică.

În ceea ce privește pretinsa încălcare, prin textele de lege ce fac obiectul excepției, a dispozițiilor art. 53 din Legea fundamentală, aceasta nu poate fi reținută, prevederile constituționale invocate fiind aplicabile numai în ipoteza în care există o restrângere a exercitării drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, restrângere care nu s-a constatat. Pentru aceleași considerente, nu poate fi primită nici critica de neconstituționalitate formulată față de art. 18 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la limitarea folosirii restrângerii drepturilor, cu raportare la art. 20 din Legea fundamentală.

În ceea ce privește invocarea, ca temei al excepției de neconstituționalitate, a dispozițiilor art. 1 și 17 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la obligația de a respecta drepturile omului și interzicerea abuzului de drept, Curtea constată că acestea nu sunt incidente în cauză.

Pentru cele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215 alin. 1, 2 și 3 din Codul penal, excepție ridicată de Victor Mihai Stoica în Dosarul nr. 2.005/P/2005 al Tribunalului Dolj - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 mai 2006.