Decizia nr. 493/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Mihaela Cîrstea - procuror

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconsti-tuționalitate a dispozițiilor art. 581 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Unirea Shopping Center" - S.A. și Societatea Comercială "Astra Nova Security" - S.R.L. în Dosarul nr. 16.765/301/2005 al Judecătoriei Sectorului 3 București.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens face referire la jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 10 martie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 16.765/301/2005, Judecătoria Sectorului 3 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 581 din Codul de procedură civilă. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Unirea Shopping Center" - S.A. și Societatea Comercială "Astra Nova Security" - S.R.L. cu ocazia soluționării unei ordonanțe președințiale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textul de lege criticat contravine art. 16 alin. (2), art. 21 alin. (3), art. 124 și 129 din Constituție, deoarece acesta instituie o procedură derogatorie de la dreptul comun.

Judecătoria Sectorului 3 București apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece din ansamblul reglementării rezultă că, prin instituirea acestei proceduri, legiuitorul a urmărit să transpună în practică o procedură derogatorie de la dreptul comun, al cărei scop este luarea unor măsuri provizorii, rapide și cu caracter temporar în cazuri ce reclamă urgența. Hotărârea pronunțată pe calea ordonanței președințiale nu are forță superioară celei date asupra fondului, deoarece în cadrul procedurii ordonanței președințiale se adoptă doar măsuri vremelnice, care urmăresc stoparea abuzurilor până la soluționarea fondului dreptului subiectiv, deci au o limită în timp, chiar dacă în hotărârea pronunțată nu se face nici o mențiune în acest sens.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că ordonanța președințială este o reglementare specială, care asigură operativitatea procedurii de judecată și executarea imediată a hotărârii judecătorești, ceea ce este de esența administrării justiției, în cazuri în care se impun măsuri urgente, cu caracter vremelnic, pentru încetarea actelor și faptelor evident nelegitime, cauzatoare de pagube care nu s-ar putea repara, fără a se încălca prevederile din Legea fundamentală invocate de autorul excepției.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, textul de lege criticat instituie o procedură specială, potrivit căreia instanța de judecată poate dispune luarea unor măsuri cu caracter vremelnic, a căror urgență este justificată de necesitatea evitării prejudicierii unor drepturi sau interese legitime, fără a se încălca în vreun fel prevederile constituționale invocate de autorul excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 581 din Codul de procedură civilă, care au următorul conținut:

- Art. 581: "Instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe asupra fondului dreptului.

Ordonanța va putea fi dată și fără citarea părților și chiar atunci când există judecată asupra fondului. Judecata se face de urgență și cu precădere. Pronunțarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordonanței se face în cel mult 48 de ore de la pronunțare.

Ordonanța este vremelnică și executorie. Instanța va putea hotărî ca executarea să se facă fără somație sau fără trecerea unui termen."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (2) referitoare la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) referitoare la accesul liber la justiție, art. 124 referitoare la înfăptuirea justiției și ale art. 129 referitoare la folosirea căilor de atac.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prin

Decizia nr. 60 din 2 februarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 197 din 2 martie 2006, a statuat că textul de lege criticat nu vine în contradicție cu prevederile art. 16 alin. (2) și art. 21 alin. (3) din Constituție, reținând că prin procedura de urgență instituită de art. 581 din Codul de procedură civilă nu numai că nu se aduce vreo îngrădire dreptului oricărei persoane de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime, ci, dimpotrivă, se creează o posibilitate în plus pentru cel vătămat într-un drept legitim de a se adresa justiției, prin cerere de ordonanță președințială, și aceasta în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Totodată, posibilitatea atacării cu recurs a ordonanței președințiale, ca și cea a contestării executării acesteia, prevăzută de art. 582 din Codul de procedură civilă, constituie un argument suplimentar în sensul deplinei respectări a dreptului la apărare.

De asemenea, Curtea reține că invocarea de către autorul excepției a încălcării prevederilor art. 124 din Constituție nu are nicio relevanță, întrucât instituirea unei proceduri speciale, urgente, cum este cea a ordonanței președințiale, nu este de natură să aducă atingere înfăptuirii în numele legii a justiției și, totodată, nici independenței judecătorilor și supunerii lor numai legii, principii fundamentale cuprinse în textul constituțional amintit.

În ceea ce privește critica potrivit căreia art. 581 din Codul de procedură civilă contravine art. 129 din Constituție, Curtea constată că aceasta nu poate fi reținută, deoarece posibilitatea recunoscută părților de a ataca cu recurs ordonanța președințială soluționată în prima instanță, după o procedură derogatorie de la dreptul comun, având ca principal imperativ celeritatea, lipsește de temei susținerea potrivit căreia o asemenea procedură ar nesocoti principiile consacrate prin normele constituționale de referință.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 581 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Unirea Shopping Center" - S.A. și Societatea Comercială "Astra Nova Security" - S.R.L. în Dosarul nr. 16.765/301/2005 al Judecătoriei Sectorului 3 București.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 8 iunie 2006.