Decizia nr. 505/2006
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215^1 și art. 290 din Codul penal, precum și a dispozițiilor art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 58/2005 pentru modificarea Legii nr. 301/2004 - Codul penal și a Legii nr. 294/2004 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României
Are ca temei 1
- Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Marinela Mincă - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215^1 și 290 din Codul penal, precum și a dispozițiilor
art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 58/2005
pentru modificarea
- Codul penal și a
privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de Gheorghe Bîrsenescu în Dosarul nr. 402/2006 al Tribunalului Arad - Secția penală.
La apelul nominal răspunde autorul excepției personal. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Având cuvântul, Gheorghe Bîrsenescu solicită admiterea excepției de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată. Dezvoltând argumentele expuse în fața instanței de judecată cu privire la neconstituționalitatea
art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 58/2005 , autorul excepției arată că acest text de lege încalcă prevederile constituționale cuprinse în art. 115 (delegarea legislativă), în art. 11 (dreptul internațional și dreptul intern) și în art. 20 (tratatele internaționale privind drepturile omului) din Legea fundamentală, cu referire la Tratatul privind aderarea României la Uniunea Europeană, ratificat prin
Legea nr. 157/2005 . Depune la dosarul cauzei concluzii scrise în sensul celor susținute.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu încalcă prevederile constituționale invocate de autorul excepției.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 27 februarie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 402/2006, Tribunalul Arad - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 1 pct. 93 din Legea nr. 140/1996
(art. 215^1 din Codul penal), ale art. 290 din Codul penal, precum și a dispozițiilor
art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 58/2005
pentru modificarea
- Codul penal și a
privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de Gheorghe Bîrsenescu în dosarul menționat.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că art. 215^1 din Codul penal încalcă dreptul la un proces echitabil, întrucât infracțiunea de delapidare privind proprietatea publică este mai aspru pedepsită decât infracțiunea de delapidare îndreptată împotriva proprietății private, astfel încât pedepsele care se pot aplica, deși legale, sunt inechitabile. Referitor la prevederile art. 290 din Codul penal, se apreciază că încalcă dispozițiile art. 53 din Legea fundamentală, deoarece "infracțiunea prevăzută de art. 288 Cod penal este mai aspru pedepsită decât infracțiunea prevăzută de art. 290 Cod penal, întrucât prin art. 288 Cod penal se ocrotesc interesele generale ale societății, spre deosebire de art. 290 Cod penal prin care sunt ocrotite interesele private ale cetățenilor, astfel încât infracțiunea prevăzută de art. 290 Cod penal ar trebui să fie cercetată doar la plângerea prealabilă a persoanei vătămate și nu din oficiu, deoarece se încalcă dreptul persoanei vătămate de a exercita, de a retrage plângerea sau de a se împăca cu făptuitorul". În ceea ce privește
art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 58/2005 , se apreciază că acest act normativ este inexistent, întrucât, potrivit art. 115 din Constituție, Guvernul poate adopta ordonanțe numai în baza unei legi de abilitare din partea Parlamentului și numai în domenii care nu fac obiectul legilor organice. În concluziile orale formulate de autorul excepției în fața Curții, precum și în concluziile scrise depuse la dosarul cauzei cu acest prilej,
art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 58/2005
este criticat și în raport de art. 11 și 20 din Legea fundamentală, privind dreptul internațional și dreptul intern, respectiv tratatele internaționale privind drepturile omului.
Tribunalul Arad - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că art. 215^1 din Codul penal nu încalcă dreptul inculpatului la un proces echitabil, definirea și sancționarea infracțiunii prevăzute de acest text de lege fiind un drept exclusiv al statului. Dispozițiile art. 290 din Codul penal nu contravin prevederilor art. 53 din Constituție, legiuitorul fiind îndreptățit să decidă felul infracțiunii pentru care acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu sau pentru care este necesară plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Referitor la
art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 58/2005 , se apreciază că nu încalcă nicio normă constituțională.
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Guvernul, referindu-se și la jurisprudența Curții Constituționale în materie, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate de autorul excepției.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2) și ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 215^1 și 290 din Codul penal, precum și dispozițiile
art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 58/2005
pentru modificarea
- Codul penal și a
privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 552 din 28 iunie 2005.
Prevederile din Codul penal criticate au următorul cuprins:
- Art. 215^1: "Însușirea, folosirea sau traficarea, de către un funcționar, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează, se pedepsește cu închisoare de la unu la 15 ani.
În cazul în care delapidarea a avut consecințe deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi."
- Art. 290: "Falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul din modurile arătate în art. 288, dacă făptuitorul folosește înscrisul falsificat ori îl încredințează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecințe juridice, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
Tentativa se pedepsește."
Dispozițiile din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 58/2005 , criticate ca neconstituționale, au următorul cuprins:
-
Articolul I
: «1. Articolul 512 din Legea nr. 301/2004
- Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din 29 iunie 2004, se modifică și va avea următorul cuprins:
"Art. 512 Prezentul cod intră în vigoare la data de 1 septembrie 2006."»
În motivarea excepției de neconstituționalitate se invocă dispozițiile constituționale cuprinse în art. 11 privind dreptul internațional și dreptul intern, ale art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 53 referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și ale art. 115 privind delegarea legislativă.
Examinând excepția de neconstituționalitate așa cum a fost ridicată, Curtea reține următoarele:
I. În ceea ce privește art. 215^1 din Codul penal, care reglementează infracțiunea de delapidare, se susține că încalcă dreptul la un proces echitabil, întrucât infracțiunea de delapidare privind proprietatea publică este mai aspru pedepsită decât aceeași infracțiune îndreptată împotriva proprietății private, astfel încât pedepsele care se pot aplica, deși legale, sunt, în opinia autorului excepției, inechitabile. Curtea constată că aceste critici sunt neîntemeiate, reglementarea de către legiuitor a infracțiunii de delapidare nefiind de natură să aducă nicio atingere dreptului părților interesate de a se apăra și de a se prevala de toate garanțiile ce caracterizează un proces echitabil. De altfel, contrar susținerilor autorului excepției, textul de lege criticat nu distinge, sub aspectul pedepsei aplicabile, între infracțiunea de delapidare îndreptată împotriva proprietății publice și cea îndreptată împotriva proprietății private.
II. Referitor la prevederile art. 290 din Codul penal, se apreciază că încalcă dispozițiile art. 53 din Legea fundamentală, deoarece infracțiunea prevăzută de art. 288 din Codul penal (falsul material în înscrisuri oficiale) este mai aspru pedepsită decât infracțiunea prevăzută de art. 290 din același cod, astfel încât, în opinia autorului excepției, infracțiunea prevăzută de aceste din urmă prevederi legale ar trebui să fie cercetată doar la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, și nu din oficiu, pentru a nu se încălca dreptul persoanei vătămate de a exercita, de a retrage plângerea sau de a se împăca cu făptuitorul. Nici aceste critici nu pot fi reținute. Potrivit art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai de lege". În aplicarea acestor prevederi constituționale, legiuitorul român a optat pentru regula generală de urmărire, judecare și sancționare din oficiu a infracțiunilor, ca fapte antisociale. Este dreptul constituțional al legiuitorului de a stabili și anumite excepții de la această regulă generală. Astfel, s-a prevăzut ca în anumite cazuri, datorită caracterului și conținutului concret al faptelor, statutului special al autorului faptei ori al persoanei vătămate sau relațiilor speciale dintre făptuitor și persoana lezată, punerea în mișcare a acțiunii penale să fie condiționată de existența plângerii prealabile a persoanei vătămate. Generalizarea acestei condiționări ar împiedica însă, în mod evident, protecția eficientă a societății, a intereselor generale față de faptele care prezintă pericol social, prevăzute de legea penală. În cazul infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, legiuitorul are temeiuri serioase de politică penală să păstreze principiul oficialității, având în vedere pericolul social al faptei incriminate, această opțiune, în deplină concordanță cu prevederile constituționale mai sus menționate, neavând semnificația restrângerii exercițiului unor drepturi sau libertăți.
De altfel, neconstituționalitatea art. 290 din Codul penal este dedusă prin compararea acestuia cu art. 288 din același act normativ, or, așa cum a statuat Curtea Constituțională în jurisprudența sa, de exemplu în
Decizia nr. 495 din 16 noiembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 19 ianuarie 2005, examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispozițiile constituționale pretins încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele și raportarea concluziei ce ar rezultă din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției. Procedându-se altfel, s-ar ajunge inevitabil la concluzia că, deși fiecare dintre dispozițiile legale este constituțională, numai coexistența lor ar pune în discuție constituționalitatea uneia dintre ele.
III. Referitor la
art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 58/2005 , Curtea constată mai întâi că, în ceea ce privește criticile de neconstituționalitate întemeiate pe dispozițiile art. 11 și 20 din Constituție, acestea nu pot fi primite, întrucât au fost formulate ulterior sesizării instanței de contencios constituțional, or, potrivit
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituțională este competentă să se pronunțe numai în limitele sesizării. Curtea a statuat în acest sens în jurisprudența sa, de exemplu în Decizia nr. 281 din 29 iunie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 10 august 2004, că extinderea temeiurilor constituționale față de cele invocate în fața instanței de fond ar conduce la exercitarea din oficiu a controlului de constituționalitate, ceea ce este contrar prevederilor
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , conform cărora "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial [...]." Așa fiind, Curtea urmează să analizeze constituționalitatea
art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 58/2005
doar în raport cu dispozițiile art. 115 din Constituție privind delegarea legislativă, invocat în motivarea excepției de neconstituționalitate formulată în fața instanței de judecată.
Astfel, Curtea constată că prin
Decizia nr. 623 din 17 noiembrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.114 din 9 decembrie 2005, răspunzând la o critică asemănătoare, a statuat că aceste prevederi legale au fost adoptate de Guvern în exercitarea competenței sale constituționale și cu respectarea dispozițiilor cuprinse în art. 115 alin. (4) din Legea fundamentală. În acest sens Curtea Constituțională a reținut în mod constant în jurisprudența sa că interdicția reglementării în domenii ce fac obiectul legilor organice este prevăzută de art. 115 alin. (1) din Legea fundamentală pentru ordonanțele emise de Guvern în baza unei legi speciale de abilitare adoptate de Parlament. Această interdicție nu operează și în cazul ordonanțelor de urgență care se adoptă de Guvern în temeiul prevederilor art. 115 alin. (4) din Constituție. Emiterea unor asemenea ordonanțe este condiționată de existența unor "situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată", iar Guvernul este obligat să motiveze urgența în cuprinsul ordonanței, ceea ce s-a și realizat. Prin urmare, urgența reglementărilor justifică, în acest caz, existența situației extraordinare și, în consecință, dispozițiile
art. I din Ordonanța de urgența a Guvernului nr. 58/2005
sunt în deplină concordanță cu prevederile constituționale cuprinse în art. 115 alin. (4). De altfel, chiar Legea fundamentală stabilește în art. 115 alin. (5) posibilitatea Guvernului de a reglementa în domenii ce fac obiectul legilor organice, statuând în acest sens că "Ordonanța de urgență cuprinzând norme de natura legii organice se aprobă cu majoritatea prevăzută la art. 76 alineatul (1)".
Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să justifice schimbarea jurisprudenței Curții, cele statuate prin deciziile menționate își păstrează valabilitatea.
Pentru considerentele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215^1 și art. 290 din Codul penal, precum și a dispozițiilor
art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 58/2005
pentru modificarea
- Codul penal și a
privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de Gheorghe Bîrsenescu în Dosarul nr. 402/2006 al Tribunalului Arad - Secția penală.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 15 iunie 2006.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Marieta Safta
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.