Convenția din 11 iunie 1968

Articolul 1

În sensul prezentei convenții, se înțelege:

a) prin "material științific": instrumentele, aparatele, mașinile și accesoriile lor, utilizate în scopul cercetării științifice sau al învățămîntului;

b) prin "drepturi și taxe de import": drepturile vamale și orice alte drepturi, taxe și redevențe sau impozite diverse care sînt percepute la import sau cu ocazia importului mărfurilor, exceptîndu-se redevențele și impozitele al căror cuantum este limitat la costul aproximativ al serviciilor prestate;

c) prin "admitere temporară": importul temporar cu scutirea plății drepturilor și taxelor de import, fără prohibiții sau restricții la import, cu condiția reexportului;

d) prin "instituții oficial recunoscute": instituțiile științifice sau de învățămînt, publice sau private, al căror scop este, în mod esențial, nelucrativ și care au fost recunoscute oficial de către autoritățile competente ale țării importatoare pentru a primi materialul științific în admitere temporară;

e) prin "ratificare": ratificarea propriu-zisă, acceptarea sau aprobarea;

f) prin "consiliu": organizația instituită prin Convenția privind crearea unui Consiliu de Cooperare Vamală, încheiată la Bruxelles la 15 decembrie 1950.

Articolul 2

Fiecare parte contractantă se angajează să acorde admiterea temporară:

a) materialului științific destinat să fie utilizat, pe teritoriul ei, exclusiv în scopul cercetării științifice sau al învățămîntului;

b) pieselor de schimb pentru materialul științific aflat în admitere temporară, în virtutea paragrafului a de mai sus;

c) instrumentelor special concepute pentru întreținerea, controlul, calibrajul sau repararea materialului științific utilizat, pe teritoriul ei, exclusiv în scopul cercetării științifice sau al învățămîntului.

Articolul 3

Admiterea temporară a materialului științific, a pieselor de schimb și a instrumentelor poate fi subordonată următoarelor condiții:

a) să fie importate de către instituții oficial recunoscute și să fie utilizate sub controlul și responsabilitatea acestor instituții;

b) să fie utilizate în țara importatoare în scopuri necomerciale;

c) să fie importate într-un număr rezonabil, ținînd seama de destinația lor;

d) să fie susceptibile de a fi identificate cu ocazia reexportului;

e) să rămînă, pe timpul șederii pe teritoriul țării importatoare, în proprietatea unei persoane fizice domiciliate în străinătate sau a unei persoane juridice avînd sediul în străinătate.

Articolul 4

Fiecare parte contractantă poate să suspende, în totalitate sau în parte, angajamente pe care și le-a luat în virtutea prezentei convenții, dacă mărfurile de valoare științifică echivalentă materialului științific sau pieselor de schimb a căror admitere temporară este preconizată sînt produse și disponibile în țara importatoare.

Articolul 5

Fiecare parte contractantă se angajează, în toate cazurile în care va considera posibil, să nu pretindă constituirea unei garanții reprezentînd cuantumul drepturilor și taxelor de import și să considere suficient un angajament scris. Angajamentul respectiv poate fi pretins fie cu ocazia fiecărui import, fie cu titlu general pentru o perioadă determinată sau, dacă este cazul, pentru durata de recunoaștere oficială acordată instituției.

Articolul 6

1. Materialul științific aflat în admitere temporară trebuie să fie reexportat într-un termen de 6 luni cu începere de la data importului. Totuși, autoritățile vamale ale țării de import temporar vor putea pretinde ca materialul să fie reexportat într-un termen mai scurt, apreciat ca suficient pentru atingerea scopului importului temporar respectiv.

2. Pentru motive întemeiate, autoritățile vamale vor putea fie să acorde un termen mai lung, fie să proroge termenul inițial.

3. Dacă întregul material științific aflat în admitere temporară sau o parte a lui nu se va putea reexporta din cauza unui sechestru și dacă acest sechestru n-a fost aplicat la cererea unor particulari, obligația reexportului va fi suspendată pe durata sechestrului.

Articolul 7

Reexportul materialului științific aflat în admitere temporară se va putea efectua odată sau în mai multe etape, prin orice birou vamal deschis pentru astfel de operații, chiar dacă acest birou este altul decît cel prin care s-a făcut importul.

Articolul 8

Materialul științific aflat în admitere temporară va putea să primească o altă destinație decît reexportul și, în special, va putea fi pus în consumul intern sub rezerva să fie satisfăcute condițiile și formalitățile prevăzute în legile și regulamentele țării de import temporar.

Articolul 9

În caz de accident constatat în modul cuvenit și chiar cînd există obligația reexportului prevăzută în prezenta convenție, reexportul în întregime sau în parte al materialului științific grav deteriorat nu va fi pretins, cu condiția ca materialul științific să fie, potrivit hotărîrii autorităților vamale:

a) supus drepturilor și taxelor de import cuvenite în cazul respectiv; sau

b) abandonat, liber de orice taxe, tezaurului public al statului în care a fost importat temporar; sau

c) distrus, sub control oficial, fără ca din aceasta să rezulte cheltuieli pentru tezaurul public al statului în care a fost importat temporar.

Articolul 10

Dispozițiile prevăzute la articolul 9 de mai sus se aplică și pieselor care au fost înlocuite ca urmare a reparării materialului științific sau modificărilor aduse acestuia în timpul rămînerii sale pe teritoriul de import temporar.

Articolul 11

Dispozițiile articolelor 6-9 se aplică și pieselor de schimb și uneltelor vizate la articolul 2.

Articolul 12

1. Fiecare parte contractantă va reduce la minimum formalitățile vamale aferente facilităților prevăzute de prezenta convenție și va publică, în cel mai scurt timp, regulamentele pe care le edictează în legătură cu aceste formalități.

2. La intrare ca și la ieșire, verificarea și vămuirea materialului științific vor fi efectuate, în toate cazurile în care aceasta va fi posibil și oportun, la locul de utilizare a acestui material.

Articolul 13

Dispozițiile prezentei convenții stabilesc facilități minimale și nu împiedică aplicarea unor facilități mai mari pe care unele părți contractante le acordă sau le-ar putea acorda fie prin dispoziții unilaterale, fie pe bază de acorduri bilaterale sau multilaterale.

Articolul 14

Pentru aplicarea prezentei convenții, teritoriile părților contractante care formează o uniune vamală sau economică pot fi considerate ca un singur teritoriu.

Articolul 15

Dispozițiile prezentei convenții nu împiedică aplicarea prohibițiilor și restricțiilor care derivă din legile și regulamentele naționale, fondate pe considerați de moralitate sau de ordine publică, de securitate publică, de igienă sau de sănătate publică, ori care se referă la protecția brevetelor și mărcilor de fabrică.

Articolul 16

Orice încălcare a dispozițiilor prezentei convenții, orice substituire, declarație falsă sau manevră care are ca efect să permită ca o persoană (fizică sau juridică) sau un material să beneficieze pe nedrept de facilitățile prevăzute de prezenta convenție, expune pe contravenient, în țara în care fapta ilicită a fost comisă, la sancțiunile prevăzute de legile și regulamentele acestei țări și, după caz, la plata drepturilor și taxelor de import exigibile.

Articolul 17

1. Părțile contractante se vor reuni, ori de cîte ori este nevoie, pentru a examina condițiile în care se aplică prezenta convenție, mai ales în scopul de a căuta măsurile corespunzătoare pentru a asigura interpretarea și aplicarea uniformă a acesteia.

2. Aceste reuniuni se convoacă de secretarul general al consiliului, la cererea unei părți contractante și, cu excepția unei hotărîri contrare a părților contractante, se țin la sediul consiliului.

3. Părțile contractante stabilesc regulamentul interior al reuniunilor lor. Hotărîrile părților contractante sînt luate cu majoritatea de două treimi a acelora care sînt prezente și iau parte la vot.

4. Părțile contractante nu se pot pronunța în mod valabil asupra unei chestiuni decît dacă mai mult de jumătate dintre ele sînt prezente.

Articolul 18

1. Orice diferend între părțile contractante privitor la interpretarea sau aplicarea prezentei convenții va fi soluționat, în măsura posibilului, pe calea negocierilor directe între părțile în cauză.

2. Orice diferend care nu va fi soluționat prin negocieri directe va fi supus, de către părțile în cauză, părților contractante, întrunite în condițiile prevăzute la articolul 17 al prezentei convenții, care vor examina diferendul și vor face recomandări în vederea soluționării lui.

3. Părțile în diferend pot conveni anticipat să accepte recomandările părților contractante.

Articolul 19

1. Orice stat membru al consiliului și orice stat membru al Organizației Națiunilor Unite sau al instituțiilor sale specializate poate deveni parte contractantă la prezenta convenție:

a) prin semnare, fără rezerva ratificării;

b) prin depunerea unui instrument de ratificare după ce o va fi semnat sub rezerva ratificării; sau

c) prin aderare.

2. Prezenta convenție va fi deschisă pentru semnare de către statele menționate la paragraful 1 al prezentului articol, pînă la 30 iunie 1969, la sediul din Bruxelles al consiliului. După această dată ea va fi deschisă pentru aderare.

3. Orice stat care nu este membru al organizațiilor menționate la paragraful 1 al prezentului articol, căruia i s-a adresat o invitație în acest scop de către secretarul general al consiliului, la cererea părților contractante, va putea deveni parte contractantă la prezenta convenție prin aderare, după intrarea ei în vigoare.

4. Instrumentele de ratificare sau de aderare vor fi depuse la secretarul general al consiliului.

Articolul 20

Prezenta convenție va intra în vigoare la 3 luni de la data cînd 5 dintre statele menționate la paragraful 1 al articolului 19 al prezentei convenții o vor fi semnat fără rezerva ratificării sau vor fi depus instrumentul lor de ratificare sau aderare.

Articolul 21

1. Prezenta convenție se încheie pe durată nelimitată. Totuși, oricare parte contractantă o va putea denunța, în orice moment, după data intrării sale în vigoare așa cum această dată este stabilită de articolul 20 al prezentei convenții.

2. Denunțarea se notifică printr-un instrument scris depus la secretarul general al consiliului.

3. Denunțarea va produce efecte la 6 luni de la primirea instrumentului de denunțare de către secretarul general al consiliului.

Articolul 22

1. Părțile contractante, întrunite în condițiile prevăzute la articolul 17 de mai sus, pot recomanda amendamente la prezenta convenție.

2. Textul oricărui amendament astfel recomandat se comunică de către secretarul general al consiliului tuturor părților contractante, tuturor celorlalte state semnatare, secretarului general al Organizației Națiunilor Unite și directorului general al Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO).

3. În termen de 6 luni, socotit de la data comunicării amendamentului recomandat, orice parte contractantă poate face cunoscut secretarului general al consiliului:

a) fie că are o obiecție la amendamentul recomandat;

b) fie că, cu toate că are intenția să accepte amendamentul recomandat, condițiile necesare pentru această acceptare nu sînt încă îndeplinite în țara sa.

4. Atît timp cît o parte contractantă care a transmis comunicarea prevăzută mai sus la paragraful 3(b) nu a notificat secretarului general al consiliului acceptarea sa, ea poate, într-un termen de 9 luni, socotit de la data expirării termenului de 6 luni prevăzut la paragraful 3 al prezentului articol, să prezinte o obiecție la amendamentul recomandat.

5. Dacă se formulează, în condițiile prevăzute la paragrafele 3 și 4 ale prezentului articol, o obiecție la amendamentul recomandat, amendamentul este considerat ca fiind neacceptat și rămîne fără efect.

6. Dacă la amendamentul recomandat nu s-a formulat nici o obiecție în condițiile prevăzute la paragrafele 3 și 4 ale prezentului articol, amendamentul este considerat acceptat la următoarea dată:

a) cînd nici o parte contractantă nu a transmis comunicarea în aplicarea paragrafului 3(b) al prezentului articol, la expirarea termenului de 6 luni menționat la paragraful 3;

b) cînd una sau mai multe părți contractante au transmis o comunicare în aplicarea paragrafului 3(b) al prezentului articol, la cea mai apropiată din următoarele două date:

i) data la care toate părțile contractante care au adresat o asemenea comunicare au notificat secretarului general al consiliului acceptarea amendamentului recomandat, această dată urmînd totuși a fi reportată la expirarea termenului de 6 luni, menționat la paragraful 3 al prezentului articol, dacă toate acceptările au fost notificate anterior acestei expirări;

îi) data expirării termenului de 9 luni menționat la paragraful 4 al prezentului articol.

7. Orice amendament considerat acceptat intră în vigoare la 6 luni de la data la care a fost considerat acceptat.

8. Secretarul general al consiliului notifică, cît mai curînd posibil, tuturor părților contractante și celorlalte state semnatare, orice obiecție formulată conform paragrafului 3(a) al prezentului articol, precum și orice comunicare adresată conform paragrafului 3(b). El va face cunoscut ulterior tuturor părților contractante și, celorlalte state semnatare dacă partea sau părțile contractante care au adresat o asemenea comunicare ridică vreo obiecție împotriva amendamentului recomandat sau îl acceptă.

9. Orice stat care ratifică prezenta convenție sau aderă la ea este considerat că a acceptat amendamentele intrate în vigoare la data depunerii instrumentului său de ratificare sau de aderare.

Articolul 23

1. Orice stat poate, fie în momentul semnării fără rezerva ratificării, al ratificării sau al aderării, fie ulterior, să notifice secretarului general al consiliului că prezenta convenție se extinde asupra tuturor sau anumitor teritorii ale căror relații internaționale sînt puse sub responsabilitatea sa sau pentru care el își asumă responsabilitatea internațională. Această notificare va avea efect la 3 luni de la data primirii ei de către secretarul general. Totuși, convenția nu poate deveni aplicabilă teritoriilor desemnate în notificare înainte ca ea să fi intrat în vigoare față de statul interesat.

2. Orice stat care, în aplicarea paragrafului 1 din prezentul articol, a notificat că prezenta convenție se extinde asupra unui teritoriu ale cărui relații internaționale sînt puse sub responsabilitatea sa sau pentru care își asumă responsabilitatea internațională poate notifica secretarului general al consiliului, conform dispozițiilor articolului 21 al prezentei convenții, că acest teritoriu va înceta să aplice convenția.

Articolul 24

La prezenta convenție nu se admite nici o rezervă.

Articolul 25

Secretarul general al consiliului notifică tuturor părților contractante, precum și celorlalte state semnatare, secretarului general al Organizației Națiunilor Unite și directorului general al Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO):

a) semnările, ratificările și aderările menționate la articolul 19 al prezentei convenții;

b) data la care prezenta convenție va intra în vigoare conform articolului 20;

c) denunțările primite conform articolului 21;

d) amendamentele considerate acceptate conform articolului 22, precum și data intrării lor în vigoare;

e) notificările primite conform articolului 23.

Articolul 26

Conform articolului 102 al Cartei Organizației Națiunilor Unite, prezenta convenție va fi înregistrată la secretariatul Organizației Națiunilor Unite la cererea secretarului general al consiliului.

Drept care subscrișii, autorizați în mod corespunzător în acest scop, au semnat prezenta convenție.

Întocmită la Bruxelles la 11 iunie 1968, în limbile franceză și engleză, ambele texte avînd aceeași valabilitate, într-un singur exemplar care va fi depus la secretarul general al consiliului, acesta urmînd să trimită copii certificate pentru conformitate tuturor statelor menționate la paragraful 1 al articolului 19 al prezentei convenții.

______________