Decizia nr. 557/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Mihaela Cîrstea - procuror

Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (1) și ale

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 168/1999

privind soluționarea conflictelor de muncă, excepție ridicată de Sindicatul Schela de Petrol Suplacu de Barcău în Dosarul nr. 9.446/LM/2003 al Tribunalului București - Secția a VIII-a civilă, conflicte de muncă și litigii de muncă.

La apelul nominal răspunde autorul excepției, prin reprezentant legal, precum și partea Societatea Comercială "Petromservice" - S.A. București, prin avocat, procedura de citare fiind legal îndeplinită.

Reprezentantul autorului excepției lasă la aprecierea instanței soluționarea acesteia, iar cel al părții Societatea Comercială "Petromservice" - S.A. București solicită respingerea excepției.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând că dispozițiile legale criticate sunt constituționale, având în vedere prevederile art. 43 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora condițiile și limitele exercitării dreptului la grevă se stabilesc prin lege.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 27 noiembrie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 9.446/LM/2003, Tribunalul București - Secția a VIII-a civilă, conflicte de muncă și litigii de muncă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (1) și

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 168/1999

privind soluționarea conflictelor de muncă, excepție ridicată de Sindicatul Schela de Petrol Suplacu de Barcău într-o cauză având ca obiect cererea de încetare a grevei. Deși excepția de neconstituționalitate a fost ridicată la data de 27 noiembrie 2003, aceasta a fost trimisă spre soluționare Curții Constituționale abia la 11 aprilie 2006, datorită faptului că încheierea de suspendare a judecării cauzei a fost atacată cu recurs.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că interzicerea, prin

art. 13 alin. (1) din Legea nr. 168/1999 , ca salariații să declanșeze conflicte de interese pe durata valabilității unui contract colectiv de muncă încalcă prevederile art. 43 alin. (1) din Constituție, care consacră dreptul salariaților la grevă, aceștia nemaiavând posibilitatea să-și apere interesele profesionale, economice și sociale. Dispozițiile art. 14 alin. (1) din aceeași lege, stabilind unele atribuțiuni în sarcina reprezentanților aleși ai salariaților, în unitățile în care nu este organizat nici un sindicat reprezentativ, împiedică desfășurarea activității sindicatelor potrivit statutelor lor pentru realizarea rolului prevăzut de art. 9 din Constituție.

Tribunalul București - Secția a VIII-a civilă, conflicte de muncă și litigii de muncă apreciază că dispozițiile legale criticate sunt conforme prevederilor Constituției. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că ambele texte de lege criticate sunt constituționale, întrucât nu aduc atingere dreptului la grevă, neîngrădind nici exercitarea și nici realizarea rolului sindicatelor. Conflicte de interese se pot ivi numai în legătură cu probleme ce trebuie reglementate prin contracte colective de muncă, iar atât timp cât există asemenea contracte valabile, interdicția declanșării unor conflicte este justificată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 13 alin. (1) și

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 168/1999

privind soluționarea conflictelor de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999, care au următorul cuprins:

- Art. 13 alin. (1): "Pe durata valabilității unui contract colectiv de muncă salariații nu pot declanșa conflicte de interese."

- Art. 14 alin. (1): "În toate cazurile în care într-o unitate există premisele declanșării unui conflict de interese, sindicatele reprezentative sau, în cazul în care în unitate nu este organizat un astfel de sindicat, reprezentanții aleși ai salariaților vor sesiza unitatea despre această situație."

Textele constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 9 privind sindicatele, patronatele și asociațiile profesionale și ale art. 43 alin. (1) referitoare la dreptul salariaților la grevă.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține următoarele:

Textele de lege criticate pentru neconstituționalitate au ca ipoteză posibilitatea și iminența declanșării unor conflicte de interese între salariați și angajator. Potrivit prevederilor art. 1 alin. (2) și ale

art. 12 din Legea nr. 168/1999 , sunt considerate conflicte de interese cele care intervin între salariați și unități în legătură cu începerea, desfășurarea și încheierea negocierilor colective. În cazul în care negocierile s-au încheiat și s-a semnat contractul colectiv de muncă - legea părților -, problemele ce pot da naștere la conflicte de interese sunt rezolvate de comun acord. Astfel, Curtea constată că, atât timp cât un asemenea contract colectiv își păstrează valabilitatea, se pune doar problema respectării și aplicării acestuia de ambele părți, interdicția declanșării unui conflict de interese fiind întru totul justificată.

Curtea reține că temeiul constituțional, în baza căruia

Legea nr. 168/1999

prevede că în toate etapele conflictului de interese salariații trebuie să fie reprezentați de sindicate reprezentative ori de reprezentanți aleși, îl constituie textul art. 43 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia condițiile și limitele exercitării dreptului la grevă se stabilesc prin lege. Pentru ca o organizație sindicală să-i poată reprezenta pe toți salariații, aceasta trebuie să fie reprezentativă. În consecință, Curtea constată că, în temeiul art. 43 alin. (2) din Constituție, legiuitorul, în mod justificat, a impus cerința ca în unitățile în care nu este organizat nici un sindicat reprezentativ salariații să-și aleagă reprezentanții care să negocieze cu angajatorul și să îndeplinească celelalte atribuții pe perioada desfășurării conflictului de interese.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (1) și ale

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 168/1999

privind soluționarea conflictelor de muncă, excepție ridicată de Sindicatul Schela de Petrol Suplacu de Barcău în Dosarul nr. 9.446/LM/2003 al Tribunalului București - Secția a VIII-a civilă, conflicte de muncă și litigii de muncă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 iulie 2006.