Decizia nr. 554/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Marinela Mincă - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 385^9 alin. 1 pct. 18 și pct. 19 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Constantin Crețu și Daniel Crețu în Dosarul nr. 9.534/2004 al Tribunalului Timiș - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, deoarece autorii excepției nu critică contrarietatea textelor legale cu dispoziții ale Constituției, ci redactarea eliptică a acestora.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 8 martie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 9.534/2004, Tribunalul Timiș - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 385^9 alin. 1 pct. 18 și pct. 19 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Constantin Crețu și Daniel Crețu în dosarul de mai sus având ca obiect soluționarea unui recurs în materie penală.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, deoarece Codul de procedură penală a lăsat în afara reglementării eroarea instanțelor de recurs, iar eroarea gravă de fapt și excesul de putere nu compensează absența unei legi privind erorile judiciare.

Tribunalul Timiș - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece Curtea Constituțională hotărăște asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea legilor sau ordonanțelor în vigoare, controlul neputând privi omisiuni legislative.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate nu creează nici un fel de discriminări între cetățeni, ci instituie un tratament juridic egal pentru toate persoanele aflate în aceeași situație, părțile având acces neîngrădit la justiție în vederea apărării drepturilor, libertăților și intereselor lor legitime. De asemenea, posibilitatea exercitării recursului numai în anumite cazuri, strict și limitativ prevăzute de legiuitor, este determinată de necesitatea îndreptării erorilor de drept și nu a celor de fapt. Părțile nu sunt împiedicate de nimic de a apela la instanțele judecătorești, de a fi apărate, de a promova calea de atac a apelului și de a se prevala de garanțiile procesuale care condiționează un proces echitabil.

Dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție și ale art. 17 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu sunt, în opinia Guvernului, relevante în soluționarea excepției.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este nefondată, deoarece cele două cazuri de casare prevăzute la art. 385^9 alin. 1 pct. 18 și pct. 19 din Codul de procedură penală asigură judecarea cauzei în mod echitabil de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, iar părțile se pot prevala de toate garanțiile procesuale care condiționează, într-o societate democratică, procesul echitabil. În plus, dispozițiile legale criticate sunt conforme cu art. 129 din Constituție, care atribuie exclusiv legiuitorului dreptul de a stabili cazurile exercitării căilor de atac, fără a contraveni regulilor constituționale privind înfăptuirea justiției, aplicându-se în mod egal tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei, fără discriminări pe considerente arbitrare.

Avocatul Poporului mai arată că, în realitate, autorii excepției consideră neconstituționale prevederile legale criticate pentru că nu prevăd și alte motive de casare în afara celor expres și limitativ menționate la art. 385^9 alin. 1 din Codul de procedură penală. Or, în legătură cu excepțiile de neconstituționalitate care vizau omisiuni de reglementare, Curtea Constituțională a statuat în mod constant că nu se poate substitui legiuitorului pentru adăugarea unor noi prevederi.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 385^9 alin. 1 pct. 18 și pct. 19 din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală Cazurile în care se poate face recurs, care au următorul conținut: "Hotărârile sunt supuse casării în următoarele cazuri: [...]

18. când s-a comis o eroare gravă de fapt;

19. când judecătorii de fond au comis un exces de putere, în sensul că au trecut în domeniul altei puteri constituite în stat;".

Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 52 alin. (3) referitoare la dreptul persoanei vătămate de a fi despăgubită patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare, art. 124 referitoare la înfăptuirea justiției, art. 1 alin. (3) și (5) referitoare la statul de drept și la obligativitatea respectării Constituției și a legilor, art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1), (2) și (3) referitoare la dreptul oricărei persoane de a avea acces liber la justiție, precum și la dreptul părților la un proces echitabil, cu trimitere la dispozițiile art. 6, 14 și 17 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, la interzicerea discriminării și la interzicerea abuzului de drept.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, în realitate, autorii excepției nu formulează critici de neconstituționalitate, ci consideră că prevederile art. 385^9 alin. 1 pct. 18 și pct. 19 din Codul de procedură penală nu sunt de natură să asigure repararea erorilor judiciare comise de instanțele de recurs. Rezultă așadar că se critică o omisiune de reglementare. Or, potrivit

art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, sunt neconstituționale prevederile legilor, tratatelor internaționale, regulamentelor Parlamentului și ordonanțele Guvernului care încalcă dispozițiile sau principiile Constituției. De altfel, competența de legiferare aparține, potrivit art. 61 alin. (1) din Constituție, Parlamentului, motiv pentru care excepția urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 385^9 alin. 1 pct. 18 și pct. 19 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Constantin Crețu și Daniel Crețu în Dosarul nr. 9.534/2004 al Tribunalului Timiș - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 iulie 2006.