Cerințe din 26 iulie 2006

1. Caracteristici intrinseci
1.1. Comunicarea verbală se stabilește între un vorbitor sau un emițător și unul ori mai mulți auditori, sub forma unui limbaj format din texte scurte, grupuri de cuvinte și/sau cuvinte izolate, eventual codificate.
1.2. Mesajele verbale trebuie să fie cât mai scurte, simple și clare.
1.3. Calitățile de comunicare ale vorbitorului și facultățile auditive ale auditorilor trebuie să asigure o comunicare verbală sigură.
1.4. Comunicarea verbală poate fi directă, utilizând vocea umană, sau indirectă, prin voce umană ori artificială, difuzată prin oricare mijloc corespunzător.
2. Reguli specifice de utilizare
2.1. Persoanele implicate trebuie să cunoască bine limbajul utilizat, pentru a putea pronunța și înțelege corect mesajul verbal și pentru a adopta, în consecință, comportamentul corespunzător în domeniul securității și/sau al sănătății.
2.2. Dacă comunicarea verbală este utilizată în locul sau complementar unui gest-semnal, trebuie folosite cuvinte-cod, ca de exemplu:
a) start - pentru a indica începerea comenzii;
b) stop - pentru a întrerupe sau a termina o mișcare;
c) oprește - pentru a opri operațiunea;
d) ridică - pentru a ridica o greutate;
e) coboară - pentru a coborî o greutate;
f) înainte ┐
g) înapoi │ sensul mișcărilor respective trebuie
h) dreapta > coordonate, când este cazul, cu gesturile
i) stânga │ de semnalizare corespunzătoare;
┘
j) pericol - pentru a solicita oprirea de urgență;
k) repede - pentru a accelera o mișcare, din motive de securitate.