Cerințe din 9 august 2006

1. Stabilitate și soliditate Locurile de muncă trebuie proiectate, construite, instalate, exploatate, supravegheate și întreținute pentru a putea rezista forțelor exterioare la care pot fi supuse.

Ele trebuie să aibă structura și soliditatea corespunzătoare în funcție de utilizare.

2. Supraveghere și organizare

2.1. Organizarea locurilor de muncă

2.1.1. Locurile de muncă trebuie să fie astfel organizate încât să asigure o protecție adecvată împotriva riscurilor. Acestea trebuie menținute curate, iar substanțele sau depunerile periculoase trebuie îndepărtate ori ținute sub supraveghere, pentru a nu pune în pericol securitatea și sănătatea lucrătorilor.

2.1.2. Posturile de lucru trebuie să fie proiectate și construite după principii ergonomice, ținându-se seama de necesitatea lucrătorilor de a putea urmări derularea operațiunilor de la postul lor de lucru.

2.1.3. Zonele în care există riscuri specifice trebuie delimitate și semnalizate.

2.2. Persoană responsabilă

La orice loc de muncă ocupat de lucrători trebuie să existe în permanență o persoană responsabilă desemnată de angajator, care să aibă calitățile și competența necesare acestei funcții.

Angajatorul poate să își asume el însuși responsabilitatea pentru locul de muncă la care se face referire în paragraful anterior, dacă are calitățile și competența necesare.

2.3. Supravegherea

Pentru asigurarea securității și protecției sănătății lucrătorilor pe parcursul tuturor operațiilor, trebuie asigurată supravegherea de către persoane care au calitățile și competența cerute de această funcție, desemnate de către angajator sau în numele acestuia, și care acționează în interesul acestuia.

Angajatorul poate să își asume personal supravegherea la care se face referire în primul paragraf, dacă are calitățile și competența necesare.

2.4. Lucrători competenți

La fiecare loc de muncă ocupat de lucrători trebuie să se găsească un număr suficient de lucrători care să aibă calitățile, experiența și pregătirea necesare pentru a îndeplini sarcinile ce le sunt încredințate.

2.5. Informare, instruire și pregătire

Lucrătorii trebuie să beneficieze de informare, instruire și pregătire sau perfecționare profesională, necesare pentru asigurarea securității și protecția sănătății lor.

Angajatorul trebuie să se asigure că lucrătorii primesc instrucțiuni pe înțelesul lor, astfel încât să nu pună în pericol propria securitate și sănătate sau pe a celorlalți lucrători.

2.6. Instrucțiuni scrise

Pentru fiecare loc de muncă trebuie elaborate instrucțiuni scrise, care să cuprindă reguli ce trebuie respectate în scopul asigurării securității și sănătății lucrătorilor și al utilizării în siguranță a utilajelor.

Aceste instrucțiuni trebuie să includă informații cu privire la utilizarea echipamentelor de intervenție, precum și la măsurile ce trebuie luate la locul de muncă sau în apropierea acestuia, în caz de urgență.

2.7. Metode sigure de lucru

La fiecare loc de muncă sau pentru fiecare activitate trebuie aplicate metode sigure de lucru.

2.8. Permise de lucru

În cazul în care documentul de securitate și sănătate prevede acest lucru, trebuie introdus un sistem de permise de lucru pentru executarea lucrărilor periculoase și pentru executarea lucrărilor care nu sunt, în mod normal, periculoase, dar care, în interacțiune cu alte activități, pot genera pericole grave.

Permisele de lucru trebuie emise înainte de începerea lucrului de persoana desemnată în acest scop și trebuie să conțină condițiile ce trebuie îndeplinite și măsurile ce trebuie luate înainte, în timpul lucrului și după lucru.

2.9. Revizuirea periodică a măsurilor de securitate și de sănătate

Angajatorul trebuie să asigure revizuirea periodică a măsurilor referitoare la securitatea și sănătatea lucrătorilor, inclusiv a sistemului de gestionare a securității și sănătății, pentru a fi în concordanță cu prevederile prezentei hotărâri.

3. Utilaje și instalații mecanice și electrice

3.1. Generalități

În momentul alegerii, instalării, punerii în funcțiune, exploatării și întreținerii utilajelor mecanice și electrice trebuie să se acorde atenția cuvenită securității și sănătății lucrătorilor, luându-se în considerare prevederile prezentei hotărâri, ale

Hotărârii Guvernului nr. 119/2004

privind stabilirea condițiilor pentru introducerea pe piață a mașinilor industriale, precum și ale legislației naționale care transpun Directiva 89/655 CEE.

Dacă utilajele sunt amplasate într-o zonă în care există sau pot să existe riscuri de incendiu ori de explozie datorate aprinderii unor gaze, vapori sau lichide volatile, atunci acestea trebuie să corespundă utilizării într-o astfel de zonă.

Utilajele trebuie să fie prevăzute, dacă este necesar, cu dispozitive de protecție adecvată și sisteme de securitate în caz de avarie.

3.2. Dispoziții specifice

Utilajele și instalațiile mecanice trebuie să prezinte o rezistență suficientă, să nu prezinte defecte evidente și să corespundă scopului în care au fost realizate.

Utilajele și instalațiile electrice trebuie să aibă o capacitate și o putere corespunzătoare scopului în care au fost destinate.

4. Întreținere

4.1. Întreținere generală

Este necesară stabilirea unui program adecvat privind verificarea sistematică, întreținerea și, dacă este cazul, testarea utilajelor și instalațiilor mecanice și electrice.

Întreținerea, verificarea și testarea oricărei părți a instalației sau a utilajului trebuie efectuate de către o persoană competentă.

Procesele-verbale de verificare și testare trebuie întocmite și păstrate în mod corespunzător.

4.2. Întreținerea echipamentului de protecție

Echipamentul de protecție trebuie să fie corespunzător, pregătit pentru utilizare și în perfectă stare de funcționare în orice moment.

Întreținerea trebuie făcută ținându-se seama de activitățile exercitate.

5. Controlul puțurilor

În timpul operațiilor de foraj trebuie să fie prevăzute echipamente corespunzătoare pentru controlul puțurilor, în scopul prevenirii riscurilor de erupție.

La amplasarea acestor echipamente trebuie să se țină seama de caracteristicile puțului forat și de condițiile de exploatare.

6. Protecția împotriva atmosferelor nocive și riscurilor de explozie

6.1. Trebuie luate măsuri pentru evaluarea prezenței substanțelor nocive și/sau potențial explozive în atmosferă și pentru măsurarea concentrației acestor substanțe.

Dacă documentul de securitate și sănătate prevede acest lucru, trebuie montate dispozitive de supraveghere care să înregistreze și să măsoare concentrațiile de gaz, automat și continuu, în punctele menționate, dispozitive de alarmă automate, sisteme de decuplare automată a instalațiilor electrice și sisteme de oprire automată a motoarelor cu ardere internă.

Dacă sunt prevăzute măsurători automate, valorile determinate trebuie înregistrate și păstrate în documentul de securitate și sănătate.

6.2. Protecția împotriva atmosferelor nocive

6.2.1. Dacă se acumulează sau există riscul să se acumuleze în atmosferă substanțe nocive, trebuie luate măsuri adecvate pentru a se asigura reținerea lor la sursă și îndepărtarea lor.

Sistemul trebuie să fie capabil să disperseze aceste substanțe nocive, astfel încât să nu prezinte niciun risc pentru lucrători.

6.2.2. Fără a aduce atingere prevederilor

Hotărârii Guvernului nr. 1.048/2006

privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru utilizarea de către lucrători a echipamentelor individuale de protecție la locul de muncă, în zonele în care lucrătorii pot fi expuși atmosferelor nocive pentru sănătatea lor, trebuie să existe un număr suficient de aparate respiratorii și echipamente de reanimare corespunzătoare.

În asemenea cazuri, trebuie să fie prezent la locul de muncă un număr suficient de lucrători instruiți să folosească asemenea echipamente.

Echipamentul trebuie să fie depozitat și întreținut corespunzător.

6.2.3. În cazul în care în atmosferă există sau poate exista hidrogen sulfurat ori alte gaze toxice, trebuie să existe și să fie pus la dispoziția organelor de control un plan de protecție care să precizeze echipamentele disponibile și măsurile preventive adoptate.

6.3. Prevenirea riscurilor de explozie

6.3.1. Trebuie luate toate măsurile necesare pentru prevenirea apariției și formării atmosferelor explozive.

6.3.2. În interiorul zonelor care prezintă riscuri de explozie, trebuie luate toate măsurile pentru a împiedica aprinderea atmosferei explozive.

6.3.3. Trebuie stabilit un plan de prevenire a exploziilor, precizându-se echipamentele și măsurile ce trebuie luate.

7. Căi și ieșiri de urgență

7.1. Căile și ieșirile de urgență trebuie să fie libere și să conducă în modul cel mai direct spre exterior sau într-o zonă de securitate, la un punct de adunare ori la un post de evacuare sigur.

7.2. În caz de pericol, lucrătorii trebuie să poată evacua rapid și în condiții de securitate maximă toate locurile de muncă.

7.3. Numărul, distribuția și dimensiunile căilor și ieșirilor de urgență se fac în funcție de folosirea, dotarea și dimensiunile locurilor de muncă, precum și de numărul maxim de persoane prezente.

Încăperile de cazare și de repaus trebuie să aibă cel puțin două ieșiri de urgență separate, situate cât mai departe posibil una de cealaltă și care să conducă spre o zonă sigură, un punct de adunare sigur sau un punct de evacuare sigur.

7.4. Ușile de urgență trebuie să se deschidă spre exterior sau, dacă acest lucru nu este posibil de realizat, atunci trebuie să fie glisante.

Ușile de urgență nu trebuie să fie încuiate sau blocate, astfel încât să nu poată fi deschise ușor și imediat de către persoanele care ar avea nevoie să le utilizeze în caz de urgență.

7.5. Căile și ieșirile de urgență speciale trebuie semnalizate în conformitate cu prevederile

Hotărârii Guvernului nr. 971/2006

privind cerințele minime pentru semnalizarea de securitate și/sau de sănătate la locul de muncă.

7.6. Ușile de urgență nu trebuie încuiate. Căile și ieșirile de urgență, precum și căile de circulație și ușile de acces către acestea trebuie să fie libere, astfel încât să poată fi utilizate în orice moment, fără opreliști.

7.7. Căile și ieșirile de urgență, care necesită iluminare, trebuie prevăzute și cu iluminare de siguranță de intensitate corespunzătoare, în eventualitatea unei întreruperi a alimentării cu energie electrică.

8. Aerisirea locurilor de muncă închise

8.1. În locurile de muncă închise trebuie să se asigure suficient aer proaspăt, avându-se în vedere metodele de lucru folosite și eforturile fizice impuse lucrătorilor.

Dacă se utilizează o instalație de ventilație, ea trebuie menținută în stare de funcționare.

Orice defecțiune în funcționarea instalației trebuie semnalizată de un sistem de control, dacă acest lucru este necesar pentru sănătatea lucrătorilor.

8.2. Dacă sunt folosite instalații de aer condiționat sau ventilație mecanică, acestea trebuie să funcționeze astfel încât lucrătorii să nu fie expuși curenților de aer care i-ar putea deranja.

Orice depunere sau impuritate ce poate crea un risc imediat pentru sănătatea lucrătorilor prin poluarea aerului respirat trebuie eliminată rapid.

9. Temperatura din încăperi

9.1. Temperatura din încăperile de lucru trebuie să fie adecvată organismului uman în timpul lucrului, ținându-se seama de metodele de lucru folosite și de eforturile fizice impuse lucrătorilor.

9.2. Temperatura din încăperile de repaus, din încăperile pentru personalul de serviciu permanent, din grupurile sanitare, din cantine și din încăperile de prim ajutor trebuie să corespundă destinației specifice acestor încăperi.

9.3. Ferestrele, luminatoarele și glasvandurile trebuie să permită evitarea luminii solare excesive asupra locurilor de muncă, în funcție de natura muncii și de locul de muncă.

10. Pardoselile, pereții, plafoanele și acoperișurile încăperilor

10.1. Pardoselile locurilor de muncă trebuie să fie lipsite de proeminențe, de găuri sau de planuri înclinate periculoase; ele trebuie să fie fixe, stabile și nealunecoase. Locurile de muncă în care sunt instalate posturi de lucru trebuie să prezinte o izolație din punct de vedere termic, ținându-se seama de tipul întreprinderii și de activitatea fizică a lucrătorilor.

10.2. Suprafețele pardoselilor, pereților și plafoanelor din încăperi trebuie să poată fi curățate și renovate la un nivel de igienă adecvat.

10.3. Pereții transparenți sau translucizi, în special cei integral din sticlă, din încăperile ori din apropierea locurilor de muncă și a căilor de acces trebuie să fie clar semnalizați și confecționați din material securizat sau separați de aceste locuri de muncă și de căile de acces, astfel încât lucrătorii să nu vină în contact cu aceste glasvanduri ori să fie răniți în cazul spargerii lor.

10.4. Accesul pe acoperișurile din materiale insuficient de rezistente trebuie permis numai în situația în care se realizează dotarea cu echipamente care să asigure desfășurarea lucrului în deplină securitate.

11. Iluminarea naturală și artificială

11.1. Fiecare loc de muncă trebuie să dispună de o iluminare suficientă care să asigure securitatea și sănătatea lucrătorilor.

11.2. Locurile de muncă trebuie să primească suficientă lumină naturală și trebuie să fie prevăzute, ținându-se cont de condițiile de climă, cu dispozitive de iluminare artificială adecvate pentru a asigura securitatea și sănătatea lucrătorilor.

11.3. Instalațiile de iluminat din încăperile de lucru și din căile de acces trebuie să fie amplasate astfel încât tipul iluminării să nu prezinte un risc de accidentare pentru lucrători.

11.4. Locurile de muncă în care lucrătorii sunt în mod deosebit expuși riscurilor în caz de întrerupere a alimentării cu energie electrică trebuie să fie prevăzute cu iluminat de siguranță cu o intensitate adecvată.

11.5. Instalațiile de iluminat trebuie să fie proiectate astfel încât să asigure o iluminare permanentă a locurilor de control operațional, căilor de ieșire, locurilor de îmbarcare, zonelor periculoase.

Dacă locurile de muncă nu sunt ocupate decât ocazional, obligația la care se referă primul paragraf se limitează la perioada în care lucrătorii sunt prezenți.

12. Ferestre și luminatoare

12.1. Ferestrele, luminatoarele și sistemele de ventilație prevăzute cu dispozitive de deschidere, reglare și blocare trebuie proiectate astfel încât funcționarea acestora să fie sigură.

Amplasarea lor trebuie să nu constituie un risc pentru lucrători atunci când sunt deschise.

12.2. Ferestrele și luminatoarele trebuie să poată fi curățate fără riscuri.

13. Uși și porți

13.1. Poziția, numărul și dimensiunile ușilor și porților, precum și materialele din care sunt confecționate sunt determinate de natura și utilizarea încăperilor sau incintelor.

13.2. Ușile transparente trebuie marcate adecvat la nivelul privirii.

13.3. Ușile și porțile batante trebuie să fi transparente sau să posede panouri transparente.

13.4. Dacă suprafețele transparente sau translucide ale ușilor și porților nu sunt din materiale securizate și dacă există posibilitatea ca lucrătorii să se rănească dacă acestea se sparg, suprafețele trebuie protejate împotriva spargerii.

13.5. Ușile glisante trebuie să fie prevăzute cu un sistem de securitate care să împiedice ieșirea acestora de pe șine și căderea în mod neașteptat.

13.6. Ușile și porțile care se deschid în sus trebuie prevăzute cu un sistem de siguranță care să împiedice căderea lor.

13.7. Ușile și porțile situate de-a lungul căilor de salvare trebuie marcate adecvat.

Ele trebuie să poată fi deschise din interior oricând, cu ușurință, fără ajutor special.

Ele trebuie să poată fi deschise când locurile de muncă sunt ocupate.

13.8. În apropierea imediată a porților destinate în special traficului de vehicule, dacă acestea nu sunt sigure pentru pietoni, trebuie să existe uși sau porți destinate acestora care să fie semnalizate vizibil și degajate în permanență.

13.9. Ușile și porțile mecanice trebuie să funcționeze fără să prezinte un pericol de accidentare pentru lucrători.

Ele trebuie să fie prevăzute cu sistem de oprire de siguranță accesibile și ușor de identificat și dacă nu se deschid automat în cazul întreruperii alimentării cu energie electrică, să poată fi deschise manual.

13.10. Dacă accesul într-un loc este oprit de lanțuri sau dispozitive similare, acestea trebuie să fie vizibile și semnalizate prin panouri de interdicție ori avertizare adecvate.

14. Căi de circulație

14.1. În caz de urgență, trebuie să fie posibile accesul fără pericol la locul de muncă și evacuarea rapidă și în siguranță.

14.2. Căile de circulație, inclusiv scările, scările fixe, cheiurile și rampele de încărcare, trebuie să fie calculate, dimensionate și amplasate astfel încât pietonii sau vehiculele să le poată utiliza ușor, în deplină securitate și în conformitate cu destinația lor, iar lucrătorii aflați în vecinătatea acestor căi de circulație să nu fie amenințați de niciun pericol.

14.3. Căile utilizate pentru traficul pietonal și/sau traficul de mărfuri trebuie să fie dimensionate în concordanță cu numărul de utilizatori potențiali și cu tipul de întreprindere.

Dacă pe căile de circulație sunt utilizate mijloace de transport, trebuie prevăzută o distanță de securitate corespunzătoare pentru pietoni.

14.4. Între căile de circulație destinate vehiculelor și porți, portaluri, pasaje pentru pietoni, coridoare și scări trebuie să existe o distanță suficientă.

14.5. Traseul căilor de circulație și acces trebuie să fie semnalizat clar pentru a asigura protecția lucrătorilor.

15. Zone periculoase

15.1. Dacă locurile de muncă cuprind zone periculoase în care, datorită naturii muncii, există riscuri, inclusiv de cădere a lucrătorilor și a obiectelor, locurile de muncă trebuie prevăzute, în măsura posibilităților, cu dispozitive care să împiedice intrarea în zonă a lucrătorilor neautorizați.

15.2. Trebuie luate măsuri adecvate de protecție a lucrătorilor autorizați să între în zonele periculoase.

15.3. Zonele periculoase trebuie semnalizate în mod vizibil.

16. Dimensiunile și volumul de aer al încăperilor - libertatea de mișcare la posturile de lucru

16.1. Încăperile de lucru trebuie să aibă o suprafață, înălțime și un volum de aer corespunzătoare, care să permită lucrătorilor să își desfășoare munca fără riscuri pentru securitatea, sănătatea sau confortul lor.

16.2. Dimensiunile suprafeței neocupate de la postul de lucru trebuie să asigure lucrătorilor suficientă libertate de mișcare și să le permită să își desfășoare munca în deplină securitate.

17. Încăperile de repaus

17.1. Dacă securitatea și sănătatea lucrătorilor necesită acest lucru, în funcție de tipul de activitate sau de efectivele care depășesc un anumit număr de persoane, lucrătorii trebuie să dispună de o cameră de repaus ușor accesibilă.

Această dispoziție nu este aplicabilă dacă lucrătorii își desfășoară activitatea în birouri sau în camere de lucru similare, care oferă posibilitatea de relaxare în timpul pauzelor.

17.2. Încăperile de repaus trebuie să fie destul de mari și să fie dotate cu un număr corespunzător de mese și scaune cu spătar, în funcție de numărul lucrătorilor.

17.3. În încăperile de repaus trebuie luate măsuri pentru protecția nefumătorilor față de disconfortul creat de fumul de țigară.

17.4. Dacă timpul de muncă este întrerupt cu regularitate și în mod frecvent și nu există cameră de repaus, trebuie puse la dispoziția personalului alte camere în care lucrătorii să poată sta în timpul întreruperilor, ori de câte ori securitatea și sănătatea lucrătorilor o justifică.

Trebuie luate măsuri adecvate pentru protecția nefumătorilor împotriva disconfortului provocat de fumul de țigară.

18. Locuri de muncă în aer liber

18.1. Posturile de lucru, căile de circulație și alte amplasamente sau instalații în aer liber, care sunt ocupate ori utilizate de către lucrători în decursul activității lor, trebuie să fie astfel organizate ca circulația pietonală sau a vehiculelor să se facă în condiții de securitate.

18.2. Locurile de muncă în aer liber trebuie să fie iluminate corespunzător cu lumină artificială, în condițiile în care lumina zilei este insuficientă.

18.3. Dacă lucrătorii sunt angajați la posturi de lucru în aer liber, acestea trebuie să fie, dacă este posibil, amenajate astfel încât lucrătorii:

a) să fie protejați împotriva influențelor atmosferice și, dacă este necesar, împotriva căderii de obiecte;

b) să nu fie expuși la niveluri sonore nocive, nici la influențe exterioare nocive;

c) în caz de pericol, să poată părăsi rapid locul de muncă și să poată fi ajutați rapid;

d) să nu alunece sau să cadă.

19. Femei gravide și mame care alăptează

Femeile gravide și mamele care alăptează trebuie să aibă posibilitatea de a se odihni în poziție culcată, în condiții adecvate.

20. Lucrători cu handicap

La organizarea locurilor de muncă trebuie să se țină seama de lucrătorii cu handicap, dacă este necesar.

Această dispoziție se referă, mai ales, la ușile, căile de comunicație, scările, dușurile, chiuvetele, toaletele și posturile de lucru utilizate sau ocupate direct de lucrătorii cu handicap.