Criteriile din 13 septembrie 2006

Scopul criteriilor de acordare a etichetei ecologice pentru grupul de produse lubrifianți
Scopul criteriilor de acordare a etichetei ecologice este acela de a promova produsele care:
a) reduc gradul de contaminare a apei și a solului în timpul utilizării;
b) ajută la reducerea emisiilor de CO(2).
Cerințe de evaluare și verificare
Cerințele de evaluare și verificare specifice sunt prevăzute în cadrul fiecărui criteriu.
În situația în care operatorului economic care solicită acordarea etichetei ecologice i se cere să prezinte autorității competente declarații, documentații, analize, rapoarte privind rezultatele testelor sau alte dovezi care să ateste conformitatea cu criteriile de acordare a etichetei ecologice, acestea pot fi furnizate de către operatorul economic și/sau furnizorul (furnizorii) acestuia, după caz. Furnizorul aditivului, al ambalajului pentru aditiv sau al fluidului de bază poate transmite informațiile relevante direct autorității competente.
Dacă este necesar, autoritatea competentă poate solicita documente justificative și poate efectua verificări independente.
La evaluarea solicitării de acordare a etichetei ecologice pentru grupul de produse lubrifianți și la monitorizarea conformării cu criteriile, autoritatea competentă ia în considerare implementarea și certificarea operatorului economic a schemei/sistemului de management de mediu, conform prevederilor din
Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor, apelor și mediului nr. 50/2004
privind Stabilirea procedurii de organizare și coordonare a schemelor de management de mediu și audit (EMAS) în vederea participării voluntare a organizațiilor la aceste scheme, cu modificările ulterioare, sau ale standardului român SR EN ISO 14001:2005 (Notă: Implementarea și certificarea acestor scheme/acestui sistem de management de mediu sunt voluntare.)
CRITERIILE
Criteriul 1 - Frazele de risc care indică pericole pentru sănătatea umană și mediu
Produsul nu trebuie să necesite atribuirea nici unei fraze de risc, la momentul aplicării etichetei ecologice, care indică pericolul asupra sănătății umane și mediului, în conformitate cu prevederile
Hotărârii Guvernului nr. 92/2003
pentru aprobarea Normelor metodologice privind clasificarea, etichetarea și ambalarea preparatelor chimice periculoase. Următoarele fraze de risc sunt considerate relevante pentru acest grup de produse:
R 20, R 21, R 22, R 23, R 24, R 25, R 26, R 27, R 28, R 33, R 34, R 35, R 36, R 37, R 38, R 39, R 40, R 41, R 42, R 43, R 45, R 46, R 48, R 49, R 50, R 51, R 52, R 53, R 59, R 60, R 61, R 62, R 63, R 64, R 65, R 66, R 67, R 68 și combinațiile dintre ele.
Evaluarea și verificarea criteriului 1
Operatorul economic care solicită acordarea etichetei ecologice trebuie să prezinte în scris o declarație de conformitate cu acest criteriu.
Toate componentele principale incluse în produs trebuie menționate clar împreună cu denumirea acestora și, acolo unde este necesar, numerele EINECS sau ELINCS, precum și concentrațiile în care acestea sunt folosite.
Producătorul produsului trebuie să prezinte autorității competente următoarele documente:
a) o fișă tehnică de securitate a produsului, în conformitate cu prevederile
Hotărârii Guvernului nr. 92/2003 ;
b) fișe tehnice de securitate de la furnizorii aplicantului pentru fiecare component principal, în conformitate cu prevederile
Hotărârii Guvernului nr. 490/2002
pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 200/2000
privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și preparatelor chimice periculoase, cu modificările ulterioare.
Trebuie să se prezinte autorității competente suficiente date pentru a permite evaluarea produselor care prezintă pericol asupra mediului, în conformitate cu prevederile
Hotărârii Guvernului nr. 92/2003 , indicate de următoarele fraze de risc: R 50, R 50/53, R 51/53, R 52, R52/53, R 53.
Evaluarea unui produs ca fiind periculos pentru mediu trebuie să se efectueze prin metodele convenționale așa cum sunt prevăzute în anexa nr. II la Normele metodologice privind clasificarea, etichetarea și ambalarea preparatelor chimice periculoase prevăzute în
Hotărârea Guvernului nr. 92/2003 . Totuși, așa cum este definit în secțiunea C a anexei nr. II la Normele metodologice privind clasificarea, etichetarea și ambalarea preparatelor chimice periculoase, rezultatele testării preparatului ca atare (fie preparatul produsului, fie ansamblul de aditivi) pot fi folosite pentru a modifica clasificarea în ceea ce privește toxicitatea acvatică, care s-ar fi putut obține folosind metoda convențională.
Criteriul 2. - Cerințe suplimentare privind toxicitatea acvatică
Operatorul economic care solicită acordarea etichetei ecologice trebuie să demonstreze conformitatea cu cerințele criteriului 2.1 sau ale criteriului 2.2.
Criteriul 2.1 - Cerințe pentru preparat și componentele principale
Operatorul economic care solicită acordarea etichetei ecologice trebuie să prezinte următoarele date despre toxicitatea acvatică a preparatului și componentelor principale:
- pentru determinarea toxicității acvatice, concentrația critică a fiecărui component principal trebuie să fie de cel puțin 100 mg/l. Testele se vor efectua pe alge și pe Daphnia (OECD 201 și 202);
- pentru uleiurile hidraulice, această concentrație critică trebuie să fie de cel puțin 100 mg/l;
- pentru unsori, uleiuri de transmisie și de motor, agenți de demulare/antiaderenți ai betonului și alte emulsii folosite la prelucrarea prin așchiere, concentrația critică pentru toxicitatea acvatică trebuie să fie de cel puțin 1.000 mg/l.
Unsorile pot fi evaluate prin furnizarea de date privind preparatul și principalele componente numai dacă substanța de îngroșare indică o biodegradabilitate finală, în conformitate cu criteriul 3, sau o biodegradabilitate inerentă în condițiile următoare:
a) o biodegradare mai mare de 70%, conform testului OECD 302 C de biodegradabilitate inerentă sau metodelor de testare echivalente sau;
b) o biodegradare mai mare de 20%, dar mai mică de 60% după 28 de zile, conform testelor OECD 301 bazate pe consumul de oxigen sau producerea de dioxid de carbon;
c) o biodegradare mai mare de 60%, conform SR EN ISO 14593:2005.
Testul de preparat trebuie să se efectueze pe toate cele 3 grupe de specii - alge, Daphnia și pești (OECD 201, 202 și 203).
Tabelul nr. 1 rezumă cerințele pentru diferite subgrupe de produse în conformitate cu criteriul 2.1.
Tabelul 1
Cerințe ale toxicității acvatice pentru diferite subgrupe de produse -
Date cerute pentru preparat și componentele principale
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Criteriul 2.1
Uleiuri
Unsori*)
Uleiuri de
Uleiuri
hidraulice
transmisie
pentru
și de motor,
motoare
agenti de
în doi
demulare ai
timpi
betonului și
emulsii folo-
site la pre-
lucrarea prin
aschiere
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Toxicitatea acvatică pentru
≥ 100 mg/l
≥ 1.000 mg/l
≥ 1.000 mg/l
≥ 1.000 mg/l
întregul produs formulat
în toate cele 3 teste de
toxicitate acută: OECD 201,
202, 203.
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Toxicitatea acvatică pentru
≥ 100 mg/l
≥ 100 mg/l
≥ 100 mg/l
≥ 100 mg/l
fiecare component principal
în parte în cele două teste
OECD 201 și 202
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
-----
Rapoartele trebuie să fie transmise pentru evaluare autorității competente, conținând datele despre toxicitatea acvatică a preparatului și a tuturor componentelor principale, obținute prin folosirea materialelor existente sau prin noi teste, demonstrându-se astfel conformitatea cu cerințele prevăzute în tabelul nr. 1.
Toxicitatea acvatică a preparatului trebuie să fie determinată în conformitate cu metodele de testare OECD 201, 202 și 203 sau cu alte metode de testare echivalente.
Toxicitatea acvatică a fiecărui component individual principal trebuie să fie determinată în conformitate cu metodele de testare OECD 201 și 202 sau cu alte metode de testare echivalente.
Criteriul 2.2 - Cerințele pentru fiecare substanță componentă
Datele despre toxicitatea acvatică trebuie să fie transmise pentru fiecare substanță componentă adăugată intenționat în produs. Una sau mai multe substanțe care prezintă un anumit grad de toxicitate acvatică sunt permise în lubrifiant pentru o anumită valoare a concentrației masice cumulate, astfel cum este indicat în tabelul nr. 2.
Tabelul 2
Cerințe de toxicitate acvatică pentru subgrupe diferite de produse -
Cerințe de date pentru fiecare substanță componentă
─────────────────────────────┬────────────────────────────────────────────────────────
Criteriul 2.2
│Concentrație masică cumulată a substanțelor prezente în
─────────────────────────────┼────────────────────────────────────────────────────────
Toxicitate
│Uleiuri
Unsori
Uleiuri de
Uleiuri
acvatica
│hidraulice
transmisie
pentru
│
și de motor,
motoare
│
agenti de
în doi
│
demulare ai
timpi
│
betonului și
│
emulsii folo-
│
site la pre-
│
lucrarea prin
│
aschiere
─────────────────────────────┴────────────────────────────────────────────────────────
10 mg/l <
≤ 20
≤ 25
≤ 5
≤ 25
Toxicitate acută*)
≤ 100 mg/l sau
1 mg/l < NOEC ≤
10 mg/l
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
1 mg/l <
≤ 5
≤ 1
≤ 0,5
≤ 1
Toxicitate acută*)
≤ 10 mg/l sau
0,1 mg/l < NOEC
≤ 1 mg/l
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Toxicitate acută*)
≤ 1
≤ 0,1
≤ 0,1
≤ 0,1
< 1 mg/l sau
NOEC ≤ 0,1 mg/l
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
*) EC 50/ LC 50/ IC 50
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
-----
EC 50 - concentrație medie efectivă care produce imobilizarea dafniilor;
NOEC - concentrația care nu are niciun efect.
Evaluarea și verificarea criteriului 2.2
Operatorul economic care solicită acordarea etichetei ecologice trebuie să prezinte autorității competente rapoarte, inclusiv datele despre toxicitatea acvatică a fiecărei substanțe componente, prin folosirea materialelor existente din procesul de notificare, demonstrând conformarea cu cerințele stabilite în tabelul nr. 2.
Toxicitatea acvatică a fiecărei substanțe componente trebuie să fie determinată în conformitate cu OECD 201 și 202 sau cu alte metode echivalente.
Evaluarea și verificarea celor două criterii 2.1 și 2.2
În cazul componentelor ușor solubile (< 10 mg/l) metoda fracției solubile în apă poate fi folosită în determinarea toxicității acvatice. Nivelul de încărcare stabilit (uneori regăsit sub numele de LC 50) și în legătură cu doza letală poate fi folosit direct în criteriile de clasificare. Pregătirea fracției solubile în apă trebuie să respecte recomandările stabilite în conformitate cu următoarele ghiduri: Raportul tehnic ECETOC nr. 20 (1986), anexa nr. III a metodei de testare OECD 301/1992, ghidul din SR EN ISO 10634:2001 sau ASTM D 6081-98 (Standard practic pentru testarea toxicității acvatice pentru lubrifianți: Prepararea probei și interpretarea rezultatelor sau metode de încercare echivalente).
Studiul de toxicitate acvatică acută pe alge și pe Daphnia (OECD 201 și 202) nu este necesar în următoarele cazuri:
a) substanța este puțin probabil să treacă prin membranele biologice MM (masa moleculară) > 800 sau cu diametrul molecular > 1,5 nm (15 A)*);
-----
NOTA (CTCE)
*)Deasupra lui A se afla un cerculet.
b) substanța este puternic insolubilă în apă (solubilitatea în apă este < 10 æg/l), deoarece aceste substanțe nu sunt considerate toxice pentru alge și pentru dafnii în sistemul acvatic.
În mod similar studiul de toxicitate acvatică acută pe Daphnia (OECD 202) nu este necesar atunci când este disponibil un studiu de toxicitate pe termen lung pe Daphnia, în conformitate cu metoda de testare OECD 211 sau cu alte metode echivalente.
Solubilitatea în apă a substanțelor trebuie să fie determinată în conformitate cu metoda de testare OECD 105 sau cu alte teste echivalente.
Dacă datele despre toxicitatea cronică sunt disponibile - rezultatele testelor OECD 210 și 211 sau ale altor metode echivalente, acestea pot fi folosite în locul datelor despre toxicitatea acută acvatică. Lipsa datelor despre toxicitatea cronică va fi declarată în scris, sub semnătură, de către operatorul economic care solicită acordarea etichetei ecologice.
Criteriul 3 - Biodegradabilitatea și potențialul bioacumulativ
Produsul nu trebuie să conțină substanțe care sunt atât nebiodegradabile, cât și potențial bioacumulative.
Totuși, produsul poate să conțină una sau mai multe substanțe cu un anumit grad de degradabilitate și bioacumulare potențială sau actuală până la o concentrație masică cumulată așa cum este prevăzut în tabelul nr. 3.
Tabelul 3
Cerințe pentru biodegradabilitate și potențialul bioacumulativ
─────────────────────────────┬────────────────────────────────────────────────────────
│
Concentrație masică cumulată a substanțelor
─────────────────────────────┼────────────────────────────────────────────────────────
Biodegradare
│Uleiuri
Unsori
Uleiuri de
Uleiuri
│hidraulice
transmisie
pentru
│
și de motor,
motoare
│
agenti de
în doi
│
demulare ai
timpi
│
betonului și
│
emulsii folo-
│
site la pre-
│
lucrarea prin
│
aschiere
─────────────────────────────┴────────────────────────────────────────────────────────
Nebiodegradabil*)
≤ 5
≤ 10
≤ 5
≤ 10
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Biodegradabil aerob
≤ 5
≤ 20
≤ 5
≤ 20
inerent (în mod natural
biodegradabil pe cale
aerobă)
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Biodegradabil aerob final
≥ 90
≥ 75
≥ 90
≥ 75
(biodegradabil în cele din
urmă, pe cale aerobă)
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
-----
Operatorul economic care solicită acordarea etichetei ecologice trebuie să furnizeze următoarele:
a) rapoarte care includ date despre biodegradabilitatea fiecărei substanțe componente, dacă aceasta nu este prevăzută clar în fișa tehnică de securitate furnizată pentru fiecare substanță;
b) rapoarte care includ date despre potențialul bioacumulativ al fiecărei substanțe componente:
- pentru substanțe nebiodegradabile;
- pentru substanțe toxice și foarte toxice care sunt ușor biodegradabile (în scopul clasificării).
Biodegradabilitatea trebuie să fie determinată separat pentru fiecare substanță componentă a produsului, după metodele de testare menționate mai jos sau după alte metode echivalente.
O substanță este considerată biodegradabilă aerob final dacă:
1. într-un studiu de biodegradare de 28 de zile conform metodei de testare OECD 301 A-F sau cu alte metode echivalente sunt atinse următoarele niveluri de biodegradare:
a) ≥ 70%, conform testelor OECD 301 bazate pe carbon organic dizolvat;
b) ≥ 60% din valoarea maximă teoretică, conform testelor OECD 301 bazate pe consumul de oxigen sau producerea de dioxid de carbon;
2. raportul dintre consumul biochimic de oxigen CBO(5) și oxigenul total dizolvat sau dintre consumul biochimic de oxigen și consumul chimic de oxigen trebuie să fie mai mare de 0,5.
Principiul celor 10 zile libere conform testelor OECD nu trebuie să se aplice obligatoriu. Dacă substanța atinge nivelul de biodegradare în 28 de zile, dar nu în cele 10 zile limită, se presupune o degradare mai lentă.
O substanță este considerată biodegradabilă aerob inerent în următoarele cazuri:
a) are o biodegradare mai mare de 70%, conform OECD 302 C pentru o biodegradare inerentă sau metodelor de testare echivalente;
b) are o biodegradare mai mare de 20%, dar mai mică de 60% după 28 de zile, conform OECD 301 bazat pe consumul de oxigen sau producerea de dioxid de carbon;
c) are o biodegradare mai mare sau egală cu 60%, conform SR EN ISO 14593:2005 (metoda fracției solubile în apă).
O substanță a cărei funcție primară este îngroșarea va fi considerată biodegradabilă inerent aerobă dacă prezintă o biodegradare mai mare de 20%, conform OECD 302 C sau altor metode de testare echivalente.
Toate cerințele privind toxicitatea acvatică, în acest caz, se vor aplica produselor degradate care au fost dovedite științific a fi derivate ale substanțelor de îngroșare după expunerea în mediul acvatic.
O substanță este nebiodegradabilă dacă nu îndeplinește criteriile pentru biodegradabilitate finală și inerentă.
O substanță nu se bioacumulează dacă are MM > 800 sau are un diametru molecular > 1,5 nm (> 15A)*).
O substanță care are MM<800 sau diametrul molecular <1,5 nm (>15A)*) nu se bioacumulează dacă:
-----
NOTA (CTCE)
*)Deasupra lui A se afla un cerculet.
a) partiția coeficientului octanol-apă 7<K(ow) <3; sau
b) factorul de bioconcentrare (BCF) măsurat este ≤100. Deoarece majoritatea substanțelor folosite în lubrifianți sunt destul de hidrofobe, valoarea BCF-ului trebuie să fie bazată pe conținutul de lipide și trebuie demonstrat că se asigură un timp de expunere suficient.
Metode de testare
Testele care trebuie aplicate pentru determinarea biodegradabilității ușoare sunt OECD 301 seriile A-F sau testele echivalente ISO și ASTM ori raportul consum biochimic de oxigen CBO(5) /oxigen total dizolvat sau consum chimic de oxigen. Raportul consum biochimic de oxigen/oxigen total dizolvat sau consum chimic de oxigen poate fi folosit numai dacă nu sunt disponibile date conform OECD 301 sau altor metode de testare echivalente. Consumul biochimic de oxigen va fi evaluat conform metodei C5, în timp ce consumul chimic de oxigen va fi evaluat conform metodei C6 din anexele nr. 1-6 din
Hotărârea Guvernului nr. 490/2002 , cu modificările ulterioare, sau altor metode echivalente. Pentru determinarea biodegradabilității inerente se va aplica metoda de testare OECD 302 C sau alte metode echivalente.
Operatorul economic care solicită acordarea etichetei ecologice poate să folosească mai multe referințe pentru a estima biodegradabilitatea unei substanțe. Referințele pentru evaluarea biodegradabilității unei substanțe vor fi acceptate dacă substanța de referință diferă printr-un singur grup sau fragment funcțional față de substanța utilizată în produs. Dacă substanța de referință este ușor sau inerent biodegradabilă și grupul funcțional are un efect pozitiv asupra biodegradării aerobe, atunci substanța utilizată poate fi considerată, de asemenea, ușor sau inerent biodegradabilă. Fragmentele funcționale sau grupurile funcționale cu un efect pozitiv asupra biodegradării sunt: alcoolul alifatic și aromatic (OH), acidul alifatic și aromatic [-C(=O)-OH], aldehida (-CHO), ester[-C(=O)-O-C], amide [-C(=O)-N sau -C(=S)-N].
Operatorul economic care solicită acordarea etichetei ecologice trebuie să furnizeze autorității competente documentația adecvată și solidă privind studiul asupra substanței de referință.
În cazul unei comparații cu un fragment funcțional nemenționat mai sus, operatorul economic care solicită acordarea etichetei ecologice trebuie să furnizeze autorității competente documentația adecvată și solidă privind studiile asupra efectului pozitiv al grupului funcțional asupra biodegradării substanțelor cu structură similară.
Valoarea coeficientului log K(ow) octanol/apă trebuie să fie evaluată în conformitate cu OECD 107, 117 sau cu proiectul de metodă 123 ori cu orice alte metode de testare echivalente. Factorul de bioconcentrare BCF trebuie să se calculeze în conformitate cu OECD 305.
Valorile log K(ow) sunt aplicabile numai compușilor organici. Pentru a calcula potențialul de bioacumulare al compușilor anorganici, al unor surfactanți și al unor compuși organometalici se vor efectua măsurători ale BCF-ului pe anumiți surfactanți și anumiți compuși organometalici.
Dacă testarea nu se poate efectua, de exemplu o substanță are o suprafață activă mare sau nu se dizolvă în apă ori în octanol, atunci trebuie să se furnizeze o valoare calculată pentru log K(ow) , precum și detalii despre această metodă de calcul.
Pentru calcularea log K(ow) trebuie să se folosească următoarele metode: CLOGP pentru log K(ow) cuprins între 0 și 9, LOGKOW(KOWWIN) pentru log K(ow) cuprins între -4 și 8, AUTOLOGP pentru log K(ow) mai mare de 5 conform prevederilor
Hotărârii Guvernului nr. 2.427/2004
privind evaluarea și controlul riscului substanțelor existente, care este susținut de un document tehnic de îndrumare (TGD).
Criteriul 4 - Excluderea unor substanțe specifice
Substanțele care apar în Lista substanțelor prioritare periculoase din domeniul apelor și în lista - OSPAR Convenția Atlanticului de Nord a produselor chimice care fac obiectul măsurilor prioritare nu trebuie adăugate intenționat ca ingredient într-un produs eligibil pentru acordarea etichetei ecologice.
Compușii organici halogenați și azotiții nu trebuie adăugați intenționat ca ingredienți într-un produs eligibil pentru acordarea etichetei ecologice.
Metalele sau compușii metalici nu trebuie adăugați intenționat ca un ingredient într-un produs eligibil pentru acordarea etichetei ecologice, cu excepția sodiului, potasiului, magneziului și calciului. În cazul substanțelor de îngroșare pot fi folosiți compuși ai litiului și/sau ai aluminiului până la concentrațiile limitate de alte criterii incluse în prezenta anexă.
Evaluarea și verificarea criteriului 4
Operatorul economic care solicită acordarea etichetei ecologice trebuie să furnizeze autorității competente o declarație scrisă și semnată privind conformitatea cu cerințele menționate la criteriul 4.
Criteriul 5 - Materii prime regenerabile
Produsul formulat trebuie să aibă un conținut de carbon derivat din materii prime regenerabile după cum urmează:
a) ≥ 50% (m/m) pentru uleiuri hidraulice;
b) ≥ 45% (m/m) pentru unsori;
c) ≥ 70% (m/m) pentru uleiuri de transmisie și de motor, agenți de demulare a betonului și emulsii folosite pentru prelucrarea prin așchiere;
d) ≥ 50% (m/m) pentru uleiuri pentru motoare în doi timpi.
Conținutul de carbon derivat din materii prime regenerabile reprezintă: procentajul din masa componentului A x (număr de atomi de carbon din componenta A, care provin din uleiuri vegetale sau grăsimi animale, împărțit la numărul total de atomi de carbon în componenta A) plus procentajul din masa componentei B x (numărul de atomi de carbon din componenta B, care provin din uleiuri vegetale sau grăsimi animale, împărțit la numărul total de atomi de carbon din componenta B) plus procentajul din masa componentei C x (numărul de atomi de carbon din componenta C) și așa mai departe.
Evaluarea și verificarea criteriului 5
Operatorul economic care solicită acordarea etichetei ecologice trebuie să furnizeze autorității competente o declarație de conformitate cu acest criteriu.
Criteriul 6 - Performanța tehnică
Uleiurile hidraulice trebuie să îndeplinească cel puțin criteriile de performanță tehnică prevăzute în standardul ISO 15380 tabelele 2-5.
Unsorile trebuie să fie adecvate pentru utilizarea prevăzută.
Uleiurile de transmisie și de motor trebuie să îndeplinească cel puțin criteriile de performanță tehnică prevăzute în normele RAL UZ 48 ale etichetei ecologice Blue Angel (Îngerul albastru).
Agenții de demulare ai betonului și emulsiile folosite pentru prelucrarea prin așchiere trebuie să fie adecvați pentru utilizare.
Uleiurile pentru motoare în doi timpi trebuie să îndeplinească cel puțin criteriile de performanță tehnică prevăzute în "Certificatul NMMA de uleiuri pentru motoarele în doi timpi" din norma NMMA TC-W3.
Evaluarea și verificarea criteriului 6
Operatorul economic care solicită acordarea etichetei ecologice trebuie să furnizeze autorității competente o declarație de conformitate cu acest criteriu, împreună cu documentația justificativă corespunzătoare.
Criteriul 7 - Informația care apare pe eticheta ecologică
Rubrica a doua a etichetei ecologice trebuie să conțină textul: "În timpul utilizării produsul are periculozitate redusă pentru apă și sol; emisii reduse de CO(2)."
Evaluarea și verificarea criteriului 7
Operatorul economic care solicită acordarea etichetei ecologice trebuie să furnizeze autorității competente o declarație de conformitate cu acest criteriu, împreună cu o mostră a ambalajului pe care apare eticheta.