Decizia nr. 596/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Cornel Simoaica în Dosarul nr. 589/4/2003 al Judecătoriei Sectorului 4 București.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, se dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții Constituționale în această materie și apreciind că dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate în motivarea excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin încheierea din 9 martie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 589/4/2003, Judecătoria Sectorului 4 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Cornel Simoaica în dosarul menționat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală sunt contrare prevederilor art. 24 alin. (1) din Constituție, deoarece, potrivit art. 289 din același cod, judecata se desfășoară potrivit principiilor privitoare la oralitate, nemijlocire și contradictorialitate, tocmai pentru a asigura pe deplin persoanei trimise în judecată dreptul fundamental la apărare. Or, de vreme ce martorul a fost audiat în faza de urmărire penală în absența inculpatului sau a apărătorului ales, recitirea depoziției acestuia în faza de judecată este de natură a afecta grav dreptul la apărare și la un proces echitabil, întrucât îl privează pe inculpat de posibilitatea de a pune întrebările necesare apărării. Se invocă în susținerea excepției de neconstituționalitate și încălcarea prevederilor constituționale ale art. 11 și ale art. 20, prin raportare la art. 6 paragraful 3 lit. d) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 14 pct. 3 lit. e) din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, referitoare la dreptul la un proces echitabil și la solicitarea audierii martorilor acuzării și confruntarea cu aceștia.

Judecătoria Sectorului 4 București apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile legale criticate nu încalcă dispozițiile constituționale și convenționale invocate de autorul excepției.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, invocând jurisprudența Curții Constituționale, consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituționale invocate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală, care prevede: "Dacă ascultarea vreunuia dintre martori nu mai este posibilă, instanța dispune citirea depoziției date de acesta în cursul urmăririi penale și va ține seama de ea la judecarea cauzei".

Autorul excepției susține că aceste prevederi legale sunt contrare dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 11 referitoare la dreptul internațional și dreptul intern, în art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului și în art. 24 referitoare la dreptul la apărare. De asemenea, susține că aceleași dispoziții sunt contrare și prevederilor art. 6 paragraful 3 lit. d) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și ale art. 14 pct. 3 lit. e) din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, ambele referitoare la dreptul la un proces echitabil și la solicitarea audierii martorilor acuzării și confruntarea cu aceștia.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că textul de lege criticat a mai format, în numeroase rânduri, obiect al controlului de constituționalitate, cu o motivare similară și prin raportare la aceleași prevederi constituționale și convenționale. Astfel, prin

Decizia nr. 275 din 26 iunie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 6 august 2003, și prin

Decizia nr. 386 din 16 octombrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 841 din 26 noiembrie 2003, pronunțându-se asupra constituționalității prevederilor legale criticate, Curtea a constatat că dreptul la apărare al inculpatului nu este afectat de valorificarea unei depoziții date în cursul urmăririi penale de către martorul care, din motive obiective, nu s-a putut prezenta în fața instanței pentru o nouă declarație. Inculpatul poate cunoaște declarația dată de un martor în cursul urmăririi penale fie prin apărătorul său, care are dreptul să asiste la audierea martorului, fie cu prilejul prezentării materialului de urmărire penală, având posibilitatea de a cere confruntarea cu acesta. De altfel, instanța de judecată are deplina libertate de a aprecia o declarație de martor dată în faza de urmărire penală, pronunțându-se asupra concludenței, pertinenței și utilității ei abia după coroborarea acesteia cu celelalte probe administrate în cauză. Inculpatul are dreptul, și în acest caz, de a ataca, potrivit legii, hotărârea instanței, atunci când se consideră prejudiciat. Legea prevede, așadar, toate garanțiile procesuale pentru realizarea dreptului la apărare al inculpatului, iar dispozițiile legale criticate nu numai că nu contravin, dar contribuie la realizarea acestui drept.

De asemenea, Curtea a reținut că sunt în interesul aflării adevărului citirea și punerea în discuția părților a depoziției date în cursul urmăririi penale de către martorul care, din cauze obiective, nu s-a putut prezenta în fața instanței pentru a da o nouă declarație.

Atât soluțiile, cât și considerentele cuprinse în aceste decizii își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză, neintervenind elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții.

Față de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Cornel Simoaica în Dosarul nr. 589/4/2003 al Judecătoriei Sectorului 4 București.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 21 septembrie 2006.