Decizia nr. 650/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Antonia Constantin - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 16 și 19 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Eduard Mazilu în Dosarul nr. 88/CAF/2006 al Tribunalului Dolj - Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 1.030D/2006, având ca obiect aceeași excepție, ridicată de Constantin Mazilu în Dosarul nr. 89/CAF/2006 al aceleiași instanțe.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere că excepțiile de neconstituționalitate care fac obiectul dosarelor nr. 1.029 D/2006 și nr. 1.030 D/2006 au conținut identic, pune în discuție, din oficiu, conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.030D/2006 la Dosarul nr. 1029 D/2006, care a fost primul înregistrat.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, referindu-se și la jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin încheierile din 31 martie 2006, pronunțate în dosarele nr. 88/CAF/2006 și nr. 89/CAF/2006, Tribunalul Dolj - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 16 și 19 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Eduard Mazilu și Constantin Mazilu în dosarele menționate.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că textele de lege criticate sunt neconstituționale, întrucât petentului contravenient "nu i se recunoaște calitate procesuală egală în raport cu organul emitent al procesului-verbal de contravenție și, de asemenea, nici o egalitate de tratament juridic, deoarece instanțele de judecată apreciază că procesul-verbal de constatare face dovada deplină a faptelor descrise, chiar și atunci când nu au fost dovedite de agentul constatator, iar petentului i se cere să facă dovada contrară sub sancțiunea respingerii plângerii sale [...]". Se arată că prevederile legale criticate nu prevăd și obligativitatea dovedirii de către agentul constatator a faptelor descrise în procesul-verbal respectiv.

Tribunalul Dolj - Secția comercială și de contencios administrativ apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât prin textele de lege criticate nu se creează o situație favorabilă sau nefavorabilă vreunei persoane, atât în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege, cât și în privința tratamentului în fața autorităților.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul, referindu-se la jurisprudența Curții Constituționale în materie, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate nu încalcă dispozițiile constituționale invocate de autorul excepției.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie

art. 16 și 19 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, având următorul cuprins:

- Art. 16: "(1) Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.

(1^1) În cazul contravenienților cetățeni străini, persoane fără cetățenie sau cetățeni români cu domiciliul în străinătate, în procesul-verbal vor fi cuprinse și următoarele date: seria și numărul pașaportului ori ale altui document de trecere a frontierei de stat, data eliberării acestuia și statul emitent.

[...]

(5) În cazul în care contravenientul este minor procesul-verbal va cuprinde și numele, prenumele și domiciliul părinților sau ale altor reprezentanți ori ocrotitori legali ai acestuia.

(6) În situația în care contravenientul este persoană juridică în procesul-verbal se vor face mențiuni cu privire la denumirea, sediul, numărul de înmatriculare în registrul comerțului și codul fiscal ale acesteia, precum și datele de identificare a persoanei care o reprezintă.

(7) În momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal.";

- Art. 19: "(1) Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia.

(2) Nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator.

(3) În lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod."

Dispozițiile constituționale pretins încălcate sunt cele ale art. 16 privind egalitatea în drepturi.

Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că, în realitate, criticile autorilor excepției vizează modul de interpretare și aplicare de către instanțele de judecată a textelor de lege criticate, susținându-se că aceste instanțe nu recunosc "calitate procesuală egală" contravenientului în raport de organul emitent al procesului-verbal de contravenție. Asemenea critici nu intră în competența de soluționare a Curții Constituționale, deoarece, în conformitate de dispozițiile

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , aceasta "se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, [...]", problemele de interpretare și aplicare a legii fiind de competența instanțelor judecătorești.

Referitor la critica în sensul că

art. 16 și 19 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

nu prevăd obligativitatea dovedirii de către agentul constatator a faptelor descrise în procesul-verbal respectiv se constată, de asemenea, că excedează competenței Curții Constituționale, întrucât vizează, implicit, completarea textelor de lege criticate. Or, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității dispozițiilor legale cu care a fost sesizată, "[...] fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului."

De altfel, Curtea s-a mai pronunțat, în jurisprudența sa, asupra constituționalității dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 , în raport de critici referitoare la încălcarea principiului egalității de arme, motivate de o pretinsă răsturnare a sarcinii probei în litigiile având ca obiect plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției, ce ar conferi o poziție privilegiată, în asemenea cauze, agentului constatator. Astfel, de exemplu, prin

Decizia nr. 380 din 14 octombrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 7 noiembrie 2003, Curtea a reținut că "din procedura de soluționare a plângerii împotriva procesului-verbal de stabilire și sancționare a contravenției nu rezultă răsturnarea sarcinii probei", întrucât "alin. (1) al art. 34 din ordonanța criticată stabilește, fără distincții, că instanța competentă să soluționeze plângerea verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, între care, potrivit art. 33 din ordonanță, și organul care a aplicat sancțiunea, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirile stabilite, precum și asupra măsurii confiscării". În plus, alin. (2) al art. 34 din actul normativ atacat prevede că "hotărârea judecătorească prin care s-a soluționat plângerea poate fi atacată cu recurs, fără ca motivarea acestuia să fie obligatorie". Totodată, Curtea a reținut, în cuprinsul aceleiași decizii, că în exercitarea rolului său activ, instanța de judecată are obligația legală să administreze probele prevăzute de lege, constând în ascultarea părților din proces, a martorilor, dovada cu înscrisuri etc., hotărând, în caz de constatare a netemeiniciei sau ilegalității procesului-verbal contestat, anularea acestuia, recuperarea sumelor încasate, precum și sancțiuni administrative în sarcina agentului-constatator. Așa fiind, dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 2/2001

dau expresie principiului egalității armelor, fiind în concordanță cu exigențele impuse de principiul egalității în fața legii.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții, cele statuate prin decizia menționată, cu privire la

Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

în integralitatea sa, sunt valabile, având în vedere substanța criticii de neconstituționalitate, și în prezenta cauză.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 16 și

art. 19 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Eduard Mazilu în Dosarul nr. 88/CAF/2006 al Tribunalului Dolj - Secția comercială și de contencios administrativ și de Constantin Mazilu în Dosarul nr. 89/CAF/2006 al aceleiași instanțe.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 5 octombrie 2006.