Decizia nr. 617/2006
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2
- Legea nr. 219/2005 6 iulie 2005 (prevederi anume) privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea și co…
- Decizia nr. 90/2006 7 februarie 2006 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II din Legea nr. 219…
Are ca temei 1
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Antonia Constantin - procuror
Claudia-Margareta
Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstitu-ționalitate a dispozițiilor
art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005
privind aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000
pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă, excepție ridicată de Eugen Popp în Dosarul nr. 30.302/2/2005 (3.470/2005) al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă, cauză ce formează obiectul Dosarului nr. 910D/2006 al Curții Constituționale.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul și în dosarele nr. 912D/2006, nr. 1.357D/2006, nr. 1.593D/2006 și nr. 1.850D/2006, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Gheorghe Iancu, Costa Iancu, Zoița Carataș, Steliana Iancu și Mioara Nicoleta Olteanu în Dosarul nr. 120/C/2006 al Curții de Apel Constanța - Secția civilă, de Silvestru Georgeta Năstase în Dosarul nr. 30.585/2/2005 (3.535/2005) al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă, de Gheorghe Vaida și Maria Vaida în Dosarul nr. 30.633/20/2005 (1.199/2005) al Curții de Apel București - Secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, respectiv de Ștefan Vințan și Marietta Vințan în Dosarul nr. 33.675/2/2005 (3.332/2005) al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
La apelul nominal răspunde, pentru autorii Ștefan Vințan și Marietta Vințan, avocat Gheorghe Vrana cu împuternicire la Dosarul nr. 1.850D/2006, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul și în dosarele nr. 958D/2006 și nr. 1.358D/2006, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. II alin. (3) și (4) din Legea nr. 219/2005
privind aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000
pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă, excepție ridicată de Elena Simona Luncă și Mihai Vodă în dosarele nr. 31.301/2/2005 (3.638/2005), respectiv nr. 30.762/2/2005 (3.574/2005) ale Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă.
La apelul nominal răspund autorul excepției, Elena Simona Luncă, personal și asistată de avocat Gheorghe Vrana cu împuternicire avocațială depusă la Dosarul nr. 958D/2006, precum și reprezentantul părții Societatea Comercială "Celepi" - S.A. din București, avocat Mihaela Negru, cu împuternicire depusă la Dosarul nr. 1.358D/2006, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
De asemenea, Curtea dispune a se face apelul și în dosarele nr. 1.017D/2006, nr. 1.018D/2006 și nr. 1.556D/2006, având ca obiect excepția de neconstitu-ționalitate a dispozițiilor
art. II alin. (1), (3) și (4) din Legea nr. 219/2005 , excepție ridicată de Ștefan Prodescu și Elena Prodescu, de Răzvan-Alexandru Predulea, respectiv de Vasile Predulea și Teodora Cornelia Predulea în dosarele nr. 38.664/2/2005 (4.078/2005), nr. 32.253/2/2005 (3.701/2005) și, respectiv, nr. 24.677/2/2004 (4.045/2004) ale Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă Curții faptul că partea Gilda-Else Mazilu a depus la Dosarul nr. 1.018D/2006 concluzii prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate.
În sfârșit, Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 1.568D/2006, având ca obiect excepția de neconstitu-ționalitate a dispozițiilor
art. II din Legea nr. 219/2005 , excepție ridicată de Emilian Alexe în Dosarul nr. 28.880/2/2005 (3.199/2005) al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere că excepțiile de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 1850D/2006, nr. 1.593D/2006, nr. 1.568D/2006, nr. 1.556D/2006, nr. 1.358D/2006, nr. 1.357D/2006, nr. 1.018D/2006, nr. 1.017D/2006, nr. 958D/2006, nr. 912D/2006 și nr. 910D/2006 au conținut parțial identic, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Atât părțile prezente, cât și reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 1.850D/2006, nr. 1.593D/2006, nr. 1.568D/2006, nr. 1.556D/2006, nr. 1.358D/2006, nr. 1.357D/2006, nr. 1.018D/2006, nr. 1.017D/2006, nr. 958D/2006 și nr. 912D/2006 la Dosarul nr. 910D/2006, care a fost primul înregistrat.
Având cuvântul pe fond, avocat Gheorghe Vrana, în calitate de reprezentant al autorilor Elena Simona Luncă, Ștefan Vințan și Marietta Vințan, solicită admiterea excepției, arătând, în esență, că apelul sau recursul trebuie soluționat de o instanță de grad superior celei ce a dat hotărârea, și nu de un alt complet al aceleiași instanțe, întrucât sunt încălcate liberul acces la justiție și dreptul la folosirea căilor de atac.
Reprezentantul părții Societatea Comercială "Celepi" - S.A. din București, avocat Mihaela Negru, solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, invocând în acest sens jurisprudența constantă a Curții Constituționale.
Reprezentantul Ministerului Public arată că instanța de contencios constituțional s-a pronunțat în repetate rânduri în sensul respingerii excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. II din Legea nr. 219/2005
și, deoarece nu au intervenit elemente noi de natură să conducă la reconsiderarea acestei jurisprudențe, solicită respingerea excepției.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:
Prin încheierile din 2 și 14 martie 2006, 18 aprilie 2006, 28 și, respectiv, 21 martie 2006, pronunțate în dosarele nr. 30.302/2/2005 (3.470/2005), nr. 120/C/2006, nr. 30.585/2/2005 (3.535/2005), 30.633/20/2005 (1.199/2005) și, respectiv, nr. 33.675/2/2005 (3.332/2005), Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă, Curtea de Apel Constanța - Secția civilă, Curtea de Apel București - Secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală și, respectiv, Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal au sesizat Curtea Constituțională cu excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005
privind aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000
pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă. Excepțiile au fost ridicate de Eugen Popp, Gheorghe Iancu, Costa Iancu, Zoița Carataș, Steliana Iancu și Mioara Nicoleta Olteanu, de Silvestru Georgeta Năstase, Gheorghe Vaida și Maria Vaida și, respectiv, de Ștefan Vințan și Marietta Vințan în cauze având ca obiect soluționarea unor recursuri.
Prin încheierile din 23 martie 2006 și 18 aprilie 2006, pronunțate în dosarele nr. 31.301/2/2005 (3.638/2005) și, respectiv, nr. 30.762/2/2005 (3.574/2005), Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. II alin. (3) și (4) din Legea nr. 219/2005
privind aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000
pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă. Excepțiile au fost ridicate de Elena Simona Luncă și, respectiv, Mihai Vodă în cauze având ca obiect soluționarea unor recursuri.
Prin încheierile din 4 aprilie 2006, 23 martie 2006, respectiv 8 mai 2006, pronunțate în dosarele nr. 38.664/2/2005 (4.078/2005), nr. 32.253/2/2005 (3.701/2005) și, respectiv, nr. 24.677/2/2004 (4.045/2004), Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepțiile de neconstitu-ționalitate a dispozițiilor
art. II alin. (1), (3) și (4) din Legea nr. 219/2005
privind aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000
pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă. Excepțiile au fost ridicate de Ștefan Prodescu și Elena Prodescu, Răzvan-Alexandru Predulea și, respectiv, Vasile Predulea și Teodora Cornelia Predulea în cauze având ca obiect soluționarea unor recursuri.
Prin Încheierea din 22 mai 2006, pronunțată în Dosarul nr. 28.880/2/2005 (3.199/2005), Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. II din Legea nr. 219/2005
privind aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000
pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă. Excepția a fost ridicată de Emilian Alexe într-o cauză având ca obiect soluționarea unui recurs.
În motivarea excepției de neconstituționalitate având un conținut asemănător, se arată, în esență, că dispozițiile
art. II din Legea nr. 219/2005 , prin acordarea competenței de soluționare a apelului și a recursului aceleiași instanțe, chiar dacă într-o compunere diferită a completului de judecată, îngrădesc accesul liber la justiție, dreptul la apărare, dreptul la un recurs efectiv și contravin, totodată, principiului imparțialității justiției și dreptului la folosirea căilor de atac. Sunt invocate, în acest sens, prevederile art. 1 alin. (3) și (5), art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 21, 24, 53, art. 115 alin. (4)-(6), art. 124 alin. (2), art. 126 și 129 din Constituție, ale art. 6 și 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și ale art. 7 și 8 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă, Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și Secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, precum și Curtea de Apel Constanța - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, indicând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie, de exemplu,
Decizia nr. 90/2006 , ale cărei considerente și soluție se mențin, în lipsa invocării în cauză a unor elemente noi de natură a le modifica.
Potrivit dispozițiilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepțiile de neconstituționalitate.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituționale și convenționale invocate, acestea având caracterul unor reglementări tranzitorii, menite să evite supraîncărcarea Înaltei Curți de Casație și Justiție și tergiversarea soluționării cauzelor. Părțile beneficiază în continuare de toate drepturile și garanțiile procesuale specifice unui proces echitabil, având totodată un real acces la căile de atac, ordinare sau extraordinare, apelul și recursul fiind, într-adevăr, soluționate de aceeași instanță, însă într-o compunere diferită a completelor de judecată.
Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile
art. II din Legea nr. 219/2005
nu contravin normelor constituționale ale art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 21, 24, art. 124 alin. (2) și ale art. 126 alin. (1). De asemenea, susține că prevederile art. 53 alin. (1) și (2) și ale art. 115 alin. (4), (5) și (6) din Legea fundamentală nu au incidență în cauză.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorii-raportori, susținerile părților prezente, concluziile procurorului și dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. II din Legea nr. 219/2005
privind aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000
pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, care prevăd următoarele:
- Art. II: "(1) Procesele în curs de judecată în primă instanță la data schimbării competenței instanțelor legal învestite, precum și căile de atac se judecă de instanțele competente, potrivit legii.
(2) Apelurile aflate pe rolul curților de apel la data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența tribunalului se trimit la tribunale.
(3) Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența curților de apel se trimit la curțile de apel.
(4) În cazurile prevăzute la alin. (1)-(3), trimiterea dosarelor se va face, pe cale administrativă, instanțelor devenite competente să le judece."
În motivarea excepției ridicate, autorii invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5) privind statul român, art. 15 alin. (2) referitor la principiul neretroactivității legii civile, art. 16 alin. (1) privind principiul egalității, art. 21 alin. (1)-(3) referitor la accesul liber la justiție și dreptul părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 115 alin. (4)-(6) referitor la delegarea legislativă, art. 124 alin. (2) privind principiul unicității, imparțialității și egalității justiției, art. 126 alin. (1) referitor la stabilirea numai prin lege a competenței instanțelor judecătorești și a procedurii de judecată și ale art. 129 privind folosirea căilor de atac.
De asemenea, aceștia invocă și dispozițiile art. 6 și 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare, de asemenea, la dreptul la un proces echitabil, respectiv dreptul la un recurs efectiv, precum și ale art. 7 și 8 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, privind egalitatea în drepturi, respectiv dreptul de acces la instanță.
Analizând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea Constituțională constată că a mai soluționat excepții de neconstituționalitate având același obiect și cu o motivare asemănătoare. De exemplu, prin
Decizia nr. 266 din 16 martie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 336 din 14 aprilie 2006, sau
Decizia nr. 405 din 16 mai 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 7 iunie 2006, Curtea a respins excepțiile, arătând, în esență, următoarele: "Chiar dacă prin efectul aplicării imediate a noii reglementări referitoare la competența materială, aceeași instanță urmează să soluționeze o cale de atac împotriva propriei sale hotărâri, soluția legislativă adoptată nu relevă niciun fine de neconstituționalitate. Astfel, dincolo de faptul că ne aflăm în prezența unei reglementări cu caracter tranzitoriu, soluționarea aparține unor complete cu o compunere diferită, iar părțile beneficiază de toate drepturile și garanțiile procesuale menite să le asigure dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil și la soluționarea acestuia într-un termen rezonabil. Mai mult, noua soluție legislativă nu instituie nicio discriminare și, ca atare, nu contravine nici principiului egalității de tratament între subiectele de drept."
Referitor la critica autorilor excepției privind încălcarea art. 115 alin. (4), (5) și (6) din Constituție, Curtea a reținut, de exemplu prin
Decizia nr. 90 din 7 februarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 1 martie 2006, că procedura legislativă de adoptare a
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000
a fost supusă reglementărilor constituționale în vigoare înainte de momentul revizuirii Constituției, când Legea fundamentală nu consacra obligația Guvernului de a motiva urgența în cuprinsul ordonanțelor de urgență. De asemenea, la data adoptării acestei ordonanțe de urgență, Constituția nu prevedea un termen expres în care să fie aprobate sau respinse aceste acte normative, astfel încât, chiar dacă în prezent în Constituția revizuită există o astfel de prevedere, ea nu poate fi aplicată în cazul situațiilor existente anterior, întrucât aceasta ar însemna o aplicare retroactivă a legii, ceea ce contravine principiului constituțional al neretroactivității, consacrat în art. 15 alin. (2).
Întrucât, față de cele statuate de Curtea Constituțională prin deciziile menționate, nu au intervenit elemente noi care să justifice modificarea jurisprudenței indicate, soluția și considerentele arătate își păstrează valabilitatea și în această cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. II din Legea nr. 219/2005
privind aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000
pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă, excepție ridicată de Eugen Popp, Elena Simona Luncă, Ștefan Prodescu și Elena Prodescu, Răzvan-Alexandru Predulea, Silvestru Georgeta Năstase, Mihai Vodă și, respectiv, Vasile Predulea și Teodora Cornelia Predulea în dosarele nr. 30.302/2/2005 (3.470/2005), nr. 31.301/2/2005 (3.638/2005), nr. 38.664/2/2005 (4.078/2005), nr. 32.253/2/2005 (3.701/2005), nr. 30.585/2/2005 (3.535/2005), nr. 30.762/2/2005 (3.574/2005) și, respectiv, nr. 24.677/2/2004 (4.045/2004) ale Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă, de Gheorghe Iancu, Costa Iancu, Zoița Carataș, Steliana Iancu și Mioara Nicoleta Olteanu în Dosarul nr. 120/C/2006 al Curții de Apel Constanța - Secția civilă, de Emilian Alexe în Dosarul nr. 28.880/2/2005 (3.199/2005) al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de Gheorghe Vaida și Maria Vaida în Dosarul nr. 30.633/20/2005 (1.199/2005) al Curții de Apel București - Secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, precum și de Ștefan Vințan și Marietta Vințan în Dosarul nr. 33.675/2/2005 (3.332/2005) al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 3 octombrie 2006.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Claudia-Margareta Krupenschi
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.