Decizia nr. 633/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 alin. 1 lit. h) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Florin Matei în Dosarul nr. 4.881/1.431/2005 al Tribunalului Mureș - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că ceea ce se critică, în realitate, în motivarea acesteia este modul în care instanțele de judecată au interpretat, în cauză, dispozițiile legale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 21 aprilie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 4.881/1.431/2005, Tribunalul Mureș - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 lit. h) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Florin Matei în dosarul menționat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că legiuitorul ar fi trebuit să detalieze textul de lege criticat, respectiv să facă distincție între retragerea plângerii, împăcarea părților, respectiv stingerea unui litigiu determinată de o anumită împrejurare obiectivă, care să nu echivaleze cu o retragere a plângerii. În opinia autorului excepției, "modul în care legiuitorul a înțeles să prevadă în cadrul art. 10 alin. 1 lit. h) din Codul de procedură penală cazurile în care punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale este împiedicată [...] nu reprezintă altceva decât o încălcare a libertății accesului la justiție [...]".

Tribunalul Mureș - Secția penală consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu încalcă liberul acces la justiție, ci "dă expresie, în limitele excepțiilor de disponibilitate prevăzute de lege, dreptului persoanei vătămate printr-o infracțiune să pună capăt procesului penal, prin retragerea plângerii prealabile sau prin împăcarea cu făptuitorul dacă, în prealabil, după caz, a cerut sau a pus în mișcare acțiunea penală".

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că textul de lege criticat nu încalcă liberul acces la justiție, precum și faptul că problemele de aplicare a legii, sesizate de autorul excepției, nu intră în competența de soluționare a Curții Constituționale.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că art. 10 alin. 1 lit. h) din Codul de procedură penală nu contravine dispozițiilor constituționale ale art. 21. Totodată, apreciază că autorul excepției nu critică textul de lege pentru ceea ce conține, ci pentru modul de interpretare și aplicare a acestuia, aspecte ce nu intră în competența de soluționare a Curții Constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), precum și ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 10 alin. 1 lit. h) din Codul de procedură penală, potrivit cărora "Acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, iar când a fost pusă în mișcare nu mai poate fi exercitată dacă:

[...] h) a fost retrasă plângerea prealabilă ori părțile s-au împăcat, în cazul infracțiunilor pentru care retragerea plângerii sau împăcarea părților înlătură răspunderea penală;[...]"

Dispozițiile constituționale pretins încălcate sunt cele ale art. 21 privind accesul liber la justiție.

Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că ceea ce se critică, în realitate, este interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 10 alin. 1 lit. h) din Codul de procedură penală, în raport de situația de fapt dedusă judecății în cauză.

În speță, conform susținerilor autorului excepției, acesta a formulat plângere împotriva aceleiași fapte atât la organele de cercetare penală, cât și, ulterior, la instanța de judecată, iar solicitarea sa de a fi conexate cele două dosare astfel constituite a fost respinsă. Totodată, i s-a pus în vedere să opteze cu privire la dosarul în care dorește să continue judecata, iar cu privire la celălalt dosar, i s-a luat o declarație de retragere a plângerii, urmare căreia s-a pronunțat o sentință de încetare a procesului penal, în temeiul art. 10 alin. 1 lit. h) din Codul de procedură penală. Autorul excepției solicită ca, prin detalierea conținutului textului de lege criticat, legiuitorul să elimine posibilitatea ca retragerea plângerii, în situația dată, să fie interpretată în sensul de împăcare, câtă vreme aceasta a fost determinată, în opinia sa, de o situație obiectivă, respectiv existența pe rolul aceleiași instanțe de judecată a două dosare cu același obiect. În opinia sa, o asemenea interpretare i-ar încălca liberul acces la justiție prin aceea că s-ar putea ajunge la situația în care în cadrul dosarului în care se continuă judecata și care se află în stadiul de administrare de probe să fie invocat art. 10 lit. j) din Codul de procedură penală, în sensul existenței unei autorități de lucru judecat.

Asemenea critici nu intră în competența de soluționare a Curții Constituționale, care, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată". Atât interpretarea conținutului unei norme juridice, cât și îndreptarea eventualelor erori de interpretare sunt de competența instanțelor judecătorești, în cadrul căilor de atac prevăzute de lege pe care, de altfel, autorul excepției le-a promovat. Curtea constată în acest sens că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată în cadrul recursului declarat de Florin Matei împotriva Sentinței penale nr. 1.144 din 13 septembrie 2005, pronunțată de Judecătoria Târgu-Mureș în Dosarul nr. 4.048/2005, prin care s-a dispus încetarea procesului penal ca urmare a retragerii de către acesta a plângerii prealabile directe.

Pentru considerentele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 alin. 1 lit. h) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Florin Matei în Dosarul nr. 4.881/1.431/2005 al Tribunalului Mureș - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 3 octombrie 2006.