Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 672/2006

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 317 alin. 1 teza finală din Codul de procedură civilă

prezumat în vigoare

Data actului
10 octombrie 2006
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 929 din 16 noiembrie 2006
Citează
1 act
Structură
0 articole · 6.792 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Are ca temei 1

  • Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 317 alin. 1 teza finală din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Titi Stângă și Petruța Stângă în Dosarul nr. 2.270/2005 al Tribunalului Tulcea.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 3 februarie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 2.270/2005, Tribunalul Tulcea a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 317 alin. 1 teza finală din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Titi Stângă și Petruța Stângă cu ocazia soluționării unei contestații în anulare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că dispozițiile de lege criticate "contravin art. 21 din Constituție care consacră accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, în acord cu principiul adevărului și realizării corecte a actului de justiție, fără nicio îngrădire, aceste drepturi urmând a fi interpretate în acord cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 6 din CEDO și art. 20 din Constituție", deoarece prevăd expres și limitativ motivele pentru care poate fi introdusă contestația în anulare. Astfel, apreciază că prin condiționarea introducerii contestației în anulare de formularea "numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului" nu se lasă judecătorilor o marjă mai largă de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale, ajungându-se astfel la soluția pur formală a respingerii ca inadmisibilă a contestației în anulare numai pentru faptul că motivele din contestație puteau fi invocate prin căile ordinare de atac.

Tribunalul Tulcea apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că reglementarea criticată nu reprezintă o îngrădire a accesului la justiție și la un proces echitabil, atâta timp cât legiuitorul a reglementat calea de atac a apelului și recursului prin care părțile pot invoca motivele de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii atacate.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, arată că dispozițiile art. 317 alin. 1 din Codul de procedură civilă, precum și celelalte reglementări privind contestația în anulare asigură posibilitatea celui îndreptățit de a sesiza aceeași instanță care a dat hotărârea irevocabilă în cauză, pentru a o retracta și a o înlocui cu alta, dată cu respectarea cerințelor legii, inclusiv cu respectarea condiției ca motivele invocate în susținerea contestației să nu fi putut fi invocate pe calea apelului sau recursului. Instanța apreciază că nu este vorba despre o restrângere a accesului la justiție, ci de exercitarea drepturilor în cazurile, pentru motivele și în ordinea prevăzute de lege.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile art. 317 alin. 1 teza finală din Codul de procedură civilă sunt constituționale. În acest sens arată că reglementarea criticată nu încalcă accesul liber la justiție în scopul apărării drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale părților interesate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 317 alin. 1 teza finală din Codul de procedură civilă, potrivit cărora "Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului".

Autorii excepției susțin că textul de lege criticat contravine prevederilor constituționale cuprinse în art. 21 care consacră accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că textul legal dedus controlului are ca finalitate prevenirea tentativelor de tergiversare a cauzei, prin invocarea abuzivă în cadrul căii extraordinare de atac a contestației în anulare a unor motive care ar fi putut fi invocate pe calea apelului sau a recursului.

Așa fiind, art. 317 alin. 1 teza finală din Codul de procedură civilă, departe de a contraveni prevederilor art. 21 din Constituție, dă deplină satisfacție exigențelor acestora atât în ceea ce privește accesul liber la justiție, pe care îl asigură în limite rezonabile, cât și dreptul la un proces echitabil.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 317 alin. 1 teza finală din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Titi Stângă și Petruța Stângă în Dosarul nr. 2.270/2005 al Tribunalului Tulcea.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 10 octombrie 2006.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora
_________

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.