Amendamentul din 18 mai 1998

Capitolul 1 Termeni și definiții

1.1. Verbele la timpul viitor sunt folosite în anexă pentru a indica o prevedere a cărei aplicare uniformă de către toate părțile este necesară în interesul siguranței vieții pe mare.

1.2. Verbele la modul condițional sunt folosite în anexă pentru a indica o prevedere a cărei aplicare uniformă de către toate părțile este recomandată în interesul siguranței vieții pe mare.

1.3. Expresiile de mai jos sunt folosite în anexă cu următoarele sensuri:

1. căutare - o operațiune în mod normal coordonată de un centru de coordonare a operațiunilor de salvare sau de o filială a centrului de coordonare a operațiunilor de salvare, folosind personalul disponibil și mijloace de localizare a persoanelor aflate în pericol;

2. salvare - o operațiune de salvare a persoanelor aflate în pericol, de asigurare a asistenței medicale inițiale sau a altor nevoi și trimiterea acestora într-un loc sigur;

3. serviciul de căutare și salvare - un serviciu prin care se realizează monitorizarea situațiilor de pericol, comunicarea, funcțiile de coordonare și cele de căutare și salvare, incluzând sfaturi medicale, asistență medicală inițială sau evacuare medicală folosind servicii publice ori private, inclusiv aeronave, nave sau alte ambarcațiuni ori instalații;

4. regiune de căutare și salvare - o zonă cu dimensiuni definite, asociată cu un centru de coordonare a operațiunilor de salvare, în care serviciile de căutare și salvare sunt asigurate;

5. centru de coordonare a operațiunilor de salvare - o unitate însărcinată să asigure organizarea eficientă a serviciilor de căutare și salvare și să coordoneze operațiunile de căutare și salvare într-o regiune de căutare și salvare;

6. filială a centrului de coordonare a operațiunilor de salvare - o unitate subordonată centrului de coordonare a operațiunilor de salvare, complementară acestuia, în conformitate cu prevederile specifice ale autorităților responsabile;

7. mijloc de căutare și salvare - orice resursă mobilă, incluzând unitățile desemnate de căutare și salvare, folosită în operațiunile de căutare și salvare;

8. unitate de căutare și salvare - o unitate alcătuită din personal calificat și dotată cu echipamente adecvate pentru efectuarea de urgență a operațiunilor de căutare și salvare;

9. post de alertare - orice mijloc destinat să facă legătura între o persoană care raportează o situație de urgență și un centru sau o filială a centrului de coordonare a operațiunilor de salvare;

10. faza de urgență - termen generic însemnând, după caz, faza de incertitudine, faza de alertă sau faza de pericol;

11. faza de incertitudine - situație în care există incertitudine în ceea ce privește siguranța unei persoane, nave sau a unei ambarcațiuni;

12. faza de alertă - situație în care există temeri în ceea ce privește siguranța unei persoane, nave sau a unei ambarcațiuni;

13. faza de pericol - situație în care este aproape sigur că o persoană, navă sau ambarcațiune este amenințată de un pericol grav și iminent și solicită asistență imediată;

14. coordonator la fața locului - o persoană desemnată să coordoneze operațiunile de căutare și salvare într-o zonă specificată;

15. secretar general - secretarul general al Organizației Maritime Internaționale.

Capitolul 2 Organizare și coordonare

2.1. Măsuri pentru asigurarea și coordonarea serviciilor de căutare și salvare

2.1.1. Părțile vor participa la dezvoltarea serviciilor de căutare și salvare individual sau în cooperare cu alte state sau cu Organizația Maritimă Internațională, asigurând asistență oricărei persoane aflate în pericol pe mare. La primirea unei informații că o persoană este sau pare să fie în pericol pe mare, autoritățile responsabile ale părții vor lua măsuri urgente pentru a asigura asistența necesară.

2.1.2. Părțile vor stabili, fie individual, fie în cooperare cu alte state, dacă este cazul, următoarele elemente de bază ale serviciului de căutare și salvare:

1. cadrul legal;

2. desemnarea unei autorități responsabile;

3. organizarea de mijloace disponibile;

4. mijloace de comunicare;

5. funcțiile operaționale și de coordonare; și

6. proceduri de perfecționare a serviciilor, incluzând planificarea, relații de cooperare pe plan intern și internațional, operarea și instruirea.

Părțile trebuie, în măsura posibilităților, să respecte standardele minime relevante și liniile directoare stabilite de Organizația Maritimă Internațională.

2.1.3. Pentru a beneficia de ajutorul unei infrastructuri de comunicații adecvate stabilite la uscat, de o cale eficientă de alertare de pericol, de o coordonare operațională adecvată de susținere efectivă a serviciilor de căutare și salvare, părțile, fie individual, fie în colaborare cu alte state, vor trebui să se asigure că au fost stabilite suficiente regiuni de căutare și salvare, în interiorul fiecărei zone maritime, în conformitate cu paragrafele 2.1.4 și 2.1.5. Aceste regiuni trebuie să fie adiacente și, pe cât posibil, să nu se suprapună.

2.1.6. Acordul asupra regiunilor sau reglementările la care se face referire în paragrafele 2.1.4 și 2.1.5 vor trebui să fie înregistrate de părțile interesate sau vor fi incluse în planuri scrise, acceptate de părți.

2.1.8. Părțile vor căuta să asigure uniformitate, când este cazul, între serviciile de căutare și salvare maritime și cele aeronautice, când se are în vedere constituirea regiunilor de căutare și salvare maritime, în conformitate cu prevederile paragrafului 2.1.4, sau atingerea unui acord asupra reglementărilor adecvate, în conformitate cu paragraful 2.1.5.

2.1.9. Părțile care au acceptat responsabilitatea asigurării serviciilor de căutare și salvare într-o anumită zonă vor trebui să folosească unitățile de căutare și salvare, precum și alte mijloace disponibile pentru a asigura asistența unei persoane care este sau pare să fie în pericol pe mare.

2.1.11. Părțile vor înainta secretarului general informațiile privind organizarea serviciilor lor de căutare și salvare, incluzând:

1. naționalitatea autorității responsabile pentru serviciile de căutare și salvare;

2. locația centrelor de coordonare a operațiunilor de salvare sau a altor centre care coordonează activitatea de căutare și salvare, pentru regiunea sau regiunile de căutare și salvare și sistemul de comunicații dintre acestea;

3. limitele regiunii sau regiunilor lor de căutare și salvare și acoperirea asigurată de mijloacele lor de comunicare de siguranță și de pericol, localizate la uscat; și

4. principalele tipuri de unități de căutare și salvare disponibile.

Părțile vor actualiza cu prioritate informațiile furnizate cu privire la orice modificare importantă. Secretarul general va transmite tuturor părților interesate informațiile primite.

2.1.12. Secretarul general va notifica înțelegerile sau acordurile referitoare la prevederile paragrafelor 2.1.4 și 2.1.5 tuturor părților.

2.2. Dezvoltarea serviciilor naționale de căutare și salvare

2.2.1. Părțile vor stabili proceduri naționale specifice pentru dezvoltarea generală, coordonarea și îmbunătățirea serviciilor de căutare și salvare.

2.2.2. Pentru a avea operațiuni de căutare și salvare eficiente părțile trebuie:

1. să asigure folosirea coordonată a mijloacelor disponibile; și

2. să stabilească o strânsă și apropiată cooperare între servicii și organizații care pot contribui la dezvoltarea serviciilor de căutare și salvare în zonele atribuite prin operațiuni comune, planificări, pregătiri, exerciții, cercetare și dezvoltare.

2.3. Înființarea de centre de coordonare a operațiunilor de salvare sau filiale ale acestora

2.3.1. Pentru a îndeplini cerințele paragrafului 2.2, părțile, individual sau în cooperare cu alte state, vor înființa centre de coordonare a operațiunilor de salvare, pentru serviciul de căutare și salvare, și atâtea filiale câte vor considera oportun.

2.3.2. Fiecare centru sau filială a centrului de coordonare a operațiunilor de salvare, înființat în conformitate cu paragraful 2.3.1, va asigura recepționarea semnalelor de alertă de pericol ce provin din regiunile lor de căutare și salvare. Fiecare astfel de centru va asigura comunicarea cu persoanele în pericol, cu mijloacele de căutare și salvare, precum și cu alte centre sau filiale ale centrelor de coordonare a operațiunilor de salvare.

2.3.3. Fiecare centru de coordonare a operațiunilor de salvare trebuie să fie operațional 24 de ore din 24 și să fie încadrat permanent cu personal specializat având cunoștințe de lucru în limba engleză.

2.4. Coordonarea cu serviciile aeronautice

2.4.1. Părțile vor asigura cea mai strânsă posibilă coordonare între serviciile maritime și cele aeriene, astfel încât să se asigure servicii de căutare și salvare eficiente și eficace în și dincolo de regiunile lor de căutare și salvare.

2.4.2. Fiecare parte ar trebui să înființeze, atunci când este posibil, centre sau filiale mixte de coordonare a operațiunilor de salvare, care să servească atât scopurilor maritime, cât și celor aeronautice.

2.4.3. În cazul în care sunt înființate centre sau filiale ale centrelor de coordonare a operațiunilor de salvare maritime și aeronautice distincte, în scopul deservirii aceleiași zone, partea interesată va asigura cea mai strânsă posibilă coordonare între centre și filiale.

2.4.4. Părțile vor asigura, în măsura posibilului, folosirea unor proceduri comune de către unitățile de salvare înființate în scopuri maritime și de către cele înființate în scopuri aeronautice.

2.5. Desemnarea de mijloace de căutare și salvare

Părțile trebuie să identifice toate mijloacele apte să participe în operațiunile de căutare și salvare, desemnând mijloacele corespunzătoare ca unități de căutare și salvare.

2.6. Echipamentul unităților de căutare și salvare

2.6.1. Fiecare unitate de căutare și salvare va fi dotată cu echipament corespunzător pentru sarcina sa.

2.6.2. Containerele și cutiile care conțin echipamentele de supraviețuire care sunt lăsate la apă supraviețuitorilor ar trebui să aibă informații generale despre natura conținutului lor, indicate prin marcaje în conformitate cu standardele adoptate de Organizația Maritimă Internațională.

Capitolul 3 Cooperarea dintre state

3.1. Cooperarea dintre state

3.1.1. Părțile își vor coordona organizațiile lor de căutare și salvare și ar trebui, oricând este necesar, să-și coordoneze acțiunile de căutare și salvare cu cele ale statelor învecinate.

3.1.4. Autoritățile responsabile ale părților:

1. vor confirma imediat primirea unei astfel de cereri; și

2. vor indica, cât de repede posibil, condițiile, dacă există, în conformitate cu care misiunea avută în vedere poate fi întreprinsă.

3.1.5. Părțile ar trebui să încheie înțelegeri cu statele vecine pentru stabilirea condițiilor de admitere reciprocă a unităților de căutare și salvare ale fiecărei părți în limitele sau deasupra mării sale teritoriale ori a teritoriului său respectiv. De asemenea, ar trebui ca aceste înțelegeri să prevadă posibilități de intrare rapidă pentru astfel de unități cu cât mai puține formalități posibil.

3.1.6. Fiecare parte ar trebui să-și autorizeze centrele de coordonare a operațiunilor de salvare:

1. să solicite celorlalte centre de coordonare a operațiunilor de salvare asistența care le-ar putea fi necesară, inclusiv nave, aeronave, personal sau echipamente;

2. să acorde autorizația necesară pentru intrarea unor astfel de nave, aeronave, personal sau echipamente în interiorul sau deasupra apelor teritoriale sau a teritoriului său; și

3. să întreprindă demersurile necesare pe lângă autoritățile vamale, de emigrare, sanitare sau alte autorități competente în scopul grăbirii unor astfel de intrări.

3.1.7. Fiecare parte se va asigura că centrele sale de coordonare a operațiunilor de salvare asigură, la cerere, asistență altor centre de coordonare a operațiunilor de salvare, inclusiv asistență sub formă de nave, aeronave, personal sau echipamente.

3.1.8. Părțile ar trebui să încheie înțelegeri cu alte state, când este oportun, pentru a întări cooperarea și coordonarea operațiunilor de căutare și salvare. Părțile vor autoriza autoritățile responsabile să facă planuri operaționale și înțelegeri pentru cooperarea și coordonarea operațiunilor de căutare și salvare cu autoritățile responsabile ale altor state.

Capitolul 4 Proceduri de operare

4.1. Măsuri pregătitoare

4.1.1. Fiecare centru sau filială a centrului de coordonare a operațiunilor de salvare va dispune de informații actualizate, în special de cele cu privire la mijloacele de căutare și salvare și mijloacele de comunicații disponibile referitoare la operațiunile de căutare și salvare în zona sa.

4.1.2. Fiecare centru sau filială a centrului de coordonare a operațiunilor de salvare ar trebui să aibă acces imediat la informații privind poziția, drumul și viteza navelor din zona sa care pot oferi asistență persoanelor, navelor sau altor ambarcațiuni aflate în pericol pe mare, precum și modul de contactare a acestora. Aceste informații ar trebui să fie păstrate de centrul de coordonare a operațiunilor de salvare sau să fie ușor de obținut, când este necesar.

4.1.3. Fiecare centru sau filială a centrului de coordonare a operațiunilor de salvare ar trebui să aibă planuri detaliate de operare pentru conducerea operațiunilor de căutare și salvare. Când este cazul, ar trebui să se întocmească planuri mixte împreună cu reprezentanții celor ce pot sprijini sau beneficia de serviciile de căutare și salvare.

4.1.4. Centrele sau filialele centrelor de coordonare a operațiunilor de salvare ar trebui să fie informate continuu cu privire la starea de pregătire a unităților de căutare și salvare.

4.2. Informații privind urgențele

4.2.1. Părțile, fie individual, fie în cooperare cu alte state, vor trebui să se asigure că sunt capabile în regim de 24 de ore din 24 să primească, prompt și sigur, alerte de pericol prin echipamentele folosite în acest scop în regiunile lor de căutare și salvare. Orice post de alertă primind o alertă de pericol va trebui:

1. să retransmită imediat alerta către cel mai apropiat centru sau filială a centrului de coordonare a operațiunilor de salvare și după aceea să sprijine cu comunicații de căutare și salvare, după caz; și

2. să confirme alerta, dacă este practic posibil.

4.2.2. Părțile se vor asigura, când este cazul, că s-au luat măsuri eficace de înregistrare a echipamentului de comunicare și pentru a răspunde situațiilor de urgență, pentru a permite oricărui centru sau filială a centrului de coordonare a operațiunilor de salvare să acceseze cu ușurință înregistrările corespunzătoare.

4.2.3. Orice autoritate sau element al serviciului de căutare și salvare care are un motiv să creadă că o persoană, navă sau altă ambarcațiune este în stare de pericol trebuie să trimită cât mai repede posibil toate informațiile disponibile către centrul sau filiala centrului de coordonare a operațiunilor de salvare interesate.

4.2.4. Centrul sau filiala centrului de coordonare a operațiunilor de salvare, imediat după primirea informației privind o persoană, navă sau altă ambarcațiune aflată în stare de urgență, va evalua această informație și va determina faza de urgență în concordanță cu paragraful 4.4 și cu amplitudinea operațiunilor impuse.

4.3. Acțiunea inițială

Fiecare unitate de căutare și salvare care primește o informație despre un pericol va trebui să acționeze imediat, în cazul în care se află într-o poziție favorabilă acordării de asistență, și de fiecare dată va trebui să notifice fără întârziere centrul sau filiala centrului de coordonare a operațiunilor de salvare în zona căruia a apărut incidentul.

4.4. Faze de urgență

Pentru a ajuta în determinarea procedurilor de operare specifice, următoarele faze de urgență trebuie să fie distinse de centrul sau filiala centrului de coordonare a operațiunilor de salvare:

1. Faza de incertitudine:

1.1. când o persoană a fost raportată ca dispărută ori o navă sau ambarcațiune nu a sosit la destinație; sau

1.2. când o persoană, navă sau altă ambarcațiune nu și-a semnalat așa cum fusese prevăzut poziția ori starea de siguranță.

2. Faza de alertă:

2.1. când după o fază de incertitudine, încercările de a stabili legătura cu o persoană, navă sau altă ambarcațiune au eșuat sau când cercetările efectuate pe lângă alte surse disponibile au rămas fără rezultat; ori

2.2. când informațiile primite indică faptul că funcționarea eficientă a unei nave sau altei ambarcațiuni este compromisă fără ca aceasta să facă nava să ajungă în situație de pericol.

3. Faza de pericol:

3.1. când informațiile primite indică în mod clar că o persoană, navă sau ambarcațiune este în pericol și are nevoie de asistență imediată; ori

3.2. când după faza de alertă, orice nouă încercare de a stabili o legătură cu o persoană, navă sau altă ambarcațiune și orice cercetare mai extinsă a rămas fără rezultat, se ajunge la concluzia că există, fără îndoială, un pericol; ori

3.3. când informațiile primite indică faptul că funcționarea unei nave sau a unei ambarcațiuni este compromisă într-o asemenea măsură încât situația de pericol este posibilă.

4.5. Proceduri aplicabile de către centrele și filialele centrelor de coordonare a operațiunilor de salvare în timpul fazelor de urgență

4.5.1. După declararea fazei de incertitudine, centrul sau filiala centrului de coordonare a operațiunilor de salvare, după caz, va iniția investigații pentru a verifica starea de siguranță a unei persoane, a unei nave sau ambarcațiuni pentru a declara faza de alertă.

4.5.2. După declararea fazei de alertă, centrul sau filiala centrului de coordonare a operațiunilor de salvare, după caz, va extinde ancheta întreprinsă pentru regăsirea persoanei dispărute, a navei sau a ambarcațiunii dispărute, va alerta serviciile de căutare și salvare competente și va declanșa procedura necesară, în funcție de circumstanțele fiecărui caz.

4.5.3. După declararea fazei de pericol, centrul sau filiala centrului de coordonare a operațiunilor de salvare, după caz, va proceda în conformitate cu prevederile planului de operare, așa cum este cerut în paragraful 4.1.

4.5.4. Inițierea operațiunilor de căutare și salvare când poziția obiectului căutat este necunoscută

În cazul declanșării unei faze de urgență pentru căutarea unui obiect a cărui poziție este necunoscută, următoarele măsuri sunt aplicabile:

1. când există o fază de urgență, un centru sau o filială a centrului de coordonare a operațiunilor de salvare, care nu are cunoștință că alte centre iau măsurile adecvate, își va lua sarcina de a declanșa acțiunile necesare și de a se consulta cu alte centre în scopul desemnării unui centru care să-și asume responsabilitatea;

2. cu excepția cazului în care se hotărăște altfel printr-o înțelegere între centrele interesate, centrul care urmează a fi desemnat va fi centrul responsabil pentru zona în care se află obiectul căutat în momentul ultimei raportări a poziției; și

3. după declararea fazei de pericol, centrul care coordonează operațiunile de căutare și salvare va informa, dacă este necesar, celelalte centre asupra tuturor circumstanțelor cazului de urgență și asupra evoluției situației.

4.5.5. Informarea persoanelor, navelor sau a altor ambarcațiuni care fac obiectul fazei de urgență

Atunci când este posibil, centrul sau filiala centrului de coordonare a operațiunilor de salvare, responsabil pentru operațiunile de căutare și salvare, va transmite persoanei, navei sau altei ambarcațiuni care face obiectul fazei de urgență informațiile asupra operațiunilor de căutare și salvare pe care acest centru le-a declanșat.

4.6. Coordonarea operațiunilor în cazul în care sunt implicate două sau mai multe părți

În cazul operațiunilor de căutare și salvare în care sunt implicate mai multe părți, fiecare parte va lua măsuri ce corespund planurilor de operare prevăzute în paragraful 4.1, atunci când se solicită de către centrul regional de coordonare a operațiunilor de salvare.

4.7. Coordonarea activităților de căutare și salvare la fața locului

4.7.1. Activitățile unităților de căutare și salvare și ale altor mijloace angajate în operațiunile de căutare și salvare vor fi coordonate la fața locului astfel încât să se obțină rezultatele cele mai eficiente.

4.7.2. Când mai multe mijloace vor fi angajate în operațiunile de căutare și salvare și centrul sau filiala centrului de coordonare a operațiunilor de salvare consideră că este necesar, persoana cea mai capabilă trebuie să fie desemnată coordonator la fața locului, imediat ce este posibil și preferabil înainte de sosirea în zona de operații a mijloacelor de salvare.

Coordonatorului la fața locului trebuie să i se repartizeze responsabilități specifice avându-se în vedere capacitățile sale aparente de coordonator la fața locului și cerințele operaționale.

4.7.3. Dacă nu există un centru responsabil de coordonarea operațiunilor de salvare sau dacă dintr-un motiv oarecare centrul responsabil de coordonarea operațiunilor de salvare nu este apt să coordoneze misiunea de căutare și salvare, mijloacele implicate în salvare trebuie să-și desemneze, printr-o înțelegere amiabilă, un coordonator la fața locului.

4.8. Încetarea și suspendarea operațiunilor de căutare și salvare

4.8.1. Operațiunile de căutare și salvare vor continua, când este posibil, practic până când orice speranță rezonabilă de a găsi supraviețuitori încetează.

4.8.2. Centrul responsabil de coordonarea operațiunilor de salvare sau o filială a centrului de coordonare a operațiunilor de salvare va decide când trebuie să întrerupă operațiunile de căutare și salvare. Dacă nu există un astfel de centru implicat în coordonarea operațiunilor, coordonatorul de la fața locului trebuie să ia această decizie.

4.8.3. Când un centru sau o filială a centrului de coordonare a operațiunilor de salvare consideră, în baza unor informații sigure, că operațiunea de căutare și salvare a fost încununată de succes sau că situația de urgență nu mai există, operațiunea de căutare și salvare va înceta și imediat va informa despre acest lucru orice autoritate, mijloace ori servicii care au fost implicate sau notificate.

4.8.4. Dacă o operațiune de căutare la fața locului devine impracticabilă și centrul sau filiala centrului de coordonare a operațiunilor de salvare ajunge la concluzia că ar mai putea exista supraviețuitori, centrul poate suspenda temporar activitatea la fața locului, în așteptarea evoluțiilor viitoare, și va informa prompt despre aceasta orice autoritate, mijloace sau servicii implicate ori notificate. Informațiile primite ulterior vor fi evaluate și operațiunile de căutare și salvare vor reîncepe în funcție de aceste informații.

Capitolul 5 Sisteme de raportare ale navelor

5.1. Noțiuni generale

5.1.1. Sistemele de raportare ale navelor pot fi stabilite fie individual de către părți, fie în cooperare cu alte state, când se consideră necesar, pentru a facilita operațiunile de căutare și salvare.

5.1.2. Părțile care își propun să organizeze sistemul de raportare al navelor vor trebui să țină cont de recomandările relevante ale Organizației Maritime Internaționale. Părțile trebuie, de asemenea, să țină cont dacă sistemele existente de raportare sau alte surse care pot da poziția navei pot asigura informații adecvate pentru regiune și vor căuta să minimalizeze rapoartele suplimentare nefolositoare făcute de nave sau nevoia centrelor de coordonare a operațiunilor de salvare de a verifica prin sisteme de raportare multiple pentru a determina navele disponibile în regiune care pot acorda asistență în operațiunile de salvare și căutare.

5.1.3. Sistemul de raportare al navelor ar trebui să asigure informații actualizate asupra mișcării navelor pentru ca, în caz de pericol:

1. să se reducă intervalul dintre momentul pierderii legăturii cu nava și momentul începerii operațiunilor de salvare și căutare, în cazul în care nu s-a primit un semnal de pericol;

2. să se poată identifica rapid navele a căror asistență ar putea fi solicitată;

3. să se delimiteze o zonă de căutare cu o suprafață limitată, în cazul în care poziția unei persoane, nave sau ambarcațiuni în pericol este necunoscută sau incertă; și

4. să se acorde mai ușor asistență sau sfaturi medicale urgente.

5.2. Caracteristici operaționale

5.2.1. Sistemele de raportare ale navelor trebuie să îndeplinească următoarele caracteristici operaționale:

1. furnizarea informațiilor, mai ales a programului de marș și a raportării poziției care ar putea permite determinarea poziției prezente și viitoare a navelor participante;

2. menținerea unui curs prestabilit de navigație;

3. primirea la intervale corespunzătoare a rapoartelor de la navele participante;

4. simplitate în concepție și exploatare; și

5. utilizarea pentru raportare a unui format standardizat și a unor proceduri agreate pe plan internațional.

5.3. Tipuri de rapoarte

5.3.1. Sistemul de raportare al navelor trebuie să conțină următoarele tipuri de rapoarte în conformitate cu recomandările Organizației Maritime Internaționale:

1. programul de marș;

2. raportarea poziției; și

3. raportul final.

5.4. Utilizarea sistemelor

5.4.1. Părțile ar trebui să încurajeze navele să-și raporteze poziția atunci când traversează zone în care au fost încheiate înțelegeri în ceea ce privește colectarea de informații asupra pozițiilor navelor în scopuri de căutare și salvare.

5.4.2. Părțile care colectează informații asupra poziției navelor ar trebui, în măsura posibilului, să le comunice, la cerere, celorlalte state în scopuri de căutare și salvare.

___________