Decizia nr. 708/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. IX pct. 5 din Legea nr. 281/2003

privind modificarea și completarea Codului de procedură penală și a unor legi speciale, excepție ridicată de Andrei Horia Ursu în Dosarul nr. 10.805/4/2005 al Tribunalului București - Secția I penală.

La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepției, apărătorul ales cu delegație la dosar, precum și, personal, părțile Marin Pîrvulescu și Anastase Cavaliotti. Se constată lipsa părții Gheorghe Vasile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Apărătorul autorului excepției solicită admiterea acesteia, deoarece dispozițiile legale criticate, prin termenul stabilit, instituie un regim discriminator și încalcă regulile unui proces echitabil prin imposibilitatea de a cunoaște conținutul actului care se contestă.

De asemenea, depune concluzii scrise.

Părțile Marin Pîrvulescu și Anastase Cavaliotti solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând, între altele, jurisprudența Curții în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 20 aprilie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 10.805/4/2005, Tribunalul București - Secția I penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. IX pct. 5 din Legea nr. 281/2003

privind modificarea și completarea Codului de procedură penală și a unor legi speciale, excepție ridicată de Andrei Horia Ursu în dosarul de mai sus având ca obiect soluționarea unei cauze penale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textul legal criticat aduce atingere dispozițiilor constituționale invocate, deoarece reglementează cu privire la situații juridice născute anterior intrării în vigoare a legii noi, instituie un tratament vădit discriminator prin raportare la data de aplicare a normelor tranzitorii și afectează dreptul la un proces echitabil, întrucât partea interesată este pusă în situația de a contesta un act fără să-i cunoască conținutul.

Tribunalul București - Secția I penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece prin limitarea de către legiuitor a posibilității de a face plângere la instanța de judecată în anumite termene și condiții nu se aduce atingere dispozițiilor constituționale ale art. 15, 16 și 21.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile

art. IX pct. 5 din Legea nr. 281/2003

au început să se aplice de la data de 1 ianuarie 2004, astfel că nu se încalcă principiul neretroactivității legii.

Termenul de un an stabilit pentru introducerea plângerii potrivit art. 278^1 din Codul de procedură penală este un interval de timp suficient pentru ca partea interesată să afle conținutul actului pe care dorește să îl atace, iar dispoziția legală criticată se aplică în mod uniform tuturor persoanelor aflate în aceeași situație, fapt pentru care nu poate contraveni nici dreptului la un proces echitabil, nici principiului egalității în drepturi.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate se aplică în mod exclusiv de la data intrării în vigoare a

Legii nr. 281/2003 , iar acest aspect rezultă chiar din conținutul acestor texte. De asemenea,

art. IX pct. 5 din Legea nr. 281/2003

se aplică în mod egal tuturor celor aflați în situația prevăzută de ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, și nu este de natură a aduce atingere soluționării cauzelor într-un termen rezonabil și îndeplinirii condițiilor unui proces echitabil.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. IX pct. 5 din Legea nr. 281/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003, care au următorul conținut: "În cazul rezoluțiilor de neîncepere a urmăririi penale, al ordonanțelor ori, după caz, al rezoluțiilor de clasare, scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror până la intrarea în vigoare a prezentei legi, termenul de introducere a plângerii prevăzute în art. 278^1 din Codul de procedură penală este de un an și curge de la intrarea în vigoare a prezentei legi, dacă nu s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 15 alin. (2) referitoare la principiul neretroactivității legii, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii, ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil și ale art. 1 alin. (5) referitoare la obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile

art. IX pct. 5 din Legea nr. 281/2003

privind modificarea și completarea Codului de procedură penală și a unor legi speciale au mai fost supuse instanței de control constituțional prin raportare la aceleași dispoziții invocate și în prezenta cauză. Astfel, prin

Decizia nr. 72 din 8 februarie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 15 martie 2005, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate pentru considerentele acolo arătate.

Întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenței Curții, cele statuate prin decizia menționată își păstrează valabilitatea.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. IX pct. 5 din Legea nr. 281/2003

privind modificarea și completarea Codului de procedură penală și a unor legi speciale, excepție ridicată de Andrei Horia Ursu în Dosarul nr. 10.805/4/2005 al Tribunalului București - Secția I penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 19 octombrie 2006.