Decizia nr. 704/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 461 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Stelian Enache în Dosarul nr. 3.122/2006 al Curții de Apel Ploiești - Secția penală.

La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, deoarece criticile invocate de autor îmbracă aspecte de aplicare și interpretare a prevederilor legale atacate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 28 aprilie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 3.122/2006, Curtea de Apel Ploiești - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 461 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Stelian Enache în dosarul de mai sus având ca obiect soluționarea unui recurs în materie penală.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate pentru săvârșirea unui număr de 4 infracțiuni. Dintre acestea, două au intrat sub incidența

Legii nr. 137/1997

privind grațierea unor pedepse, rămânând în discuție infracțiunile de înșelăciune (art. 215 alin. 2 și 3 din Codul penal) și evaziune fiscală ( art. 13 din Legea nr. 87/1994 ). Ca urmare a apariției

Legii nr. 241/2005 , care a abrogat în integralitatea sa

Legea nr. 87/1994

și care la art. 10 a prevăzut anumite cauze de nepedepsire și de reducere a pedepselor, autorul s-a adresat instanței de judecată cu o contestație la executare, invocând aplicarea legii penale mai favorabile, care i-ar fi permis în final să beneficieze de prevederile art. 81 din Codul penal referitor la suspendarea condiționată a pedepsei. Deoarece atât instanța de fond, cât și cea de apel au respins contestația cu motivarea că apariția unei legi mai favorabile nu se încadrează în prevederile art. 461 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală, autorul excepției consideră că acest text aduce atingere prevederilor art. 15 și 16 din Constituție. Astfel, în speța arătată, dispozițiile noi ar trebui să retroactiveze, fiind mai favorabile condamnatului, și, pe de altă parte, ar trebui să beneficieze de același regim sancționator ca și făptuitorii care comit o faptă de evaziune fiscală ce intră sub incidența

Legii nr. 241/2005 .

Curtea de Apel Ploiești - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În realitate, problema invocată de autor ține de domeniul de aplicare și de interpretare a textului legal criticat și nu de contrarietatea acestuia cu dispozițiile art. 15 și 16 din Legea fundamentală.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile art. 461 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală nu conțin nicio dispoziție de natură a împiedica aplicarea retroactivă a unei legi penale sau contravenționale mai favorabile, ci reglementează o parte dintre cazurile când se poate face contestație la executare, între acestea fiind și situațiile în care intervine o cauză de stingere sau de micșorare a pedepsei.

Modul în care instanța interpretează prevederile legale criticate este însă o problemă de aplicare a legii, și nu de constituționalitate a acesteia.

De asemenea, art. 461 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală nu contravine nici principiului egalității în drepturi statuat de art. 16 din Constituție, deoarece nu creează privilegii sau discriminări pe motiv de rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenență politică sau avere, aplicându-se în mod nediferențiat tuturor persoanelor aflate în aceeași situație.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece textul legal criticat, pe lângă faptul că nu conține nicio dispoziție de excludere a aplicării de către instanța de judecată a legii penale mai favorabile, se aplică în mod nediferențiat tuturor persoanelor aflate în aceeași situație juridică.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 461 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală - Contestația la executare, care au următorul conținut: "Contestația contra executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: [...]

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 15 referitoare la Universalitatea legii și ale art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 461 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de contencios constituțional prin raportare la prevederile

art. 16 din Legea fundamentală. Astfel, prin Decizia nr. 77 din 8 februarie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 23 februarie 2005, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate ca neîntemeiată, pentru considerentele acolo arătate.

Întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenței Curții, cele statuate prin decizia menționată își păstrează valabilitatea.

De asemenea, prevederile art. 461 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală, care instituie unul dintre cazurile în care se poate face contestație la executare, nu conțin nicio prevedere de natură să contravină regulii potrivit căreia în materie penală sau contravențională legea nouă mai favorabilă poate retroactiva.

De altfel, criticile avansate de autorul excepției îmbracă mai mult forma unor nemulțumiri ce țin de interpretarea și aplicarea legii, aspecte care nu pot fi convertite în vicii de neconstituționalitate, fiind de resortul instanțelor judecătorești de drept comun să dispună în consecință.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 461 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Stelian Enache în Dosarul nr. 3.122/2006 al Curții de Apel Ploiești - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 19 octombrie 2006.