Decizia nr. 828/2006

Ion Predescu - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215 alin. 5 din Codul penal, cu referire la art. 146 din același cod, excepție ridicată de Georgeta Năstase Silvestru în Dosarul nr. 1.545/3/2003 (număr format vechi 1.251/2006) al Curții de Apel București - Secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă Curții că partea Agenția Națională de Administrare Fiscală a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca nefondată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, cu referire la jurisprudența Curții Constituționale în materie, respectiv la

Decizia nr. 50 din 26 ianuarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 28 februarie 2006.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 31 mai 2006, pronunțată în Dosarul nr. 1.545/3/2003 (număr format vechi 1.251/2006), Curtea de Apel București - Secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215 alin. 5 din Codul penal, cu referire la art. 146 din același cod, excepție ridicată de Georgeta Năstase Silvestru în dosarul menționat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că alin. 5 al art. 215 din Codul penal, cu referire la art. 146 din același cod, încalcă normele constituționale privind egalitatea cetățenilor în fața legii și cele potrivit cărora economia României este o economie de piață, deoarece condiționează încadrarea juridică a faptei și stabilește răspunderea penală în funcție de întinderea prejudiciului. Se arată în acest sens că "se contravine regulilor economiei de piață, în care valoarea unui bun, inclusiv a monedei, se stabilește prin libera concurență și nu prin intervenția statului, și că se introduce un element de discriminare, întrucât o pagubă de 2 miliarde lei [...] are consecințe derizorii pentru marile societăți comerciale și transnaționale, inclusiv pentru bugetul statului, și poate afecta grav eventual o întreprindere mică". Autoarea excepției conchide în sensul că "se creează o infracțiune (agravantă) în care criteriul decisiv de incriminare devine cel monetar, stabilit aleatoriu de către stat, deosebit de relativ în raport cu situațiile concrete, ceea ce îl face discriminatoriu, într-o economie de piață, integrată unei piețe uriașe, cea a Uniunii Europene, în care respectivul criteriu nu mai are nici o relevanță [...]".

Curtea de Apel București - Secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu încalcă dispozițiile constituționale invocate de autoarea excepției.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate nu încalcă prevederile constituționale invocate de autoarea excepției. Se face referire și la jurisprudența Curții Constituționale în materie.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu conțin privilegii sau discriminări în raport de criteriile egalității în drepturi și, de asemenea, nu încalcă art. 135 alin. (1) din Legea fundamentală, potrivit cărora economia României este o economie de piață.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2) și ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie art. 215 alin. 5 din Codul penal, potrivit căruia

"Înșelăciunea care a avut consecințe deosebit de grave se pedepsește cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi".

Autoarea excepției de neconstituționalitate face referire, de asemenea, la dispozițiile art. 146 din Codul penal, potrivit cărora "Prin consecințe deosebit de grave se înțelege o pagubă materială mai mare de 200.000 lei sau o perturbare deosebit de gravă a activității, cauzată unei autorități publice sau oricăreia dintre unitățile la care se referă art. 145, ori altei persoane juridice sau fizice."

Dispozițiile constituționale pretins încălcate sunt cele ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetățenilor în fața legii și ale art. 135 alin. (1), potrivit cărora economia României este o economie de piață.

Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.

Curtea reține că incriminarea mai severă a infracțiunii de înșelăciune care a avut consecințe deosebit de grave dă expresie politicii penale a statului și nu aduce atingere, sub nici un aspect, egalității cetățenilor în fața legii, respectiv normelor constituționale potrivit cărora economia României este o economie de piață. Astfel, contrar susținerilor autoarei excepției, art. 215 alin. 5 din Codul penal nu consacră nici un privilegiu sau discriminare și, de asemenea, nu încalcă libera inițiativă și libera concurență, care, potrivit dispozițiilor art. 135 alin. (1) din Legea fundamentală, stau la baza economiei de piață.

În ceea ce privește susținerile autoarei excepției cu privire la caracterul f2 ȘrelativȘ al criteriului valoric de 200.000 lei, care, potrivit art. 146 din Codul penal, determină înțelesul expresiei "consecințe deosebit de grave", criteriu apreciat ca fiind fără nici o relevanță în condițiile unei economii de piață, integrată celei a Uniunii Europene, și care poate fi perceput în mod diferit, în funcție de calitatea subiectelor de drept, Curtea constată că acestea nu pot fi primite.

Astfel, față de o critică similară a dispozițiilor

art. 146 din Codul penal, Curtea Constituțională a statuat în Decizia nr. 50 din 26 ianuarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 28 februarie 2006, că "modificarea conținutului unei norme juridice, în sensul adaptării ei la realitățile sociale, este o prerogativă exclusivă a autorității legislative în lumina dispozițiilor art. 61 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora <<Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării>>. Curtea Constituțională, potrivit competenței sale înscrise în

art. 146 din Constituție și în Legea nr. 47/1992 , verifică, în cadrul controlului de constituționalitate a legilor, conformitatea acestora cu dispozițiile constituționale, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului". De aceea, Curtea Constituțională nu se poate substitui Parlamentului pentru modificarea criteriului, respectiv a limitei valorice prevăzute la art. 146 din Codul penal.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții, cele statuate în decizia menționată își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215 alin. 5 din Codul penal, cu referire la art. 146 din același cod, excepție ridicată de Georgeta Năstase Silvestru în Dosarul nr. 1.545/3/2003 (număr format vechi 1.251/2006) al Curții de Apel București - Secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 noiembrie 2006.