Decizia nr. 788/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Marilena Mincă - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 385^9 alin. 1 pct. 18 și pct. 19 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Constantin Crețu și Laurența Crețu în Dosarul nr. 2.043/2006 al Tribunalului Timiș - Secția penală.

La apelul nominal se constată lipsa autorului excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca inadmisibilă, întrucât se critică o omisiune de reglementare care nu poate face obiectul controlului de constituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 21 iunie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 2.043/2006, Tribunalul Timiș - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 385^9 alin. 1 pct. 18 și pct. 19 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Constantin Crețu și Laurența Crețu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, deoarece Codul de procedură penală a lăsat în afara reglementării eroarea instanțelor de recurs, iar eroarea gravă de fapt și excesul de putere nu compensează absența unei legi privind erorile judiciare.

Tribunalul Timiș - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este nefondată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, întrucât autorul excepției nu a precizat vreun motiv de ordin juridic care să justifice critica de neconstituționalitate, limitându-se numai la menționarea articolelor din Constituție.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este nefondată, deoarece cele două cazuri de casare prevăzute la art. 385^9 alin. 1 pct. 18 și pct. 19 din Codul de procedură penală asigură judecarea cauzei în mod echitabil de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, iar părțile se pot prevala de toate garanțiile procesuale care condiționează într-o societate democratică procesul echitabil. În plus, dispozițiile legale criticate sunt conforme cu art. 129 din Constituție, care atribuie exclusiv legiuitorului dreptul de a stabili cazurile exercitării căilor de atac, fără a contraveni regulilor constituționale privind înfăptuirea justiției.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), precum și ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 385^9 alin. 1 pct. 18 și pct. 19 din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală Cazurile în care se poate face recurs. Ulterior sesizării Curții Constituționale, prin Încheierea din 21 iunie 2006, dispozițiile

art. 385^9 alin. 1 pct. 18 au fost modificate și completate prin Legea nr. 356/2006

pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum și pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006. În prezent, textele de lege criticate au următorul cuprins: "Hotărârile sunt supuse casării în următoarele cazuri: [...]

18. când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare;

19. când judecătorii de fond au comis un exces de putere, în sensul că au trecut în domeniul altei puteri constituite în stat;".

Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 52 alin. (3) referitoare la dreptul persoanei vătămate de a fi despăgubită patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare, ale art. 124 referitoare la înfăptuirea justiției, ale art. 1 alin. (3) și (5) referitoare la statul de drept și la obligativitatea respectării Constituției și a legilor, ale art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului și ale art. 21 alin. (1), (2) și (3) referitoare la dreptul oricărei persoane de a avea acces liber la justiție, precum și la dreptul părților la un proces echitabil, cu trimitere la dispozițiile art. 6, 14 și 17 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, la interzicerea discriminării și la interzicerea abuzului de drept.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, în realitate, autorul excepției nu formulează critici de neconstituționalitate, ci consideră că prevederile art. 385^9 alin. 1 pct. 18 și pct. 19 din Codul de procedură penală nu sunt de natură să asigure repararea erorilor judiciare comise de instanțele de recurs. Rezultă așadar că se critică o omisiune de reglementare.

Curtea s-a mai pronunțat asupra unor excepții de neconstituționalitate ce vizau omisiuni de reglementare, statuând în mod constant că jurisdicția constituțională nu se poate substitui legiuitorului pentru adăugarea unor noi prevederi celor instituite și, de aceea, critica de neconstituționalitate prin omisiune este inadmisibilă. Altminteri, un astfel de control ar reprezenta o ingerință în sfera atribuțiilor Parlamentului, care, potrivit art. 58 alin. (1) teza a doua din Constituție, este unica autoritate legiuitoare a țării.

Față de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 385^9 alin. 1 pct. 18 și pct. 19 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Constantin Crețu și Laurența Crețu în Dosarul nr. 2.043/2006 al Tribunalului Timiș - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 7 noiembrie 2006.