Metodologia din 5 decembrie 2006

I. Introducere

Evaluarea persoanei/familiei potențial adoptatoare este un proces complex, planificat, prin care se urmăresc istoricul persoanei/familiei, evoluția, dinamica și funcționarea acesteia în timp, interacțiunile din cadrul familiei și în comunitate, capacitățile parentale ale persoanei/familiei care solicită obținerea atestatului.

Evaluarea persoanei/familiei potențial adoptatoare se face de către profesioniștii direcției generale de asistență socială și protecția copilului, denumită în continuare DGASPC, sau ai unui organism privat acreditat, denumit în continuare OPA, care a obținut licența de funcționare; este o activitate care începe odată cu primul contact, atunci când familia/persoana depune cerere în vederea obținerii atestatului de familie/persoană aptă să adopte, și continuă printr-o serie de întâlniri cu familia/persoana solicitantă.

Procesul de evaluare include trei componente:

- evaluarea socială a persoanei/familiei potențial adoptatoare;

- evaluarea psihologică a persoanei/familiei potențial adoptatoare;

- pregătirea pentru asumarea în cunoștință de cauză a rolului de părinte a persoanei/familiei potențial adoptatoare.

Familia care dorește să adopte un copil trebuie să depună la DGASPC din județul/sectorul de domiciliu o cerere scrisă în vederea evaluării condițiilor morale și materiale. La cerere se vor anexa actele prevăzute de lege ( art. 2 din normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.435/2004 ).

Profesionistul (asistentul social/psihologul) care înregistrează cererea persoanei/familiei realizează o informare administrativă preliminară a solicitantului/ solicitanților, oferind informații despre actele solicitate de lege pentru întocmirea dosarului în vederea atestării și etapele procesului de adopție. Informațiile vor fi oferite într-o întâlnire de cel puțin 30 de minute.

Profesionistul care participă la această întâlnire va oferi solicitantului/solicitanților un material informativ despre procedura adopției interne, care trebuie să conțină informații referitoare la:

- cadrul legal care reglementează adopția în România;

- definiția și efectele adopției;

- condițiile de fond ale adopției;

- actele care trebuie anexate la cererea de evaluare ( art. 2 din normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.435/2004 );

- termenul de soluționare a cererii privind evaluarea, precum și modalitățile și termenele de contestare a rezultatelor evaluării;

- procedura de evaluare și pregătire în vederea obținerii atestatului;

- potrivirea dintre copil și persoana/familia adoptatoare (potrivirea teoretică și practică), cu menționarea explicită a faptului că aceasta are drept scop identificarea celei mai potrivite familii pentru fiecare copil adoptabil și nu invers (identificarea unui copil pentru o familie care dorește să adopte);

- perioada de încredințare în vederea adopției;

- încuviințarea adopției de către instanța de judecată;

- serviciile/grupurile de sprijin care activează în comunitate;

- monitorizarea postadopție.

Aceste informații trebuie să fie oferite persoanelor/ familiilor potențial adoptatoare prin intermediul unui material scris, accesibil acestora din punctul de vedere al limbajului utilizat. Solicitanții vor fi încurajați să adreseze profesioniștilor din cadrul serviciului de adopție orice întrebări suplimentare legate de informațiile scrise care le sunt oferite.

II. Realizarea întâlnirilor în cadrul procesului de evaluare

Asistentul social/psihologul va avea întâlniri cu persoanele/familiile potențial adoptatoare, întâlniri care vor avea loc în grup, în cuplu și individual. Întâlnirile vor avea loc la domiciliul solicitanților și la sediul DGASPC. În procesul de evaluare sunt incluse și discuții cu alți profesioniști și orice alte investigații suplimentare considerate utile de către responsabilul de caz/profesioniști.

Între profesioniști și persoanele/familiile potențial adoptatoare au loc mai multe întâlniri (conform legislației în vigoare fiind stabilite obligatoriu minimum 6 întâlniri) care trebuie să fie realizate cu respectarea confidențialității. Profesionistul implicat în realizarea întâlnirilor va fi deschis în atitudine și comportament, astfel încât să îi inducă și partenerului de discuție o atitudine deschisă, sinceră, cu efecte benefice pentru ambele părți.

Pe parcursul întâlnirilor, profesionistul va proceda la:

- informarea familiei potențial adoptatoare despre:

- copiii adoptabili;

- rolurile și responsabilitățile familiei potențial adoptatoare;

- procedura de urmat pentru a deveni familie adoptatoare (cerințele/criteriile de îndeplinit, caracteristicile pentru a deveni familie adoptatoare);

- încurajarea solicitanților în conștientizarea punctelor slabe și punctelor tari (resurselor) și în analizarea acestora;

- sprijinirea solicitantului în vederea dezvoltării capacității de reflecție asupra propriei persoane, exprimării emoțiilor/sentimentelor și mobilizării resurselor proprii pentru a lua decizia de a continua sau de a se retrage din procedura adopției;

- angajarea în discuții fără a emite păreri sau opinii critice.

Întâlnirile în grup

Experiența a arătat că cei care doresc să adopte un copil se simt în largul lor când își exprimă sentimentele, dar și îngrijorările, împreună cu alți potențiali părinți adoptivi, aflați în situații similare.

Informarea și pregătirea potențialilor părinți adoptivi prin discuții în grup, moderate de asistentul social sau de psiholog, includ atât vizionare de casete video-filme, cât și scenarii, exerciții imaginative care sunt rezolvate de potențialii părinți adoptivi, anticipând astfel ipostaze concrete în care s-ar putea afla.

Întâlnirile de grup le permit potențialilor părinți adoptivi să dezbată ei înșiși unele aspecte fundamentale, să pună în practică, în mod concret, unele dintre calitățile care le sunt cerute, ceea ce le va permite profesioniștilor să aprecieze obiectiv dacă acestea există sau nu.

Se recomandă să fie invitate cel mult 8 cupluri/ 16 persoane la întâlnirile de grup și se vor organiza 4 întâlniri (o întâlnire de informare și 3 de pregătire) pe parcursul procesului de evaluare și pregătire pentru acestea.

Întâlnirile individuale

Desfășurându-se și într-un cadru mai intim, întâlnirile individuale oferă mai repede posibilitatea realizării unei relații sincere și deschise între profesionist și solicitant. În cadrul acestor întâlniri se va discuta pe larg despre istoria personală, relațiile în cadrul familiei, motivația pentru a adopta etc.

Întâlnirile individuale pot alterna cu cele de grup, scopul comun fiind același - de a evalua cuplurile care doresc să adopte.

III. Întâlnirea de informare

Scopul întâlnirii este informarea cât mai corectă a familiilor/persoanelor potențial adoptatoare despre particularitățile parentalității adoptive la diferite nivele legal, administrativ și sociopsihomedical -, astfel încât să fie cât mai bine pregătite pentru a face demersurile necesare în acest sens.

Această întâlnire se realizează la sediul DGASPC/OPA. Este recomandat să fie o întâlnire de grup moderată de unul sau de 2 asistenți sociali/psihologi. De asemenea, se recomandă ca la această întâlnire să participe cel mult 8 cupluri/16 persoane, care au solicitat la DGASPC evaluarea garanțiilor morale și condițiilor materiale și care au depus la dosar actele prevăzute de lege.

Organizarea unei astfel de întâlniri în grup permite participanților să se distanțeze de propria lor experiență de viață, determină un schimb de experiență și de cunoștințe, pune bazele unei dinamici de gândire al cărei scop este să valorizeze și să dezvolte abilități parentale de care potențialii părinți adoptivi vor avea mare nevoie.

În cadrul unor astfel de întâlniri, participanții trebuie să fie informați nu numai despre dificultățile pe care le pot întâmpina, ci, mai ales, despre soluțiile care pot fi folosite, despre atitudinile adecvate pe care să le adopte pentru a favoriza dezvoltarea copiilor.

Întâlnirea de informare, apoi întâlnirile de pregătire îi ajută pe potențialii părinți adoptivi să-și clarifice percepția/imaginea inițială asupra adopției (prejudecățile) prin dobândirea unor informații și a unor cunoștințe fundamentate pe experiența și pe expertiza științifică.

Timpul recomandat pentru desfășurarea acestei întâlniri este de 4 ore.

Profesioniștii din domeniul adopției trebuie să acorde o atenție deosebită adulților care doresc să adopte, în măsura în care aceștia din urmă își vor asuma răspunderea protejării copiilor care le vor fi încredințați.

Această misiune parentală constă în a garanta satisfacerea nevoilor esențiale ale copiilor, atât din punct de vedere fizic, cât și afectiv, în a le oferi condiții de dezvoltare a capacităților și a aspirațiilor lor, în a-i ajuta să devină treptat autonomi.

Prin urmare, prima sarcină a profesioniștilor va fi să le ofere solicitanților un exemplu pentru atitudinea pe care ar dori ca aceștia din urmă să o aibă față de copilul care le va fi încredințat, o atitudine de respect, empatie și de încredere reciprocă.

IV. Evaluarea socială a persoanei/familiei potențial adoptatoare

Asistentul social responsabil de caz realizează ancheta socială în urma vizitelor la domiciliul solicitantului/familiei, verificării referințelor de la locurile de muncă, vizitelor în comunitate sau la domiciliul membrilor relevanți ai familiei extinse (care pot deveni persoane de sprijin pentru familie după momentul adopției). În urma fiecărei întâlniri, asistentul social întocmește rapoarte de vizită/întâlnire, pe baza cărora va completa ancheta socială.

Prima vizită la domiciliul solicitanților se va realiza de asistentul social împreună cu psihologul. Astfel, se stabilește primul contact între profesioniștii care se vor ocupa de caz și persoana/familia potențial adoptatoare.

Asistentul social și psihologul vor face primele observații cu privire la persoana/familia potențial adoptatoare.

Ca urmare a acestei vizite, profesioniștii vor completa Fișa de evaluare inițială, urmând ca toate informațiile necesare completării Anchetei sociale să fie obținute de asistentul social pe parcursul următoarelor vizite la domiciliul solicitanților, la locurile de muncă ale acestora, la membrii familiei extinse sau în comunitate.

Psihologul va consemna în Fișa de evaluare psihologică primele informații relevante, urmând a finaliza evaluarea psihologică pe parcursul mai multor întâlniri.

Este important ca solicitanții să nu resimtă această primă vizită ca pe o inspecție și pentru aceasta asistentul social trebuie să îi informeze cu claritate asupra scopului vizitei: să verifice dacă copilul va intra într-un mediu familial sigur și sănătos și dacă familia prezintă condiții pentru creșterea și îngrijirea corespunzătoare a unui copil.

Solicitanților li se va preciza că este de dorit să fie deschiși și onești pe întreaga durată a procesului de adopție, să ofere toate informațiile necesare corect și cu acuratețe și să participe activ la evaluare și la sesiunile de pregătire.

Solicitanții vor fi ajutați să înțeleagă că adopția este un angajament al întregii familii și de aceea trebuie să faciliteze întâlnirile sau discuțiile asistentului social și psihologului cu membrii familiei extinse, în funcție de particularitățile fiecărui caz. La finalul acestei vizite se stabilește, de comun acord, un calendar al următoarelor întâlniri ale familiei cu echipa de profesioniști care realizează evaluarea.

Asistentul social, prin intervievarea cuplului sau a soților individual, în mediul acestora de viață, explorează istoria și funcționalitatea familiei, caracteristicile și resursele ei pentru a putea deveni cu succes familie adoptatoare, credințe, convingeri, atitudini, opinii, obiective, realizări, deprinderi de viață, și observă interacțiunea în cuplu.

O atenție deosebită se acordă de către asistentul social locuinței și condițiilor materiale de care familia dispune și acesta își formulează primele recomandări referitoare la amenajarea și funcționalitatea locuinței.

Asistentul social trebuie să aloce timp suficient pentru realizarea interviurilor cu toate persoanele care locuiesc la același domiciliu și pentru a discuta cu angajatorii persoanelor solicitante, cu rudele acestora sau cu persoanele importante din comunitate.

Evaluarea socială vizează următoarele aspecte:

- date privind persoana/familia potențial adoptatoare:

- date generale despre solicitanți: structura familiei, cu detalii generale despre data și locul nașterii, domiciliul solicitanților, studiile și domeniul în care profesează, locul de muncă și venitul obținut, etnia, religia și limba vorbită în familie, dacă au avut antecedente penale;

- date despre copiii biologici/adoptați/în plasament (dacă este cazul): cum se văd ei înșiși, relațiile semnificative cu alte persoane și cu părinții; identitatea etnică, temperamentul, talentele și nevoile speciale; atitudinea față de potențiala adopție; modul în care au fost implicați în procesul de pregătire a adopției;

- informații despre alte persoane care locuiesc la același domiciliu: relația cu solicitanții, dacă vor locui în continuare în aceeași locuință, atitudinea lor față de adopția unui copil, cât de important este acordul lor pentru solicitanți;

- profilul solicitanților (temperament; atitudini față de alte etnii, culturi; percepția față de societatea actuală; relațiile de familie; pasiuni, talente);

- climatul intrafamilial (relații anterioare semnificative; relația prezentă: evoluția relației, rezolvarea conflictelor, comunicare, domenii de interes, sentimente, roluri și așteptări; stilul de viață; capacitatea parentală);

- motivul adopției;

- situația financiară (inclusiv atitudinea față de bani și probleme financiare);

- date despre familia extinsă (structura familiei, cu detalii despre părinții și frații solicitanților, detalii semnificative despre membrii familiei, relațiile trecute și prezente ale familiei);

- date despre rețeaua de sprijin (relațiile/sistemele cele mai semnificative și importanța acestora pentru solicitanți în legătură cu adopția);

- informații de la locul de muncă (experiența de lucru, serviciul actual sau viitor; importanța muncii; atitudinea față de muncă, modul în care afectează aceasta viața de familie și rolurile din familie; satisfacția în muncă).

V. Evaluarea psihologică a persoanei/familiei potențial adoptatoare

Psihologul va folosi metoda interviului în vederea obținerii tuturor informațiilor necesare completării Fișei de evaluare psihologică a persoanei/familiei potențial adoptatoare.

Dacă pe parcursul interviului, în funcție de răspunsurile primite la întrebări și/sau de comportamentul neadecvat al persoanei evaluate, există suspiciunea anumitor tulburări psihologice sau suspiciunea că persoana nu înțelege întrebările care îi sunt adresate, psihologul va folosi în evaluare și teste psihologice.

Evaluarea psihologică se va efectua la sediul DGASPC/OPA pe parcursul mai multor ședințe (minimum 3), individual și în cuplu, dintre care una este destinată consilierii persoanei/cuplului în vederea asumării în cunoștință de cauză a rolului de potențial părinte/potențiali părinți. Ședințele de evaluare psihologică vor avea loc într-un spațiu special amenajat destinat activităților derulate de psiholog. Spațiul trebuie să asigure intimitatea și siguranța persoanelor/familiilor adoptatoare. Durata unei ședințe de evaluare/consiliere va fi de 45-50 de minute.

Pe parcursul evaluării, psihologul va fi ghidat atât de etica profesională, cât și de drepturile persoanei, de standardele morale, valorile individuale și culturale specifice acestuia. Psihologul trebuie să fie onest, integru și obiectiv în relația sa cu persoana/familia adoptatoare.

Evaluarea psihologică vizează următoarele aspecte:

- anamneza persoanei adoptatoare sau a fiecărui membru al cuplului conjugal (antecedente psihiatrice; evenimente psihotraumatizante; autoadministrare excesivă de tranchilizante, sedative; consum de alcool, droguri, alte substanțe; alte dependențe; stabilitate emoțională, capacitate de autocontrol; capacitate de exprimare a emoțiilor și sentimentelor; rezistență la stres; experiența personală privind separarea/pierderea; capacitatea de a depăși eșecuri și neîmpliniri; gândire pozitivă; idealuri în viață; concepție despre viață; autocaracterizare; caracterizarea partenerului; atenție și disponibilitate la nevoile celorlalți; empatie, răbdare, compasiune);

- istoria maritală și relația de cuplu (relația de cuplu dinainte de căsătorie; modul de construire a rolurilor maritale; stabilitatea afectivă a cuplului; nivelul și calitatea comunicării în cadrul cuplului; împărțirea rolurilor maritale; proiecte de viitor; domenii de tensiune/conflict; modalități de rezolvare a problemelor/conflictelor; modalități de împărtășire a problemelor; așteptări ale soților unul față de celălalt; mod de împărtășire a iubirii, tandreței; concordanța părerilor și convingerilor;

- relația cu propriii părinți (relația cu mama; relația cu tatăl; propria copilărie: cum a perceput experiențele pozitive și negative; cum apreciază abilitățile parentale ale propriilor părinți/persoane de îngrijire; ce ar face în aceleași situații în calitate de părinte: ce ar schimba în raport cu propriii copii și cum ar face acest lucru, ce consideră că a fost greșit în comportamentul părinților);

- relațiile cu ceilalți (relația cu familia extinsă; relația cu prietenii; relația cu comunitatea; frecvența și calitatea contactelor cu aceștia; eventuale conflicte; disponibilitatea familiei, prietenilor, vecinilor ca rețea de sprijin; atitudinea acestora față de adopție; relația cu alți copii: proprii, din familie, din comunitate);

- stilul de viață al familiei (sistemul de valori, convingeri și norme; atitudinea față de viață; programul zilnic, săptămânal, lunar, anual al familiei; modul de petrecere a vacanțelor; gestionarea timpului liber; sărbătorirea evenimentelor importante; reguli în familie, atitudinea față de educația copiilor);

- motivația de a adopta (acceptarea propriei sterilități; inițierea proiectului adopției; experiența adopției; avantaje și dezavantaje ale adopției; motivul pentru care doresc să adopte; speranțe legate de evenimentul adopției; ce anume i-ar împiedica să finalizeze adopția);

- așteptările în legătură cu adopția (cunoașterea nevoilor copilului adoptabil; așteptări referitoare la copilul adoptat; temeri, anxietăți, incertitudini; "copilul imaginar": vârstă, sex, etnie, religie, probleme medicale și psihologice versus "copilul real"; modalități de informare a copilului despre adopție și despre familia sa de origine; modelul educațional pentru copil; proiecte de viitor pentru copiii);

- capacități parentale (reprezentarea ca familie; modul în care își percep rolul de viitori părinți; experiența îngrijirii copiilor sau lucrului cu copiii; capacitatea de a-și împărți rolurile și responsabilitățile creșterii copilului adoptat; gestionarea sentimentelor și emoțiilor în relație cu copiii; gestionarea situațiilor dificile; disponibilitatea la schimbare; capacitatea de a înțelege schimbările care se impun în stilul de viață al familiei odată cu adopția; acceptarea individualității copilului; înțelegerea etapelor de dezvoltare a copiilor și a modului în care dezvoltarea este influențată de experiențele timpurii ale copilului adoptat; protejarea copilului împotriva oricăror forme de abuz; flexibilitatea în ceea ce privește așteptările, atitudini și comportamente conform vârstei, nevoilor și particularităților copiilor; stabilirea limitelor, regulilor de disciplină; sistemul de pedeapsă-recompensă; atitudinea față de dezvăluirea secretului adopției; înțelegerea motivelor separării copiilor de părinții lor, capacitatea de a înțelege relația copilului cu familia sa de origine).

Pe parcursul întregului proces de evaluare psihologică, profesionistul va urmări cu prioritate existența capacităților parentale ale solicitanților, va identifica împreună cu aceștia resursele pe care le au în vederea dezvoltării capacităților parentale insuficient dezvoltate și îi va consilia în legătură cu dobândirea/dezvoltarea acestora. Psihologul va urmări, prin participare la sesiunile de pregătire sau prin discuțiile cu profesionistul care va susține sesiunile de pregătire, evoluția solicitanților din punctul de vedere al dezvoltării capacităților parentale.

VI. Pregătirea persoanelor/familiilor potențial adoptatoare

Pregătirea persoanelor/familiilor potențial adoptatoare se va structura în 3 întâlniri/sesiuni. De preferat este organizarea sesiunilor la un interval de minimum 5 zile pentru a le da posibilitate participanților să reflecteze asupra subiectelor discutate în timpul sesiunii și să aibă timp suficient pentru a rezolva diverse teme pentru acasă.

Sesiunile de pregătire vor fi organizate la sediul DGASPC/OPA, în săli de curs corespunzătoare.

Se recomandă realizarea pregătirii în grupuri de minimum 3 cupluri/6 persoane - maximum 8 cupluri/16 persoane, dar în situația în care nu sunt suficiente persoane pentru a constitui un grup, pregătirea se poate realiza și individual/în cuplu. În mod obligatoriu la grup vor participa atât soțul, cât și soția. Locul desfășurării, ziua și ora vor fi stabilite de comun acord cu participanții la grup.

Pregătirea persoanelor/familiilor potențial adoptatoare este organizată și susținută de către un profesionist (asistent social/psiholog) sau 2 profesioniști, angajați ai serviciului de adopție.

Se recomandă ca fiecare sesiune din cele 3 sesiuni de pregătire să se deruleze pe o perioadă de 4-6 ore, în funcție de numărul participanților și de problematica abordată. Profesionistul va completa, la finalul fiecărei zile de pregătire, informațiile relevante cuprinse în Fișa de observație pe parcursul pregătirii.

Pregătirea persoanelor/familiilor potențial adoptatoare are drept scop dezvoltarea capacităților parentale necesare creșterii și îngrijirii unui "copil adoptabil", sensibilizarea acestora în legătură cu particularitățile copiilor adoptabili și înțelegerea importanței acceptării copilului "real".

În cadrul sesiunilor de pregătire, moderatorul (asistent social/psiholog) are următoarele responsabilități:

- crearea cadrului întâlnirilor de grup;

- încurajarea participanților să-și exprime liber opiniile, sentimentele, experiențele personale;

- facilitarea schimburilor informaționale între participanți;

- stabilirea unor relații de încredere și de durată cu participanții;

- identificarea dificultăților, obstacolelor și soluțiilor;

- exprimarea lucrurilor importante care sunt dificil de verbalizat de către participanți;

- evaluarea rezultatelor și a impactului grupului asupra participanților;

- solicitarea permanentă a feed-back-ului de la participanți;

- evaluarea progreselor și a impactului sesiunilor de pregătire asupra participanților.

Metodele de lucru care vor fi folosite în cadrul sesiunilor sunt: prezentarea, brainstormingul, demonstrația, exerciții în grupuri mici, discuții de grup în plen, studii de caz.

Tematica celor trei sesiuni de pregătire este prezentată în continuare:

Prima sesiune de pregătire:

1. Caracteristicile copilului adoptabil

1.1. Motivele instituționalizării copilului

1.2. Caracteristicile biologice și psihologice specifice copilului instituționalizat

1.3. Consecințele instituționalizării copilului la diferite vârste

1.4. Efectele traumei abandonului asupra copilului

1.5. Tulburările psihologice frecvent întâlnite la copilul adoptabil/adoptat

A 2-a sesiune de pregătire:

2. Sterilitatea/Infertilitatea

2.1. Fazele durerii și pierderii

2.2. Necesitatea parcurgerii acestor faze

2.3. Propria atitudine față de sterilitate

2.4. Efectele neacceptării propriei sterilități asupra adopției

3. Relația cu propriii părinți

3.1. Modalitățile de relaționare cu propriii părinți

3.2. Analizarea propriilor emoții și sentimente referitoare la relația cu părinții și efectele acestora asupra vieții de adult

4. Capacitatea de relaționare și de comunicare cu ceilalți, familia extinsă, vecini etc.

4.1. Necesitatea informării membrilor familiei extinse despre intenția de a adopta, efectele adopției asupra familiei, modul de derulare a procesului de adopție

4.2. Identificarea persoanelor de sprijin în cadrul familiei și anturajului; serviciile de sprijin în adopție

5. Capacitatea de a gestiona diferențele de opinie, conflictele, dezacordurile

5.1. Posibile reacții ale familiei lărgite, anturajului și comunității față de adopție

5.2. Modalități de gestionare a diferențelor de opinie față de adopție

5.3. Posibilitatea apariției conflictelor odată cu intrarea copilului în familie

5.4. Posibile conflicte în propria familie extinsă/propriul anturaj

5.5. Modalități de gestionare a conflictelor

6. Capacitatea de a se adapta la situații noi

6.1. Etapele procesului de mutare a copilului în familia adoptatoare

6.2. Descrierea modului de organizare a mediului fizic din propria casă (stimulativ și securizant), pregătit pentru momentul mutării

6.3. Descrierea modului de organizare a programului personal de viață modificat în vederea primirii copilului

6.4. Principalele manifestări fizice și psihologice care pot apărea la copilul adoptat și la familia adoptatoare în momentul mutării

6.5. Modalități de gestionare și remediere a acestor manifestări

7. Capacitatea cuplului de a funcționa în echipa parentală

7.1. Rolurile și responsabilitățile membrilor cuplului

7.2. Identificarea momentelor critice ale dinamicii cuplului și a modalităților de gestionare a situațiilor critice

A 3-a sesiune de pregătire:

8. Motivația pentru adopție

8.1. Motivația participanților pentru adopție

9. Așteptările familiilor potențial adoptatoare față de copilul pe care ar dori să îl adopte

9.1. Imaginea copilului ideal

9.2. Necesitatea adaptării imaginii copilului ideal la copilul real adoptabil

10. Etapele dezvoltării copilului

10.1. Prezentarea etapelor de dezvoltare a copilului (caracteristicile fiecărei etape) și factorii care le influențează

10.2. Necesitatea individualizării îngrijirii la particularitățile fiecărui copil

10.3. Definirea atașamentului, tipurile de atașament

10.4. Efectele lipsei de atașament

10.5. Factorii care conduc la tulburările de atașament (separarea, instituționalizarea și consecințele acesteia)

10.6. Rolul mediului familial în dezvoltarea personalității copilului

11. Reprezentările despre familia biologică a copilului adoptabil și ale motivelor abandonului

11.1. Cauzele abandonării copiilor

11.2. Situații de abandon al copilului

11.3. Necesitatea dezvăluirii adopției și a originii copilului adoptat

11.4. Modalități de explicare a adopției pentru diferite categorii de vârstă a copiilor

11.5. Necesitatea conturării unei imagini adecvate despre familia biologică pe care o vor transmite copilului

11.6. Necesitatea cunoașterii de către copil a propriei istorii

11.7. Elementele conținute în "Cartea vieții" și beneficiile utilizării acesteia

12. Rolul parental

12.1. Posibile dificultăți de relaționare a cuplului cu copilul adoptat

12.2. Rolul familiei în dezvoltarea copilului (rolul emoțiilor și al stimulării cognitive pentru dezvoltarea copilului, calități și comportamente ale adultului care stimulează dezvoltarea copilului, situații de abuz în educația copiilor, stabilirea limitelor etc.)

VII. Întâlnirea echipei multidisciplinare pentru elaborarea raportului final

Raportul final va conține sinteza informațiilor psiho-sociale, concluziile fiecărui profesionist (asistent social, psiholog) pe baza evaluării sociale și psihologice, evaluarea aptitudinilor parentale și recomandarea în vederea eliberării sau neeliberării atestatului de persoană/familie aptă să adopte.

La această întâlnire este convocată persoana/familia pentru a i se comunică concluziile evaluării și recomandarea echipei de profesioniști care a instrumentat cazul privind eliberarea sau neeliberarea atestatului de persoană/familie aptă să adopte.

__________