Ordinul nr. 2217/2006

În conformitate cu prevederile

art. 156 din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal, cu modificările ulterioare, denumită în continuare Codul fiscal, au obligația să țină evidențe corecte și complete:

a) persoanele impozabile stabilite în România, pentru operațiunile efectuate în desfășurarea activității lor economice, pentru operațiunile pentru care sunt obligate la plata taxei, precum și pentru orice operațiune reglementată la titlul VI din Codul fiscal;

b) persoanele obligate la plata taxei pentru orice operațiune sau care se identifică ca persoane înregistrate în scopuri de TVA conform titlului VI din Codul fiscal, în scopul desfășurării oricărei operațiuni, pentru operațiunile respective;

c) persoanele impozabile și persoanele juridice neimpozabile, pentru toate achizițiile intracomunitare;

d) în cazul asociațiilor în participațiune care nu constituie o persoană impozabilă, asociatul care contabilizează veniturile și cheltuielile, potrivit contractului încheiat între părți, pentru operațiunile realizate de respectiva asociație în participațiune.

În sensul art. 156 alin. (4) din Codul fiscal, jurnalele, registrele, evidențele și alte documente similare ale activității economice a fiecărei persoane impozabile se vor întocmi astfel încât să permită stabilirea cu ușurință a următoarelor elemente:

a) valoarea totală, fără taxă, a tuturor livrărilor de bunuri și/sau a prestărilor de servicii efectuate de această persoană în fiecare perioadă fiscală, evidențiată distinct pentru:

1. livrările intracomunitare de bunuri scutite;

2. exporturile de bunuri și alte operațiuni scutite de taxă;

3. operațiunile care nu au loc în România;

4. livrările de bunuri și/sau prestările de servicii taxabile și cărora li se aplică cote diferite de taxă;

b) valoarea totală, fără taxă, a tuturor achizițiilor pentru fiecare perioadă fiscală, evidențiată distinct pentru:

1. bunuri mobile corporale;

2. servicii;

3. bunuri de capital;

4. achiziții intracomunitare de bunuri;

5. importuri pentru care persoana impozabilă folosește derogarea prevăzută la art. 157 alin. (4) din Codul fiscal;

6. celelalte operațiuni pentru care persoana impozabilă este obligată la plata taxei în condițiile art. 150 alin. (1) lit. b)-g) din Codul fiscal;

c) taxa colectată de respectiva persoană pentru fiecare perioadă fiscală;

d) taxa totală deductibilă și taxa dedusă pentru fiecare perioadă fiscală;

e) calculul taxei deduse provizoriu pentru fiecare perioadă fiscală, a taxei deduse efectiv pentru fiecare an calendaristic și al ajustărilor efectuate, atunci când dreptul de deducere se exercită pe bază de pro-rata, evidențiind distinct:

1. taxa dedusă conform art. 147 alin. (3) din Codul fiscal;

2. taxa nededusă conform art. 147 alin. (4) din Codul fiscal;

3. taxa dedusă pe bază de pro-rata conform art. 147 alin. (5) din Codul fiscal.

Registrul nontransferurilor de bunuri se utilizează pentru evidențierea bunurilor transportate de persoana impozabilă sau de altă persoană în contul acesteia în afara României, dar în interiorul Comunității pentru operațiunile prevăzute la art. 128 alin. (12) lit. f)-h) din Codul fiscal, cu excepția situațiilor în care se aplică măsurile de simplificare aprobate prin ordin al ministrului finanțelor publice. Acest registru va cuprinde:

1. descrierea bunurilor;

2. cantitatea bunurilor;

3. valoarea bunurilor;

4. circulația bunurilor;

5. descrierea bunurilor care nu sunt returnate, cantitatea acestora și o mențiune referitoare la documentele emise în legătură cu aceste operațiuni, după caz, precum și data emiterii acestor documente.

Persoanele impozabile care primesc în România bunuri în scopul expertizării sau pentru efectuarea de lucrări asupra acestor bunuri vor trebui să țină registrul bunurilor primite, în care se evidențiază bunurile care au fost transportate din alt stat membru în România de către o persoană impozabilă înregistrată în scopuri de taxă pe valoarea adăugată în acel alt stat membru sau de altă persoană în numele acesteia, sau importate în România sau achiziționate din România de persoana impozabilă înregistrată în scopuri de taxă pe valoarea adăugată în alt stat membru. Nu se trec în acest registru bunurile plasate în regim de perfecționare activă.

Registrul bunurilor primite va cuprinde:

1. un număr de ordine;

2. data primirii bunurilor;

3. numele și adresa primitorului;

4. codul de înregistrare în scopuri de TVA al primitorului;

5. cantitatea bunurilor primite;

6. descrierea bunurilor primite;

7. data transportului bunurilor supuse expertizării sau prelucrate transmise clientului;

8. cantitatea și descrierea bunurilor care nu sunt returnate clientului;

9. cantitatea și descrierea bunurilor care sunt returnate clientului după prelucrare;

10. o mențiune referitoare la documentele emise în legătură cu serviciile prestate, precum și data emiterii acestor documente.

Documentele prevăzute la alin. (2)-(4) nu sunt formulare tipizate stabilite de Ministerul Finanțelor Publice. Fiecare persoană impozabilă poate să-și stabilească modelul documentelor pe baza cărora determină taxa colectată și taxa deductibilă, conform specificului propriu de activitate, dar acestea trebuie să conțină informațiile minimale stabilite la alin. (2), (3) și (5).

Totuși, în anexele nr. 1-4 la prezentul ordin se propun modele orientative ale jurnalelor și registrelor, care să se țină conform

art. 156 din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal, cu modificările ulterioare.

Documentele prevăzute la art. 1 se pot întocmi manual, prin procedee mecanografice, prin utilizarea sistemului informatic, după caz.

Documentele prevăzute la art. 1 se pot stoca prin orice metode și în orice loc în următoarele condiții:

a) locul de stocare să se afle pe teritoriul României, cu excepția celor întocmite prin mijloace electronice, care pot fi păstrate în orice loc, dacă pe perioada stocării:

1. se garantează accesul on-line la datele respective;

2. se garantează integritatea conținutului documentelor respective;

b) documentele prevăzute la art. 1 sau conținutul acestora, în cazul stocării prin mijloace electronice, să fie puse la dispoziția organelor fiscale competente fără nicio întârziere, ori de câte ori se solicită acest lucru.