Decizia nr. 858/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent-șef

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 617 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Aurelia Davidescu în Dosarul nr. 5.376/2005 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.

La apelul nominal se prezintă partea George Daniel Davidescu, personal și asistat de avocatul Adela Jalbă, lipsind autorul excepției, Aurelia Davidescu, și cealaltă parte, Primăria Sectorului 1 București - Autoritatea Tutelară, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent-șef, referă asupra cauzei și arată că Mariana Ștefan, avocatul ales al autorului excepției, a transmis prin fax o cerere prin care solicită acordarea unui alt termen de judecată, deoarece este în imposibilitate de a se înfățișa în fața Curții Constituționale, "fiind prezentă la Tribunalul București - Secția a VII-a contencios administrativ, în calitate de apărător ales", în alte cauze.

Avocatul părții prezente și reprezentantul Ministerului Public, având în vedere motivul invocat pentru acordarea unui nou termen de judecată, solicită respingerea cererii.

Curtea, deliberând, respinge cererea formulată de avocatul autorului excepției prin care solicită acordarea unui alt termen de judecată.

Cauza se află în stare de judecată.

Avocatul părții prezente solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată.

Reprezentantul Ministerului Public, ținând seama de jurisprudența în materie a Curții Constituționale, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 13 februarie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 5.376/2005, Tribunalul București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 617 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

Excepția a fost ridicată de Aurelia Davidescu, prin avocat, cu ocazia soluționării apelului formulat în contradictoriu cu George Daniel Davidescu și Autoritatea Tutelară - Primăria Sectorului 1 București.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că textul de lege criticat contravine prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2), art. 21 alin. (1), (2) și (3), art. 26 și art. 124 alin. (2), deoarece acesta, pe de o parte, instituie un privilegiu pentru partea care dorește divorțul, iar, pe de altă parte, putând desface căsătoria din vina ambilor soți, instanța de judecată învestită cu cererea de divorț este "exonerată de a cerceta dacă continuarea căsătoriei nu mai este posibilă".

Tribunalul București - Secția a IV-a civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituționale invocate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 617 alin. 1 din Codul de procedură civilă, care au următorul conținut:

"Instanța poate să pronunțe divorțul împotriva ambilor soți, chiar atunci când numai unul din ei a făcut cerere, dacă din dovezile administrate reiese vina amândurora."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2), referitoare la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1), (2) și (3), referitoare la accesul liber la justiție, art. 26, privind viața intimă, familială și privată, și ale art. 124 alin. (2), referitoare la înfăptuirea justiției.

Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile de lege criticate nu fac decât să acorde instanței de judecată învestite cu cererea de divorț posibilitatea de a desface căsătoria din vina ambilor soți, deși numai unul solicită divorțul. Curtea observă că instanțele judecătorești pot pronunța divorțul numai în anumite condiții, și anume când există motive temeinice și dacă raporturile dintre soți sunt grav vătămate, continuarea căsătoriei nemaifiind posibilă, condiții care trebuie îndeplinite cumulativ, așa cum rezultă din art. 38 alin. 1 din Codul familiei. Acest fapt demonstrează grija legiuitorului pentru menținerea instituției căsătoriei, fără însă a se menține artificial și nociv, pentru soți, o căsătorie devenită imposibilă. Instanțele de judecată dispun, așadar, de instrumente legale pentru a nu permite desfacerea cu ușurință a căsătoriei, pe care trebuie să le aplice în litera și spiritul lor, acționând astfel în sensul îndeplinirii obligației ce revine autorităților publice de a respecta și ocroti viața de familie. Este astfel îmbinat rațional principiul stabilității căsătoriei cu admisibilitatea desfacerii ei, când continuarea căsătoriei nu mai este posibilă. Așa fiind, rezultă că dispozițiile de lege criticate de autorul excepției nu aduc atingere, sub nici un aspect, normelor constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2) și celor ale art. 26.

Și critica potrivit căreia art. 617 alin. 1 din Codul de procedură civilă contravine prevederilor constituționale ale art. 21 alin. (1), (2) și (3) este lipsită de temei, deoarece accesul la justiție nu este afectat, iar partea interesată are posibilitatea ca, împotriva hotărârii judecătorești, să folosească căile de atac, în condițiile legii. Sub acest aspect, se observă că, în cauză, aceste drepturi au fost exercitate, dovadă fiind procesul declanșat, în cadrul căruia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate.

În fine, se constată că invocarea de către autorul excepției a încălcării prevederilor art. 124 alin. (2) din Constituție nu are nici o relevanță, întrucât norma de procedură criticată nu este de natură să aducă atingere principiului fundamental cuprins în acest text constituțional, potrivit căruia "Justiția este unică, imparțială și egală pentru toți".

În acest sens, s-a pronunțat Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 602 din 21 septembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 855 din 18 octombrie 2006.

Rațiunile care au stat la baza adoptării soluției anterioare își păstrează valabilitatea și în prezent, astfel încât aceasta se impune a fi menținută.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 617 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Aurelia Davidescu în Dosarul nr. 5.376/2005 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 28 noiembrie 2006.