Decizia nr. 945/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 32 și

art. 82 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Caliskan Mustafa în Dosarul nr. 478/F/CA/2005 al Curții de Apel Brașov - Secția de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, apreciind că autorul acesteia urmărește modificarea și completarea textelor de lege criticate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 26 iunie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 478/F/CA/2005, Curtea de Apel Brașov - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 32 și

art. 82 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Caliskan Mustafa într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect soluționarea contestației formulate împotriva dispoziției de părăsire a teritoriului României, emisă de Autoritatea pentru străini.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se precizează că dispozițiile

art. 32 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

nu prevăd nicio cale de atac împotriva deciziei de anulare sau revocare a vizei de ședere pe teritoriul României. Se susține că, urmare a nereglementării dreptului de a se adresa justiției, textul criticat încalcă dispozițiile constituționale ale art. 18 alin. (1), art. 20 alin. (2), art. 21 alin. (1), art. 24 alin. (1), art. 52 și art. 53 alin. (2), precum și prevederile art. 6 paragraful 1 și art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În ceea ce privește dispozițiile

art. 82 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 , autorul excepției susține că sunt neconstituționale, întrucât nu obligă autoritatea administrativă română să depună la dosarul cauzei toate actele administrative și operațiunile materiale care au stat la baza emiterii dispoziției de părăsire a teritoriului. Arată că, prin refuzul prezentării actului care a stat la baza emiterii dispoziției de părăsire a teritoriului, datorită faptului că acesta reprezintă o informație clasificată, îl privează pe justițiabil de dreptul la apărare, precum și de dreptul la un proces echitabil și care să respecte principiile contradictorialității și legalității administrării probelor.

Curtea de Apel Brașov - Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Precizează că actul prin care s-a revocat viza de intrare în România, fiind un act premergător dispoziției de părăsire a teritoriului României - actul contestat în cauză -, putea fi, la rândul său, contestat de autorul excepției fie separat, fie prin aceeași acțiune. Prin urmare, consideră că dispozițiile

art. 32 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

nu îngrădesc dreptul de acces liber la justiție. Referitor la art. 82 din ordonanță, arată că refuzul autorității administrative de a depune un înscris premergător actului contestat reprezintă o problemă de fond, iar nu de constituționalitate.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, nefiind încălcat niciunul dintre textele constituționale și convenționale invocate de autorul excepției.

Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 32 și

art. 82 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

sunt constituționale, fiind în deplin acord cu textele din Legea fundamentală și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale indicate de autorul excepției.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 32 și ale

art. 82 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 8 martie 2004, modificată și completată prin

Legea nr. 482/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.116 din 27 noiembrie 2004, care au următorul cuprins:

- Art. 32: Anularea și revocarea vizei

(1) Viza poate fi anulată sau revocată, în străinătate de către misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României, iar în țară de către Direcția generală afaceri consulare din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, la solicitarea motivată a organelor poliției de frontieră, cu ocazia controlului pentru trecerea frontierei de stat, ori a Autorității pentru străini atunci când străinii se află pe teritoriul statului român. Punerea în executare a măsurii anulării sau revocării vizei în țară se face de către organele poliției de frontieră ori, după caz, ale Autorității pentru străini.

(2) Autoritățile prevăzute la alin. (1) pot lua măsura anulării vizei în următoarele situații:

a) se constată că la data solicitării vizei străinii nu îndeplineau condițiile prevăzute de prezenta ordonanță de urgență;

b) străinii au obținut viza de intrare pe baza unor documente sau informații false;

c) străinii au introdus sau au încercat să introducă ilegal în România alți străini ori au înlesnit transportul sau cazarea acestora;

d) străinii au încălcat reglementările vamale sau cele privind frontiera de stat.

(3) Măsura revocării vizei poate fi dispusă de către autoritățile prevăzute la alin. (1) în următoarele situații:

a) străinii nu mai îndeplinesc condițiile cerute la acordarea vizei;

b) nu se respectă scopul pentru care a fost acordată viza de intrare;

c) după acordarea vizei străinii au fost declarați indezirabili.

(4) Decizia de anulare sau, după caz, de revocare a vizei se comunică străinului, în scris, împreună cu motivele care au stat la baza acesteia, de către misiunea diplomatică sau oficiul consular care a acordat viza, atunci când solicitantul se află în străinătate, de către organele poliției de frontieră, atunci când acesta se află în punctul de trecere a frontierei de stat, și de către Autoritatea pentru străini, prin dispoziția de părăsire a teritoriului prevăzută la art. 80, atunci când cel în cauză se află în România. De la data comunicării, anularea produce efecte retroactive, iar revocarea produce efecte numai pentru viitor.

(5) Cu ocazia comunicării deciziei se aplică pe viză ștampila cu inscripția "ANULAT".

(6) La controlul pentru trecerea frontierei de stat organele poliției de frontieră limitează perioada de valabilitate a vizei în situația în care constată că străinul nu posedă mijloacele de întreținere pentru întreaga perioadă de valabilitate a acesteia. Limitarea vizei se materializează prin înscrierea pe viză a perioadei pentru care străinul are mijloace de întreținere, potrivit legii.";

- Art. 82: Contestarea dispoziției de părăsire a teritoriului

(1) Dispoziția de părăsire a teritoriului poate fi atacată în termen de 10 zile lucrătoare de la data comunicării, la Curtea de Apel București, în cazul în care aceasta a fost emisă de Autoritatea pentru străini, sau la curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea teritorială care a emis dispoziția de părăsire a teritoriului. Instanța soluționează cererea în termen de 30 de zile de la data primirii acesteia. Sentința instanței este definitivă și irevocabilă.

(2) Exercitarea căii de atac prevăzute la alin. (1) suspendă executarea dispoziției de părăsire a teritoriului."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate contravin următoarelor dispoziții din Constituție: art. 18 alin. (1) care garantează dreptul cetățenilor străini și al apatrizilor de a se bucura de protecția generală a persoanelor și a averilor, art. 20 alin. (2) privind prioritatea reglementărilor internaționale în domeniul drepturilor fundamentale ale omului în raport cu legile interne, art. 21 alin. (1) potrivit căruia orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime, art. 24 alin. (1) care garantează dreptul la apărare, art. 52 conform căruia persoanei vătămate într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, i se recunoaște dreptul pretins sau interesul legitim, anularea actului și repararea pagubei, precum și art. 53 alin. (2) care reglementează condițiile în care poate fi restrâns exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți.

De asemenea, autorul excepției a invocat și încălcarea următoarelor prevederi din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale: art. 6 paragraful 1 referitor la dreptul la un proces echitabil și art. 13 privind dreptul la un proces efectiv.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că autorul excepției își argumentează critica ambelor texte de lege prin semnalarea lipsei din cuprinsul acestora a anumitor aspecte care, în opinia sa, ar fi trebuit să își găsească reglementare în cadrul prevederilor din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

ce formează obiectul prezentei excepții de neconstituționalitate. Este vorba despre lipsa căii de atac împotriva deciziei de anulare sau revocare a vizei de ședere pe teritoriul României și neprevederea, în sarcina autorității administrative, a obligației de a depune la dosar toate actele care au stat la baza emiterii dispoziției de părăsire a teritoriului.

Or, Curtea Constituțională nu este competentă să complinească omisiunile legislative, fără să riște să se transforme într-un legislator pozitiv. Această concluzie rezultă din dispozițiile

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, care prevăd că instanța de contencios constituțional "se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

De altfel, argumentele prezentate de autorul excepției în motivarea acesteia reprezintă, în realitate, probleme de fond ale cauzei, care nu se pot constitui în critici de neconstituționalitate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 32 și

art. 82 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Caliskan Mustafa în Dosarul nr. 478/F/CA/2005 al Curții de Apel Brașov - Secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 19 decembrie 2006.