Decizia nr. 926/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare Agricolă Brăila în Dosarul nr. 6.509/2006 al Judecătoriei Brăila.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, invocând, în acest sens, jurisprudența constantă a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 30 iunie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 6.509/2006, Judecătoria Brăila a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare Agricolă Brăila într-o cauză civilă având ca obiect soluționarea unei contestații la executare și a unei cereri de suspendare a executării.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că obligația plății cauțiunii, prevăzută de textul de lege criticat, constituie "un impediment insurmontabil" în calea apărării drepturilor și intereselor legitime ale persoanei interesate și îi îngrădesc nepermis accesul liber la justiție.

Judecătoria Brăila apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul arată că asupra excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă Curtea Constituțională s-a mai pronunțat în numeroase rânduri, respingând-o ca neîntemeiată.

Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constituțional, invocând, în sprijinul acestei opinii, jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2) și ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin

art. I pct. 156 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 138/2000

pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000, având următorul cuprins: "Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanță, în afară de cazul în care legea dispune altfel."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă contravine următoarelor dispoziții din Legea fundamentală: art. 16 alin. (1) care garantează egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, art. 21 alin. (1) și (2) referitor la accesul liber la justiție, art. 52 alin. (1) care reglementează dreptul persoanei vătămate într-un drept al său ori într-un interes legitim de o autoritate publică de a obține recunoașterea acestuia, anularea actului și repararea pagubei, art. 53 alin. (1) și (2) privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și art. 124 alin. (2) potrivit căruia justiția este unică, imparțială și egală pentru toți.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate au mai format, în numeroase rânduri, obiect al controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași prevederi din Legea fundamentală ca și în prezenta cauză și cu motivări asemănătoare, Curtea constatând constituționalitatea acestora.

Astfel, de exemplu, prin

Decizia nr. 108 din 22 februarie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 238 din 22 martie 2005, Curtea Constituțională a statuat că plata cauțiunii nu constituie o condiție de admisibilitate a contestației la executare, ci este instituită de legiuitor exclusiv pentru a se putea solicita suspendarea executării silite, astfel încât nu poate fi calificată ca o modalitate de a restrânge accesul liber la justiție.

De asemenea, în ceea ce privește pretinsa încălcare a principiului constituțional al egalității în drepturi, Curtea a reținut, prin

Decizia nr. 289 din 1 iulie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 908 din 6 octombrie 2004, că dispozițiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă se aplică tuturor celor aflați în situația prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare. Pentru aceleași motive, nu poate fi reținută nici critica din cauza de față, prin raportare la prevederile art. 124 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora justiția este unică, imparțială și egală pentru toți.

În ceea ce privește susținerile autorului excepției referitoare la nesocotirea dispozițiilor art. 52 alin. (1) din Constituție, privind dreptul persoanei vătămate într-un drept al său ori într-un interes legitim de o autoritate publică de a obține recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei, Curtea constată că textul constituțional menționat nu prezintă relevanță în soluționarea prezentei excepții, nefiind incident în cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare Agricolă Brăila în Dosarul nr. 6.509/2006 al Judecătoriei Brăila.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 14 decembrie 2006.