Decizia nr. 863/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 167 alin. 1 și art. 305 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Joe Ken în Dosarul nr. 39.839/3/2005 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent arată că este prezent interpretul autorizat de limbă engleză, doamna Elena Andrei, desemnat să asigure traducerea pentru autorul excepției.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 17 august 2006, pronunțată în Dosarul nr. 39.839/3/2005, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a art. 167 alin. 1 și art. 305 din Codul de procedură civilă.

Excepția a fost ridicată de Joe Ken cu ocazia soluționării recursului formulat împotriva unei sentințe pronunțate de Judecătoria Sectorului 5 București în contradictoriu cu Oficiul Național pentru Refugiați.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prin regula instituită de art. 167 alin. 1 din Codul de procedură civilă se aduce atingere dreptului la un proces echitabil și dreptului la apărare, întrucât creează posibilitatea de a se stabili limite în ceea ce privește administrarea mijloacelor de probă de către părți pentru a-și dovedi pretențiile în justiție. De asemenea, apreciază că și art. 305 din Codul de procedură civilă este neconstituțional, deoarece nu permite administrarea de probe noi în recurs, cu excepția înscrisurilor, care, la rândul lor, trebuie să nu fi fost prezentate în fazele anterioare ale procesului.

Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată. Astfel, arată că textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituționale ale art. 21 alin. (3), art. 24 și art. 124 alin. (3), în acest sens fiind și jurisprudența Curții Constituționale.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 167 alin. 1 și art. 305 din Codul de procedură civilă, care au următorul conținut:

- Art. 167 alin. 1: "Dovezile se pot încuviința numai dacă instanța socotește că ele pot să aducă dezlegarea pricinii, afară de cazul când ar fi primejdie ca ele să se piardă prin întârziere.";

- Art. 305: "În instanța de recurs nu se pot produce probe noi, cu excepția înscrisurilor, care pot fi depuse până la închiderea dezbaterilor."

Autorul excepției susține că textul de lege criticat încalcă prevederile constituționale cuprinse în art. 21 alin. (3), privind dreptul la un proces echitabil, art. 24, privind dreptul la apărare, și art. 124 alin. (3), potrivit căruia judecătorii sunt independenți și se supun numai legii.

Examinând critica de neconstituționalitate, Curtea observă că, în ceea ce privește competența recunoscută instanței de a hotărî asupra admisibilității unei probe, în funcție de pertinența și concludența sa, aceasta este un corolar firesc și necesar al învestirii sale cu soluționarea cauzei pe care este ținută să o finalizeze printr-o hotărâre legală și temeinică. Dincolo de rațiunile care impun și justifică o atare prerogativă, consacrarea ei nu relevă însă niciun fine de neconstituționalitate.

De altfel, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat cu privire la constituționalitatea prevederilor

art. 167 din Codul de procedură civilă, în acest sens fiind Decizia nr. 38 din 6 februarie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 13 martie 2003, și

Decizia nr. 590 din 8 noiembrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.099 din 6 decembrie 2005, prilej cu care a statuat că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale.

În ceea ce privește art. 305 din Codul de procedură civilă, Curtea a reținut că această reglementare reprezintă o normă prin care se stabilește, în raport cu celelalte dispoziții care reglementează sistemul probelor și cel al căilor de atac, o regulă de bază a judecării recursului. Este, de altfel, semnificativ faptul că, în urma modificărilor și completărilor aduse Codului de procedură civilă prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 138/2000 , în prezent recursul este o cale extraordinară de atac. Or, se justifică și din acest punct de vedere deosebirea față de apel în ceea ce privește inadmisibilitatea probelor noi, cu excepția înscrisurilor.

În acest sens, Curtea s-a mai pronunțat prin

Decizia nr. 234 din 5 iulie 2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 7 septembrie 2001, și prin

Decizia nr. 396 din 12 iulie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 795 din 1 septembrie 2005.

Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în aceste decizii își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 167 alin. 1 și art. 305 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Joe Ken în Dosarul nr. 39.839/3/2005 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 28 noiembrie 2006.