Decizia nr. 904/2006
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 132 alin. (2) și (3) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale și a dispozițiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 31/1990 16 noiembrie 1990 (prevederi anume) privind societățile comerciale
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Șerban Viorel Stanoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Antonia Constantin - procuror
Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 132 alin. (2) (3) din Legea nr. 31/1990
privind societățile comerciale și ale
art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Danubiana" - S.A. în Dosarul nr. 6.809/3/2006 al Tribunalului București - Secția a VI-a comercială.
La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocand în acest sens jurisprudenta instanței de contencios constituțional.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:
Prin Încheierea din 26 mai 2006, pronunțată în Dosarul nr. 6.809/3/2006, Tribunalul București - Secția a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 132 alin. (2) și (3) din Legea nr. 31/1990
privind societățile comerciale și ale
art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Danubiana" - S.A.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esenta, ca prevederile
art. 132 alin. (2) și (3) din Legea nr. 31/1990
contravin dispozițiilor constituționale invocate, deoarece sunt de natura a crea instabilitate în cadrul activității unei societăți comerciale, prin acordarea posibilității oricărei persoane interesate de a ataca în instanța hotărârile adoptate de adunarea generală a acționarilor. Se mai susține ca prevederile legale criticate blocheaza activitatea societăților comerciale și determina îngrădirea libertății economice, în general.
În ceea ce privește
art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , se arata ca acesta contravine dispozițiilor art. 146 lit. d) din Legea fundamentală, deoarece, în temeiul acestora, Curtea Constituțională are competența exclusiva de a soluționa excepțiile de neconstituționalitate.
Tribunalul București - Secția a VI-a comercială considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Guvernul considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocand în acest sens jurisprudenta Curții Constituționale în materie.
Avocatul Poporului apreciază ca textele de lege criticate sunt constituționale.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , retine următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile
art. 132 alin. (2) și (3) din Legea nr. 31/1990
privind societățile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, precum și dispozițiile
art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004, potrivit cărora:
-
Articolul 132
alin. (2) și (3) din Legea nr. 31/1990 : "(2) Hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiție, în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, de oricare dintre actionarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra și au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al ședinței.
(3) Când se invoca motive de nulitate absolută, dreptul la acțiune este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulată și de orice persoană interesată".
-
Articolul 29
alin. (6) din Legea nr. 47/1992 : "(6) Dacă excepția este inadmisibila, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judeca în termen de 3 zile".
Prevederile legale criticate sunt considerate a fi contrare dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 45 - Libertatea economică, în art. 135 alin. (1) și (2) lit. a) privind caracterul de piața al economiei României și obligația statului de a asigura libertatea comerțului și în art. 146 lit. d) referitor la atributia Curții Constituționale de a hotărî asupra excepțiilor de neconstituționalitate.
Analizând aceste sustineri, Curtea constata următoarele:
I. Prevederile
art. 132 alin. (2) și (3) din Legea nr. 31/1990
au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, prin raportare, între alte dispoziții constituționale, și la cele privind libertatea economică, invocate în prezenta cauza, și cu o motivare similară.
Astfel, prin
Decizia nr. 250 din 9 martie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 333 din 13 aprilie 2006, Curtea, respingând excepția, a statuat ca textul de lege criticat reprezintă o consacrare în plan legislativ a principiului constituțional al accesului liber la justiție. S-a arătat ca reglementarea instituită de
art. 132 alin. (2) și (3) din Legea nr. 31/1990
constituie o măsura de protecție a acționarilor minoritari care se considera vătămați printr-o hotărâre a adunării generale a acționarilor contrară legii sau actului constitutiv, aceștia putându-se adresa instanței de judecată pentru apărarea drepturilor și intereselor lor legitime.
De asemenea, în decizia menționată Curtea a apreciat că nu poate fi primită susținerea autorului excepției potrivit căreia introducerea în justiție, în mod abuziv, a unor acțiuni în anularea hotărârilor adunării generale a acționarilor are drept scop blocarea activității societății. Aceasta deoarece, conform
art. 133 din Legea nr. 31/1990 , intentarea acțiunii în anulare nu este suspensivă de executare a hotărârii atacate, suspendarea executării pronunțându-se prin ordonanța președințială, cu posibila obligare a reclamantului la plata unei cauțiuni. Ca atare, asemenea prevederi reprezintă garanții procesuale de natura sa evite introducerea sicanatorie a acțiunilor de anulare a hotărârilor adunărilor generale ale societăților comerciale.
II. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , Curtea constata ca prin
Decizia nr. 323 din 18 aprilie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 8 mai 2006, a statuat ca aceste prevederi legale sunt norme de procedura pe care instanța de judecată este obligată să le aplice în vederea selectării doar a acelor excepții de neconstituționalitate ce, potrivit legii, pot face obiectul controlului exercitat de Curtea Constituțională, ca unica autoritate de jurisdicție în aceasta materie. Procedura enuntata nu permite însă instanței judecătorești sa respingă sau sa admită excepția de neconstituționalitate, ci doar să se pronunțe asupra sesizării Curții Constituționale cu soluționarea acesteia.
Cele statuate în deciziile menționate își mențin valabilitatea în prezenta cauza, deoarece nu au intervenit elemente noi, care să determine schimbarea jurisprudenței în aceasta materie.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 132 alin. (2) (3) din Legea nr. 31/1990
privind societățile comerciale și ale
art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepție ridicată de Societatea comercială "Danubiana" - S.A. în Dosarul nr. 6.809/3/2006 al Tribunalului București - Secția a VI-a comercială.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 5 decembrie 2006.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Irina Loredana Gulie
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.