Decizia nr. 917/2006

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecator

Aspazia Cojocaru - judecator

Acsinte Gaspar - judecator

Kozsokar Gabor - judecator

Petre Ninosu - judecator

Ion Predescu - judecator

Tudorel Toader - judecator

Marinela Minca - procuror

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Pe rol se afla solutionarea excepției de neconstitutionalitate a dispozițiilor art. 115 alin. (1) și (4) și ale

art. 116 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscala, excepție ridicata de David Bruma în Dosarul nr. 2.192/2005 al Judecatoriei Oradea.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal indeplinita.

Magistratul-asistent referă asupra faptului ca partea Agentia Naționala de Administrare Fiscala a depus la dosar o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune cererii de amanare.

Curtea, deliberand, respinge cererea de acordare a unui nou termen de judecată, apreciind ca, până la acest termen, partea a avut posibilitatea de a-și formula în scris apararea.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstitutionalitate ca neintemeiata. Astfel, arata că nu poate fi retinuta critica autorului excepției, potrivit careia prin dispozitiile de lege criticate se instituie o dubla sanctionare pentru intarzierile la plata datoriilor bugetare. În acest sens, invoca deciziile Curtii Constitutionale nr. 213/2003 și nr. 214/2004.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrarile dosarului, constata urmatoarele:

Prin Incheierea din 29 mai 2006, pronunțată în Dosarul nr. 2.192/2005, Judecatoria Oradea a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstitutionalitate a dispozițiilor art. 115 alin. (1) și (4) și ale art. 116 alin. (1) din Codul de procedură fiscala, excepție ridicata de David Bruma.

În motivarea excepției de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca dispozitiile art. 115 alin. (1) și (4) din Codul de procedură fiscala instituie două categorii de sancțiuni banesti cu caracter fiscal pentru neachitarea la termen a obligațiilor de plată, respectiv dobanzi și penalități de intarziere. De asemenea, arata ca "art. 116 alin. (1) din Codul de procedură fiscala prevede plata, pe lângă dobanzi și penalități de intarziere, și a majorarilor de intarziere, ceea ce ar putea insemna chiar o a treia sanctiune baneasca cu caracter fiscal", ceea ce este contrar prevederilor art. 44 alin. (8) din Constitutie. Totodata, apreciaza ca stabilirea nivelului dobanzilor și penalitatilor de intarziere prin hotărâre a Guvernului contravine prevederilor constitutionale ale art. 139 alin. (1).

Judecatoria Oradea apreciaza ca excepția de neconstitutionalitate invocata este neintemeiata. În acest sens, arata ca "prin

Legea nr. 210/2005

s-a stabilit expres ca, în toate actele normative care conțin notiunile de dobanzi și/sau penalități de intarziere, aceste notiuni se vor inlocui cu notiunea de majorări de intarziere, nefiind vorba, astfel, de o dubla sanctionare pentru intarzierile la plata datoriilor bugetare". De asemenea, stabilirea cuantumului majorarilor de intarziere printr-un alt act normativ decat legea nu contravine prevederilor Constituției, intrucat prin lege se înțelege orice alt act normativ, termenul de "lege" fiind folosit ca termen generic.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstitutionalitate.

Guvernul considera ca excepția de neconstitutionalitate este neintemeiata. În acest sens, face trimitere la

art. IV alin. (2) din Legea nr. 210/2005 , care prevede că, în toate actele normative în care se face referire la notiunile de dobanzi și/sau penalități de intarziere, aceste notiuni se inlocuiesc cu notiunea de majorări de intarziere, astfel încât dispozitiile de lege criticate nu contravin art. 44 alin. (8) din Constitutie. De asemenea, arata ca prevederea cuprinsa în art. 115 alin. (4) din Codul de procedură fiscala nu contravine nici art. 139 alin. (1) din Constitutie, intrucat aceasta instituie o delegare pe care legiuitorul a înțeles sa o acorde ministrului finanțelor publice în ceea ce priveste stabilirea nivelului majorarilor de intarziere. Sub acest aspect, invoca

Decizia Curtii Constitutionale nr. 11/2006 .

Avocatul Poporului considera ca dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale. În susținerea acestui punct de vedere invoca deciziile Curtii Constitutionale nr. 56/1999 și nr. 472/2004.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauza de judecatorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , retine urmatoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizata și este competența, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , sa solutioneze excepția de neconstitutionalitate.

Obiectul excepției de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 115 alin. (1) și (4) și ale

art. 116 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscala, ordonanța republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 863 din 26 septembrie 2005, dispozitii care au urmatorul continut:

- Art. 115 alin. (1) și (4): "(1) Pentru neachitarea la termenul de scadenta de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen dobanzi și penalități de intarziere.[...]

(4) Dobanzile și penalitatile de intarziere se stabilesc prin decizii intocmite în condițiile aprobate prin ordin al ministrului finanțelor publice, cu excepția situației prevăzute la art. 138 alin. (6).";

- Art. 116 alin. (1): "Dobanzile se calculeaza pentru fiecare zi, începând cu ziua imediat urmatoare termenului de scadenta și până la data stingerii sumei datorate inclusiv."

Autorul excepției sustine ca dispozitiile de lege criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 44 alin. (8), potrivit cărora averea dobandita licit nu poate fi confiscata, iar caracterul licit al dobândirii acesteia se prezuma, precum și celor ale art. 139 alin. (1) referitoare la taxe, impozite și alte contribuții.

Examinand excepția de neconstitutionalitate, Curtea constata că nu poate fi primita critica autorului acesteia, potrivit careia prin dispozitiile de lege criticate se instituie două categorii de sancțiuni banesti cu caracter fiscal. Aceasta, intrucat prin

art. IV alin. (2) din Legea nr. 210/2005

privind aprobarea

Ordonantei Guvernului nr. 20/2005

pentru modificarea și completarea

Ordonantei Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscala s-a stabilit expres ca, în toate actele normative care conțin notiunile de dobanzi și/sau penalități de intarziere, aceste notiuni se vor inlocui cu notiunea de majorări de intarziere, nefiind vorba astfel de o dubla sanctionare pentru intarzierile la plata datoriilor bugetare.

De altfel, prin

Decizia nr. 213 din 15 mai 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 435 din 19 iunie 2003, Curtea a statuat ca "În condițiile economiei de piața, stabilirea de dobanzi în cazul neindeplinirii la termenul scadent a obligației de plată reprezinta o măsura justificata și necesară pentru a preveni prejudicierea creditorului, iar penalitatile de intarziere apar ca o sanctiune pentru neindeplinirea unor obligații legale".

Prin aceeasi decizie, Curtea a retinut ca "Nivelul dobanzilor datorate nu poate fi stabilit ca un procent imuabil, ci acesta se schimba periodic, în raport cu evolutia economiei și cu schimbările intervenite pe piața financiară. Imputernicirea Guvernului de a corela, prin hotărâre, nivelul dobanzilor cu cele de referința stabilite de Banca Naționala a României se justifica prin eliminarea necesității modificarii frecvente a legii în aceasta privinta. Dimensionarea sanctiunii, constand în penalitatile de intarziere, trebuie revizuita periodic în raport cu gravitatea consecintelor neachitarii la termen a obligațiilor bugetare, iar aceasta activitate este de competența legiuitorului, care poate modifica anual cota penalitatilor de intarziere prin legea bugetului".

Asa fiind, Curtea constata ca textele de lege criticate nu aduc atingere prevederilor art. 44 alin. (8) și ale art. 139 alin. (1) din Constitutie.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUTIONALA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstitutionalitate a dispozițiilor art. 115 alin. (1) și (4) și ale

art. 116 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscala, excepție ridicata de David Bruma în Dosarul nr. 2.192/2005 al Judecatoriei Oradea.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în sedinta publică din data de 14 decembrie 2006.