Decizia nr. 944/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 122 alin. 2, art. 119 alin. 2 și 3, prin raportare la art. 114 alin. 1, art. 118 alin. 2 și art. 120 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Radu Cristian Popescu în Dosarul nr. 13.168/301/2005 al Judecătoriei Sectorului 3 București.

La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepției, avocat Adriean Neguțu, iar pentru partea Maria Burada, avocat Nicu Stan. Se constată lipsa părții Spitalul Colțea, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepției, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, expunând, pe larg, motivele formulate în concluziile scrise depuse la dosarul cauzei.

Reprezentantul părții Maria Burada solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, întrucât, în opinia sa, textele de lege criticate nu contravin dispozițiilor constituționale ale art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul părților la un proces echitabil, ale art. 24 privind dreptul la apărare și ale art. 124 alin. (2) privind unicitatea și imparțialitatea justiției.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 3 martie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 13.168/301/2005, Judecătoria Sectorului 3 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 122 alin. 2, art. 119 alin. 2 și 3, prin raportare la art. 114 alin. 1, art. 118 alin. 2 și art. 120 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Radu Cristian Popescu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 20, art. 21 alin. (3), art. 24 alin. (1) și art. 124 alin. (2), deoarece, în esență, "nu permit efectuarea unei expertize medico-legale de către un expert independent, în afara celui oficial recomandat de parte", iar "expertul numit de parte, atunci când nu este de acord cu concluziile raportului de expertiză oficial, poate doar să formuleze o opinie, care nu este un raport de expertiză independent, ci o simplă anexă la raportul de expertiză oficial". De asemenea, autorul excepției solicită modificarea și completarea dispozițiilor art. 119 alin. 2 din Codul de procedură penală, în sensul că "expertizele să poată fi efectuate de specialiști sau experți din instituții publice sau private, organizate potrivit legii, precum și de specialiști sau experți individuali autorizați sau recunoscuți, potrivit legii", precum și reformularea alin. 3 al art. 120 din Codul de procedură penală, în sensul "acordării în favoarea părților a dreptului de a beneficia de o expertiză medico-legală independentă, care să poată fi efectuată de un expert autorizat, potrivit legii".

Judecătoria Sectorului 3 București a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate invocată în cauză, prin Încheierea de ședință din data de 3 martie 2006, apreciind că "articolele din Codul de procedură penală, indicate de inculpat, nu au legătură cu soluționarea cauzei". Prin Decizia penală nr. 281/R din 23 mai 2006 a Tribunalului București - Secția I penală s-a admis recursul autorului excepției împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a excepției, iar, în temeiul acestei hotărâri, Judecătoria Sectorului 3 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate invocată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că dispozițiile art. 122 alin. 2, art. 119 alin. 2 și 3, prin raportare la art. 114 alin. 1, art. 118 alin. 2 și art. 120 alin. 3 din Codul de procedură penală, nu încalcă prevederile art. 20, 21 și 24 din Constituție, deoarece, potrivit art. 118 alin. 1 din Codul de procedură penală, "expertiza se efectuează potrivit dispozițiilor din prezentul cod, afară de cazul când prin lege se dispune altfel", iar partea are posibilitatea să ceară numirea unui expert al cărui punct de vedere va fi consemnat în cuprinsul raportului de expertiză.

Avocatul Poporului arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanță cu dispozițiile constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 122 alin. 2, art. 119 alin. 2 și 3, prin raportare la art. 114 alin. 1, art. 118 alin. 2 și art. 120 alin. 3 din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins:

- Art. 114 alin. 1: "În caz de moarte violentă, de moarte a cărei cauză nu se cunoaște ori este suspectă, sau când este necesară o examinare corporală asupra învinuitului ori persoanei vătămate pentru a constata pe corpul acestora existența urmelor infracțiunii, organul de urmărire penală dispune efectuarea unei constatări medico-legale și cere organului medico-legal, căruia îi revine competența potrivit legii, să efectueze această constatare.";

- Art. 118 alin. 2: "Expertul este numit de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată, cu excepția expertizei prevăzute în art. 119 alin. 2.";

- Art. 119 alin. 2 și 3: "Când expertiza urmează să fie efectuată de un serviciu medico-legal, de un laborator de expertiză criminalistică sau de orice institut de specialitate, organul de urmărire penală ori instanța de judecată se adresează acestora pentru efectuarea expertizei.

Când serviciul medico-legal ori laboratorul de expertiză criminalistică sau institutul de specialitate consideră necesar ca la efectuarea expertizei să participe sau să-și dea părerea și specialiști de la alte instituții, poate folosi asistența sau avizul acestora.";

- Art. 120 alin. 3: "Părțile mai sunt încunoștințate că au dreptul să ceară numirea și a câte unui expert recomandat de fiecare dintre ele, care să participe la efectuarea expertizei.";

- Art. 122 alin. 2: "Când sunt mai mulți experți se întocmește un singur raport de expertiză. Dacă sunt deosebiri de păreri, opiniile separate sunt consemnate în cuprinsul raportului sau într-o anexă."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul părților la un proces echitabil, ale art. 24 privind dreptul la apărare și ale art. 124 alin. (2) privind unicitatea și imparțialitatea justiției.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

Cu privire la critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 122 alin. 2, art. 119 alin. 2 și 3, prin raportare la art. 114 alin. 1, art. 118 alin. 2 și art. 120 alin. 3 din Codul de procedură penală, față de prevederile art. 21 alin. (3) din Constituție privind dreptul la un proces echitabil, Curtea constată că aceasta nu poate fi reținută, deoarece dreptul inculpatului de a propune probe și de a cere administrarea lor se păstrează în tot cursul procesului penal, precum și în cursul judecății, când acesta poate solicita respingerea probelor cerute de procuror și de părți. Administrarea și aprecierea probelor în cursul urmăririi penale are ca finalitate lămurirea cauzei sub toate aspectele și justa soluționare a acesteia de către instanța de judecată, contribuind astfel la îndeplinirea exigențelor care condiționează procesul echitabil într-o societate democratică.

Referitor la încălcarea prevederilor constituționale ale art. 24, Curtea constată că prevederile legale criticate nu îngrădesc exercițiul dreptului la apărare. În vederea asigurării dreptului la apărare pe parcursul derulării procesului penal, părțile au dreptul de a cere numirea unui expert recomandat de fiecare dintre ele, care să participe la efectuarea expertizei. Mai mult, legislația procesual-penală prevede suficiente garanții în vederea asigurării dreptului la apărare, prin reglementarea posibilității organului de urmărire penală sau a instanței de judecată de a dispune efectuarea unui supliment de expertiză sau a unei noi expertize în cazurile prevăzute de art. 124 și 125 din Codul de procedură penală.

Se constată că nu poate fi reținută nici critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 122 alin. 2, art. 119 alin. 2 și 3, prin raportare la art. 114 alin. 1, art. 118 alin. 2 și art. 120 alin. 3 din Codul de procedură penală, față de prevederile art. 124 alin. (2) din Legea fundamentală, deoarece nu se aduce atingere unicității și independenței judecătorilor, instanța de judecată fiind cea care apreciază asupra concludenței și utilității probelor, iar, cu ocazia deliberării, tot instanța de judecată face aprecierea definitivă a probelor, care, în conformitate cu dispozițiile art. 63 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură penală, nu au valoare mai dinainte stabilită.

Autorul excepției susține că în situația în care, potrivit art. 119 alin. 2 din Codul de procedură penală, expertiza urmează să fie efectuată de un serviciu medico-legal, de un laborator de expertiză criminalistică sau de orice institut de specialitate, partea nu ar putea solicita ca din comisia de expertiză să facă parte și un expert propus de ea. Cu privire la această susținere, se constată că prin

Decizia Curții Constituționale nr. 143 din 5 octombrie 1999 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 585 din 30 noiembrie 1999, prevederile care nu permiteau părții să solicite participarea la efectuarea expertizei prevăzute de art. 119 alin. 2 din Codul de procedură penală a unui expert propus de ea au fost declarate neconstituționale, iar, pe cale de consecință, alin. 5 al

art. 120 din Codul de procedură penală a fost abrogat prin Legea nr. 281/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003. În prezent, părțile procesului penal au posibilitatea, conform art. 120 alin. 3 din Codul de procedură penală, să ceară numirea și a câte unui expert recomandat de fiecare dintre ele, care să participe la efectuarea expertizei prevăzute de art. 119 alin. 2 din Codul de procedură penală.

Referitor la solicitarea autorului excepției, de modificare și completare a dispozițiilor art. 119 alin. 2 din Codul de procedură penală, precum și de reformulare a alin. 3 al art. 120 din Codul de procedură penală, în sensul acordării în favoarea părților a dreptului de a beneficia de o expertiză medico-legală independentă, în afara celei oficiale recomandate de parte, se constată că aceasta nu poate fi reținută. În conformitate cu dispozițiile art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora procedura de judecată este prevăzută de lege, instituirea regulilor privind mijloacele de probă în procesul penal este de competența legiuitorului, iar Curtea Constituțională, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , nu poate să modifice sau să completeze prevederile legale supuse controlului de constituționalitate.

Față de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 122 alin. 2, art. 119 alin. 2 și 3, prin raportare la art. 114 alin. 1, art. 118 alin. 2 și art. 120 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Radu Cristian Popescu în Dosarul nr. 13.168/301/2005 al Judecătoriei Sectorului 3 București.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 19 decembrie 2006.