Decizia nr. 55/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Antonia Constantin - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 și 3 din Ordonanța Guvernului nr. 105/1999

privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, aprobată prin

Legea nr. 189/2000 , excepție ridicată de Vasilica Băcanu în Dosarul nr. 4.240/2/2006 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal răspunde autorul excepției, asistat de avocat Sorin Ionescu, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind cealaltă parte, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Având cuvântul, avocatul autorului excepției solicită admiterea acesteia, întrucât prevederile legale criticate contravin principiului egalității cetățenilor în fața legii și restrâng dreptul la moștenire.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, întrucât, pe de o parte, aceasta vizează aspecte ce țin de aplicarea legii, iar pe de altă parte, prin

Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005 , Curtea a respins excepția de neconstituționalitate a acelorași dispoziții.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 14 septembrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 4.240/2/2006, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 1 și 3 din Legea nr. 189/2000 . Excepția a fost ridicată de Vasilica Băcanu într-un litigiu având ca obiect soluționarea unei acțiuni în contencios administrativ împotriva hotărârii Casei de Pensii a Municipiului București de respingere a cererii de stabilire a calității de beneficiar al

Legii nr. 189/2000 .

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prin textele legale criticate se încalcă principiul egalității cetățenilor în fața legii, prin limitarea persoanelor care pot beneficia de drepturile recunoscute de

Legea nr. 189/2000

la soțul supraviețuitor.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și-a exprimat opinia în sensul că dispozițiile legale criticate nu contravin Constituției, întrucât nu limitează categoria persoanelor care pot beneficia de prevederile

Legii nr. 189/2000 , ci sunt aplicabile tuturor persoanelor care pot proba că au suferit persecuții din motive etnice.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate se aplică în mod egal tuturor celor aflați în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat Curții Constituționale punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este reținut în încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile

art. 1 și 3 din Legea nr. 189/2000

privind aprobarea

Ordonanței Guvernului nr. 105/1999

pentru modificarea și completarea

Decretului-lege nr. 118/1990

privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 553 din 8 noiembrie 2000.

Curtea observă că, în realitate,

Legea nr. 189/2000

are articol unic, iar pct. 2 și 3 ale acestui articol modifică

art. 1 și 3 din Ordonanța Guvernului nr. 105/1999

privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, ordonanță publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 426 din 31 august 1999.

Așadar, obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie

art. 1 și 3 din Ordonanța Guvernului nr. 105/1999 , aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 189/2000 .

Dispozițiile

art. 1 din ordonanță au fost modificate prin Legea nr. 586/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 808 din 7 noiembrie 2002, și prin

Legea nr. 323/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 635 din 13 iulie 2004.

Dispozițiile art. 3 din ordonanță au fost modificate prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 242/2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 620 din 30 noiembrie 2000.

Prin urmare, dispozițiile de lege criticate au următorul conținut:

- Art. 1: "Beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează:

a) a fost deportată în ghetouri și lagăre de concentrare din străinătate;

b) a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare;

c) a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate;

d) a făcut parte din detașamentele de muncă forțată;

e) a fost supraviețuitoare a trenului morții;

f) este soțul sau soția persoanei asasinate ori executate din motive etnice sau în urma masacrelor îndreptate împotriva populației minoritare, dacă ulterior nu s-a recăsătorit;

g) a fost evacuată din locuința pe care o deținea.";

- Art. 3: "Soțul supraviețuitor al celui decedat, din categoria persoanelor prevăzute la art. 1, va beneficia începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea, în condițiile prezentei ordonanțe, de o indemnizație lunară neimpozabilă, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.

Indemnizația prevăzută la alin. (1) se acordă începând cu luna noiembrie 2000, în cuantum de 300.000 lei lunar."

Autorul excepției consideră că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că din formularea acesteia reiese că autorul excepției este nemulțumit de o omisiune de reglementare, solicitând Curții Constituționale completarea dispozițiilor legale criticate.

Or, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a le putea modifica sau completa.

Ca atare, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a art. 1 și

art. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 105/1999

privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, aprobată prin

Legea nr. 189/2000 , excepție ridicată de Vasilica Băcanu în Dosarul nr. 4.240/2/2006 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 ianuarie 2007.