Normele din 21 februarie 2007
ce stabilește metode de analiza pentru controlul oficial al furajelor privind umiditatea, bazele azotate volatile, fosforul total, uleiurile și grasimile brute
prezumat în vigoare
Articolul 1
Analizele pentru controlul oficial al furajelor, în ceea ce privește conținutul de umiditate al acestora, de baze azotate volatile, fosfor total, uleiuri și de grăsimi brute trebuie să fie efectuate în conformitate cu metodele descrise în anexa la prezenta norma sanitară veterinara.
Articolul 2
Autoritatea Naționala Sanitară Veterinara și pentru Siguranța Alimentelor informează Comisia Europeană cu privire la actele normative și la prevederile administrative necesare pentru implementarea prezentei norme sanitare veterinare.
Articolul 3
Anexa face parte integrantă din prezenta norma sanitară veterinara.
Anexa -----
la norma sanitară veterinara
----------------------------
Capitolul I Determinarea umiditatii
1. Scop și domeniu de aplicare
Aceasta metoda se utilizează pentru determinarea conținutului de umiditate al furajelor.
Aceasta metoda nu se utilizează pentru analiza produselor din lapte ca furaje simple, analiza substanțelor minerale și a amestecurilor compuse predominant din substanțe minerale, analiza grasimilor și uleiurilor animale și vegetale sau analiza semințelor de ulei și a fructelor oleaginoase definite de
Regulamentul Consiliului nr. 865/2004/CE
privind organizarea comuna a pieței de ulei de masline și masline pentru consum.
2. Principiu
Proba trebuie deshidratata în condiții specifice care variaza în funcție de natura furajului. Pierderea de masa se determina prin cantarire. În cazul furajelor solide ce au un conținut de umiditate ridicat trebuie să se efectueze o uscare preliminară.
3. Aparatura
3.1. Moara din material hidrofob care este ușor de curatat permite rapid chiar zdrobirea, fără a produce vreo încălzire apreciabila, previne, pe cat posibil, contactul cu aerul de afară și întrunește cerințele stabilite la pct. 4.1.1 și 4.1.2 (de exemplu: ciocan sau microtocatoare cu răcire cu apa, rasnita cu con pliabil, tocatoare cu mișcare lenta sau cu roata zimtata).
3.2. Balanța analitica cu o acuratete de 0,5 mg
3.3. Fiole uscate din metal necoroziv sau din sticlă cu capace care asigura o închidere etansa; suprafața de lucru ce permite ca proba-test să fie difuzată la circa 0,3 g/cmp.
3.4. Etuva termoreglabila (±1°C) cu ventilație și care asigura reglarea rapida a temperaturii*).
-----------
3.6. Desicator cu placa confectionata dintr-un metal perforat gol sau din portelan ce conține un agent de uscare eficient.
4. Procedura
Operațiunile descrise de aceasta secțiune trebuie să fie efectuate imediat după deschiderea pachetelor de probe. Analiza trebuie să fie efectuată în cel puțin un duplicat.
4.1. Preparare
4.1.1. Furaje, altele decât cele ce sunt sub incidența prevederilor pct. 4.1.2 și 4.1.3
Se iau cel puțin 50 de grame din proba. Dacă este necesar, se macina și se împart astfel încât să se evite orice variatie în conținutul de umiditate (vezi pct. 6).
4.1.2. Cereale și ovaz
Se iau cel puțin 50 de grame din proba. Se macina în particule din care cel puțin 50% trec printr-o sita cu plasa de 0,75 mm, care să nu permită să fie reținute mai mult de 10% particule pe un ochi de plasa de 1 mm.
4.1.3. Furaje sub forma lichidă sau de pasta, furaje compuse predominant din uleiuri și grăsimi
Se iau circa 25 g din proba, se cantaresc cu o aproximatie de 10mg, se adauga o cantitate corespunzătoare de nisip anhidros, cantarit cu o aproximatie de 10 mg, și se amesteca până se obține un produs omogen.
4.2. Uscare
4.2.1. Furaje, altele decât cele care sunt reglementate de pct. 4.2.2 și 4.2.3
Se cantareste o fiola (pct. 3.3) împreună cu capacul acesteia, cu o aproximatie de 0,5 mg. Se cantaresc în fiola cantarita, cu o aproximatie de 1 mg, aproximativ 5 g din proba și chiar se difuzează. Se plaseaza fiola, fără capacul acesteia, în etuva preincalzita până la temperatura de 103°C. Se introduce fiola cat mai repede posibil, pentru a se preveni ca temperatura cuptorului sa scada nejustificat. Se lasă să se usuce timp de 4 ore, calculate din momentul în care temperatura etuvei revine la 103°C. Se înlocuiește capacul de pe fiola, se inlatura acesta din urma de pe cuptor, se lasă să se raceasca timp de 30 până la 45 de minute în desicator (pct. 3.6) și se cantareste cu o aproximatie de 1 mg.
Pentru furaje combinate, compuse predominant din uleiuri și grăsimi, se usucă în etuva timp de încă 30 de minute la temperatura de 130°C. Diferența dintre doua cantariri nu trebuie să depășească 0,1% umiditate.
4.2.2. Cereale, făina, crupe de ovaz și gris
Se cantareste o fiola (pct. 3.3) împreună cu capacul acesteia, cu o aproximatie de 0,75 mg. Se cantareste în fiola cantarita cu o aproximatie de 1 mg aproximativ 5 g din proba macinata și chiar se difuzează. Se plaseaza fiola, fără capacul acesteia, în etuva preincalzita până la temperatura de 130°C. Se introduce containerul cat mai repede posibil, pentru a se preveni ca temperatura cuptorului sa scada nejustificat. Se lasă să se usuce timp de 4 ore, calculate din momentul în care temperatura cuptorului revine la 103°C. Se înlocuiește capacul de pe container, se inlatura acesta din urma de pe cuptor, se lasă se raceasca timp de 30 până la 45 de minute în desicator (pct. 3.6) și se cantareste cu o aproximatie de 1 mg.
4.2.3. Furaje combinate ce conțin mai mult de 4% sucroza sau lactoza: furaje simple, precum pastai de fasole, produse cereale hidrolizate, semințe de malt, cartofi și sfecla uscata, peste și zahăr solubil; furaje combinate ce conțin mai mult de 25% saruri minerale, incluzând apa de cristalizare
Se cantareste o fiola (pct. 3.3) împreună cu capacul acesteia, cu o aproximatie de 0,75 mg. Se cantaresc în containerul cantarit cu o marja de 1 mg aproximativ 5 g din proba macinata și chiar se difuzează. Se plaseaza fiola, fără capacul acesteia, în etuva cu vacuum preincalzita între 80°C și 85°C. Se introduce fiola cat mai repede posibil, pentru a se preveni ca temperatura etuvei sa scada nejustificat.
Se aduce presiunea până la 100 Torr și se lasă să se usuce timp de 4 ore la aceasta temperatura, fie într-un curent de aer fierbinte, uscat, fie utilizându-se un agent de uscare (aproximativ 300 g pentru 20 de probe). În ultima instanța, se deconecteaza pompa de vacuum atunci când a fost atinsa presiunea prescrisă.
Timpul de uscare se calculează din momentul în care temperatura cuptorului revine de la 80°C până la 85°C. Se aduce etuva cu grija înapoi la presiunea atmosferica. Se deschide etuva, se plaseaza imediat capacul pe fiola, se indeparteaza fiola din etuva, se lasă să se raceasca timp de 30 până la 45 de minute în desicator (pct. 3.6) și se cantareste cu o aproximatie de 1 mg. Se usucă timp de încă 30 de minute în etuva cu vacuum la o temperatura de 80°C până la 85°C și se recantareste. Diferența dintre doua cantariri nu trebuie să depășească 0,71% umiditate.
4.3. Uscare preliminară
4.3.1. Furaje, altele decât cele care sunt reglementate la pct. 4.3.2.
Furaje solide cu un conținut ridicat de umiditate ce face ca macinarea să fie supusă uscarii preliminare, după cum urmează: se cantaresc 50 g de proba nemacinata cu o aproximatie de 10 mg (furajele comprimate și aglomerate pot fi împărțite după duritate, dacă este necesar) într-un container potrivit (de exemplu, o placa de aluminiu de 20x12 cm cu o rama de 0,75 cm). Se lasă să se usuce într-o etuva de la o temperatura de 60°C până la 70°C, până când conținutul de umiditate a fost redus între 8% și 12%. Se indeparteaza din etuva, se lasă descoperit pentru a se raci în laborator pentru o ora și se cantareste cu o aproximatie de 10 mg. Se zdrobeste imediat, asa cum s-a indicat la pct. 4.1.1, și se usucă, asa cum s-a indicat la pct. 4.2.1 sau 4.2.3, în conformitate cu natura furajului.
4.3.2. Cereale
Boabele cu un conținut de umiditate de peste 17% trebuie să fie supuse unei uscari preliminarii, după cum urmează:
Se cantaresc 50g de boabe neincoltite, cu o aproximatie de 10 mg, într-un container corespunzător (de exemplu, o placa de aluminiu de 20 x 12 cm cu o rama de 0,5 cm). Se lasă să se usuce timp de 5 până la 7 minute într-o etuva, la temperatura de 130°C. Se scot din etuva, se lasă să se raceasca descoperit în laborator timp de doua ore și se cantaresc cu o aproximatie de 10 mg. Se macina, asa cum s-a indicat la pct. 4.1.2, și se usucă, asa cum s-a indicat la pct. 4.2.2.
5. Calcularea rezultatelor
Conținutul de umiditate, ca procent din proba, se calculează utilizându-se următoarea formula:
5.1. Uscare fără uscare preliminară
(E-m) x 100/E,
unde:
E - masa inițială, în grame, a probei test;
m - masa, în grame, a probei-test uscate.
5.2. Uscare cu uscare preliminară
[(M'-m)M/M' + E - M] x 100/E = 100(1-Mm/EM'),
unde:
E - masa inițială, în grame, a probei test;
M - masa, în grame, a probei-test după uscare preliminară;
M' - masa, în grame, a probei-test după zdrobire sau macinare;
m - masa, în grame, a probei-test uscate.
5.3. Repetabilitate
Diferența dintre rezultatele a doua determinări paralele efectuate pe aceeași proba trebuie să fie de maximum 0,2% umiditate.
6. Observatie
Dacă macinarea se dovedește a fi necesară și dacă aceasta este estimată ca altereaza conținutul în umiditate al produsului, rezultatele analizei componentilor furajului trebuie să fie corectate pe baza conținutului probei în starea inițială a acesteia.
*) Pentru uscarea cerealelor, a fainii, a ovazului și a crupelor de ovaz, etuva trebuie să aibă o astfel de capacitate termica încât atunci când este prefixata la temperatura de 131°C, aceasta sa revină la acea temperatura în mai puțin de 45 de minute după numărul maxim de probe-test ce au fost plasate simultan în interior să se usuce. Ventilatia trebuie să fie astfel încât atunci când sunt mai multe probe de grâu obișnuit decât le poate conține și sunt uscate timp de doua ore, rezultatele sa difere de cele obținute după 4 ore de uscare cu mai puțin de 0,715%.
3.5. Etuva cu vacuum incalzita electric, dotată cu o pompa de ulei sau cu un mecanism pentru introducerea de aer uscat fierbinte ori a unui agent de uscare (de exemplu, oxid de calciu)
Capitolul II Determinarea bazelor azotate volatile
Secțiunea A
Microdifuzie
1. Scop și domeniu de aplicare
Aceasta metoda se aplică pentru determinarea conținutului de baze azotate în furaje, exprimate ca amoniac.
2. Principiu
Proba trebuie extrasa cu apa și soluție clarificata și filtrata. Bazele azotate volatile se disloca prin microdifuzie, prin utilizarea unei soluții de carbonat de potasiu, colectata într-o soluție de acid boric și titrata cu acid sulfuric.
3. Reactivi
3.1. 20% (m/v) soluție de tricloracetic
3.2. Indicator: se dizolva 33 mg de verde bromcrezol și 65 mg de roșu metil în 100 ml de etanol 95-96% (v/v)
3.3. Soluție de acid boric:
Într-un cilindru gradat de 1 litru se dizolva 10 g de acid boric p.a. în 200 ml de etanol 95-96% (v/v) și 700 ml apa. Se adauga 10 ml de indicator (pct. 3.2). Se amesteca și, dacă este necesar, se ajusteaza culoarea soluției spre roșu deschis, adăugându-se o soluție de hidroxid de sodiu. 1 ml din aceasta soluție va fixa un maxim de 300 f2æg de NH(3).
3.4. Soluție saturata de carbonat de potasiu:
Se dizolva 100 g de carbonat de potasiu p.a. în 100 ml de apa fiarta. Se lasă să se raceasca și se filtreaza.
3.5. Acid sulfuric 0,02 N.
4. Aparatura
4.1. Mixer (tip pahar): aproximativ 35 până la 40 r.p.m.
4.2. Celule Conway de plastic sau de sticlă (vezi figura).
4.3. Microbiurete gradate în 1/100 ml.
5. Procedura
Se cantaresc 10g de proba cu o aproximatie de 1mg și se plaseaza cu 100 ml de apa într-un pahar gradat de 200 ml. Se amesteca în pahar timp de 30 de minute. Se adauga 50 ml de soluție de acid tricloracetic (pct. 3.1), se completează volumul cu apa, se agita energic și se filtreaza printr-un filtru plisat.
Utilizându-se o pipeta, se introduc 1 ml de soluție de acid boric (pct. 3.3) în partea centrala a celulei Conway și 1 ml din filtratul probei în coroana celulei. Se acoperă parțial cu un capac lubrifiat. Se lasă sa cada rapid 1 ml de soluție de carbonat de potasiu saturat (pct. 3.4) în coroana și se închide capacul, astfel încât celula sa nu primească aer. Se întoarce celula cu grija, rotind-o în plan orizontal, astfel încât cei 2 reactivi să fie amestecati.
Se lasă incubat fie cel puțin 4 ore la temperatura camerei, fie pentru o ora la temperatura de 40°C.
Utilizându-se o microbiureta (pct. 4.3), se titreaza bazele volatile în soluție de acid boric cu acid sulfuric 0,02 N (pct. 3.5).
Se efectuează un test martor, utilizându-se aceeași procedura, dar fără ca proba să fie analizata.
6. Calcularea rezultatelor
1 ml de H(2)SO(4) 0,02 N corespunde la 0,34 mg de amoniac. Se exprima rezultatul ca procentaj al probei.
Repetabilitate
Diferența dintre rezultatele a doua determinări paralele efectuate pe aceeași proba nu trebuie să depășească:
a) 10% în valoare relativă, pentru un conținut de amoniac mai mic de 1,0%;
b) 0,1% în valoare absolută, pentru un conținut de amoniac de 1,0% sau mai mare.
7. Observatie
În cazul în care conținutul de amoniac al probei depășește 0,76%, se dilueaza filtratul inițial.
CELULA CONWAY*)
Scara 1/1
Secțiunea B
Prin distilare
1. Scopul și domeniul de aplicare
Aceasta metoda se utilizează pentru determinarea conținutului de baze azotate volatile, exprimate ca amoniac, în făina de peste ce nu conține practic uree. Aceasta metoda este aplicabilă numai pentru un conținut mai mic de 0,25%.
2. Principiu
Proba trebuie extrasa cu apa și cu soluție de clarificare. Bazele azotate volatile se disloca la punctul de fierbere, se adauga oxid de magneziu și se colectează într-o cantitate specifică de acid sulfuric, al cărui exces trebuie titrat apoi cu o soluție de hidroxid de sodiu.
3. Reactivi
3.1. 20% (m/v) soluție de acid tricloracetic
3.2. Oxid de magneziu p.a.
3.3. Emulsie antispuma (de exemplu, silicon)
3.4. Acid sulfuric 0,1 N
3.5. Soluție de hidroxid de sodiu 0,1 N
3.6. 0,3% (m/v) soluție de metil roșu în etanol 95-96% (v/v)
4. Aparatura
4.1. Mixer (tip pahar): aproximativ 35 până la 40 r.p.m.
4.2. Aparat de distilare de tip Kjeldahl
5. Procedura
Se cantaresc 10 g de proba cu o aproximatie de 1 mg și se plaseaza cu 100 ml de apa într-un balon cotat de 200 ml. Se omogenizeaza timp de 30 de minute. Se adauga 50 ml de soluție de acid tricloracetic (pct. 3.1), se completează volumul cu apa, se agita energic și se filtreaza printr-un filtru cutat.
Se ia o cantitate de filtrat clar, corespunzător pentru conținutul estimat de baze azotate volatile (100 ml sunt de obicei potrivite). Se dilueaza până la 200 ml și se adauga 2 g de oxid de magneziu (pct. 3.2) și câteva picaturi de emulsie antispuma (pct. 3.3). Soluția trebuie să fie alcalina față de hârtia de turnesol, altfel se adauga puțin oxid de magneziu (pct. 3.2). Se distileaza aproximativ 150 ml de soluție în aparatul Kjeldahl și se colectează distilatul într-un pahar Erlenmeyer ce conține un volum măsurat cu acuratete (25 până la 50 ml) de acid sulfuric 0,1 N (pct. 3.4). În timp ce se distileaza, se evita supraincalzirea pe părțile laterale. Se fierbe soluția de acid sulfuric timp de doua minute, se raceste și se titreaza apoi excesul de acid sulfuric cu soluție de hidroxid de sodiu 0,1 N (pct. 3.5) în prezenta indicatorului de roșu metil (pct. 3.6).
Se efectuează o proba martor utilizându-se aceeași procedura, dar fără proba ce trebuie analizata.
6. Calcularea rezultatelor
1 ml de H(2)SO(4) 0,1 N corespunde la 1,7 mg de amoniac.
Se exprima rezultatul ca procent din proba.
Repetabilitate
Diferența dintre rezultatele a doua determinări paralele, efectuate pe aceeași proba, nu trebuie să depășească, în valoare relativă, 10% amoniac.
Capitolul III Determinarea fosforului total. Metoda fotometrica
1. Scop și domeniu de aplicare
Aceasta metoda se utilizează pentru determinarea conținutului de fosfor total din furaje. Este corespunzătoare, în mod particular, pentru analiza produselor cu nivel scăzut de fosfor. În unele cazuri (produs bogat în fosfor) poate fi utilizata o metoda gravimetrica.
2. Principiu
Proba trebuie mineralizata, fie prin combustie uscata (în cazul furajelor organice), fie prin digestie acida (în cazul compusilor minerali și al furajelor lichide), și plasata într-o soluție de acid.
Soluția trebuie tratata cu reagent molibdovanadiu. Densitatea optica a soluției galbene astfel formate trebuie masurata într-un spectrometru la o lungime de unda de 430 nm.
3. Reactivi
3.1. Carbonat de calciu p.a.
3.2. Acid clorhidric p.a., d:1,1 (aproximativ 6N)
3.3. Acid azotic p.a., d:1,045
3.4. Acid azotic p.a., d:1,38 până la 1,42
3.5. Acid sulfuric p.a., d:1,84
3.6. Reactiv molibdovanadat:
Se amesteca 200 ml soluție de heptamolibdat de amoniu (pct. 3.6.1), 200 ml soluție de monovanadat de amoniu (pct. 3.6.2) și 134 ml de acid azotic într-un balon cotat de 1 litru. Se completează volumul cu apa.
3.6.1. Soluție de heptamolibdat de amoniu:
Se dizolva în apa distilata fierbinte 100 g de heptamolibdat de amoniu p.a. [(NH(4)]6Mo7O(24)4H(2)O. Se adauga 10 ml de amoniac (d:0,91) și se completează cu apa până la 1 litru.
3.6.2. Soluție de monovanadat de amoniu:
2,35 g de monovanadat de amoniu p.a. NH(4)VO(3) se dizolva în 400 ml apa fierbinte. Agitandu-se constant, se adauga lent 20 ml acid azotic p.a diluat [7 ml HNO(3) (pct. 3.4) + 13 ml H(2)O] și se completează cu apa până la 1 litru.
3.7. Soluție standard de 1 mg de fosfor/ml: se dizolva 4,387 g de fosfat dihidrogenat de potasiu p.a. KH2PO4 în apa. Se completează cu apa până la 1 litru.
4. Aparatura
4.1. Creuzete pentru cenusa din portelan sau siliciu
4.2. Cuptor electric cu termostat stabilit la temperatura de 550°C
4.3. Balon Kjeldahl de 250 ml
4.4. Baloane gradate și pipete de precizie
4.5. Spectrofotometru
4.6. Tuburi-test cu diametru de circa 16 mm, cu dopuri gradate la un diametru de 14,5 mm; capacitate: 25 ml până la 30 ml
5. Procedura
5.1. Prepararea soluției
În conformitate cu natura probei, se prepara o soluție asa cum se indica la pct. 5.1.1 sau 5.1.2.
5.1.1. Procedura uzuală
Se cantareste 1 g sau mai mult din proba, cu o aproximatie de 1 mg. Se plaseaza proba-test într-un balon Kjeldahl, se adauga 20 ml acid sulfuric (pct. 3.5), se agita pentru a impregna substanța complet cu acid și pentru a preveni ca aceasta să se lipeasca de pereții balonului, se incalzeste și se păstrează la punctul de fierbere timp de 10 minute. Se lasă să se raceasca puțin, se adauga puțin acid azotic (pct. 3.4) și se aduce apoi la punctul de fierbere. Se repeta aceasta procedura până când este obținută o soluție incolora. Se raceste, se adauga putina apa, se decanteaza lichidul într-un balon cotat de 500 ml, clatindu-se cu apa fierbinte balonul Kjeldahl. Se lasă să se raceasca, se completează volumul cu apa, se omogenizeaza și se filtreaza.
5.1.2. Probe ce conțin substanțe organice și libere de fosfati dihidrogenati de calciu și magneziu
Se cantaresc aproximativ 2,5 g din proba, cu o aproximatie de 1 mg, într-un creuzet de calcinare. Se amesteca proba-test până când se omogenizeaza complet cu 1 g de carbonat de calciu (pct. 3.1). Se calcineaza în cuptor la temperatura de 550°C ± 5°C, până când este obținută o cenusa alba sau gri (puțin cărbune este neglijabil). Se transfera cenusa într-o capsula de portelan de 250 ml. Se adauga 20 ml apa și acid clorhidric (pct. 3.2) până încetează efervescenta. Se adauga încă 10 ml acid clorhidric (pct. 3.2). Se plaseaza capsula de portelan pe o baie de nisip și se evapora până se usucă, pentru a face silicatul insolubil. Se redizolva reziduul în 10 ml acid azotic (pct. 3.3) și se fierbe pe baia de nisip timp de 5 minute, fără să se evapore, până se usucă. Se decanteaza lichidul într-un balon cotat de 500 ml, clatindu-se capsula de portelan de câteva ori cu apa fierbinte. Se lasă să se raceasca, se completează volumul cu apa, se omogenizeaza și se filtreaza.
5.2. Dezvoltarea coloratiei și măsurarea densitatii optice
Se dilueaza o parte a alicotei filtrate obținute la pct. 5.1.1 sau 5.1.2, pentru a obține o concentrație în fosfor de cel mult 40 g/ml. Se plaseaza 10 ml din aceasta soluție într-o eprubeta (pct. 4.6) și se adauga 10 ml de reactiv molibdovanadat (pct. 3.6). Se omogenizeaza și se lasă sa stea cel puțin 10 minute la temperatura de 20°C. Se măsoară densitatea optica într-un spectrometru la lungimea de unda de 430 nm față de o soluție obținută prin adaugare de 10 ml de reactiv molibdovanadat (pct. 3.6) în 10 ml apa.
5.3. Curba de calibrare
Din soluția standard (pct. 3.7) se prepara soluții ce conțin 5, 10, 20, 30 și, respectiv, 40 f2æg de fosfor/ml. Se iau 10 ml din fiecare dintre aceste soluții și se adauga 10 ml de reactiv molibdovanadat (pct. 3.6). Se omogenizeaza și se lasă sa stea cel puțin 10 minute la temperatura de 20°C. Se măsoară densitatea optica, asa cum s-a indicat la pct. 5.2.
Se traseaza curba de calibrare prin împărțirea densitatilor optice față de cantitățile corespunzătoare de fosfor. Curba va fi liniara pentru concentratii între 0 și 40 f2æg/ml.
6. Calcularea rezultatelor
Cantitatea de fosfor din proba-test se determina prin utilizarea curbei de calibrare.
Rezultatul se exprima ca procent din proba.
7. Repetabilitate
Diferența dintre rezultatele a doua determinări paralele efectuate pe aceeași proba trebuie să fie de maximum:
a) 3% în valoare relativă, pentru un conținut de fosfor mai mic de 5%;
b) 0,15% în valoare absolută, pentru un conținut de fosfor de minimum 5%.
Capitolul IV Determinare de uleiuri sl grăsimi brute
1. Scop și domeniu de aplicare
Aceasta metoda se utilizează pentru determinarea uleiurilor și grasimilor brute din furaje. Aceasta nu se referă la analiza semințelor uleioase și a fructelor oleaginoase definite de
Regulamentul Consiliului nr. 865/2004/CE
privind organizarea comuna a pieței de ulei de masline și masline pentru consum.
Utilizarea celor două proceduri descrise mai jos depinde de natura și compozitia furajului și de motivul efectuării analizei.
1.1. Procedura A - uleiuri și grăsimi brute direct extractibile
Aceasta metoda este aplicabilă materiilor furajere din plante, cu excepția celor incluse în scopul procedurii B.
1.2. Procedura B - uleiuri și grăsimi brute totale
Aceasta procedura este aplicabilă materiilor furajere de origine animala și tuturor furajelor combinate. Aceasta trebuie să fie utilizata pentru toate materiile din care grasimile și uleiurile nu pot fi extrase complet fără o hidroliza anterioară (de exemplu: gluten, drojdie, proteine din cartofi și produse supuse proceselor, precum extrudarea, flocularea și încălzirea).
1.3. Interpretarea rezultatelor
În toate cazurile în care este obținut un rezultat mai ridicat prin utilizarea procedurii B decât prin procedura A, rezultatul obținut prin procedura B va fi acceptat ca valoare adevarata.
2. Principiu
2.1. Procedura A
Proba este extrasa cu eter de petrol. Solventul este distilat, iar reziduul este uscat și cantarit.
2.2. Procedura B
Proba este tratata la cald cu acid clorhidric. Amestecul este racit și filtrat. Reziduul este spălat, uscat și supus determinării, în conformitate cu procedura A.
3. Reactivi
3.1. Eter de petrol, punct de fierbere: 40°C până la 60°C. Valoarea de bromin trebuie să fie mai puțin de 1, iar reziduul din evaporare mai puțin de 2 mg/100 ml.
3.2. Sulfat de sodiu, anhidru
3.3. Acid clorhidric, c = 3 moli HCl/l
3.4. Cu ajutorul filtrarii, Kieselguhr, supercelula Hyflo
4. Aparatura
4.1. Aparatura de extracție. Dacă este dotată cu un sifon (aparat Soxhlet), rata refluxului trebuie să fie astfel încât sa producă aproximativ 10 cicluri/ora; dacă este utilizat tipul nonsifon, rata refluxului trebuie să fie de aproximativ 10 ml/minut.
4.2. Canule de extracție, libere de materie solubila în eter de petrol și care să aibă o consistenta poroasa în conformitate cu cerințele pct. 4.1.
4.3. Etuva de uscare, fie o etuva cu vacuum fixat la temperatura de 75°C ± 3°C, fie o etuva cu aer fixat la temperatura de 100°C ± 3°C.
5. Procedura
5.1. Procedura A (vezi pct. 8.1)
Se cantaresc 5 g din proba, cu o aproximatie de 1 mg, acestea se transfera într-un cartus de extracție (pct. 4.2) și se acoperă cu un tampon de vata degresat.
Se plaseaza un cartus într-un extractor (pct. 4.1) și se extrage timp de 6 ore cu eter de petrol (pct. 3.1). Se colectează extractul din eter de petrol într-o retorta uscata, cantarita, ce conține fragmente de piatra ponce*).
---------
5.2. Procedura B
Se cantaresc 2,5 g din proba, cu o aproximatie de 1 mg (vezi pct. 8.2), se plaseaza într-o capsula sau într-un pahar conic de 300 ml și se adauga 100 ml acid clorhidric (pct. 3.3) și fragmente de piatra ponce. Se acoperă capsula cu o sticlă de ceas sau se atașează paharul conic la un refrigerent de reflux. Se aduce amestecul la o fierbere ușoară deasupra unei flacari mici sau unui platou fierbinte și acesta se menține acolo timp de o ora. Nu se permite produsului să se lipeasca de pereții interiori ai recipientului.
Se raceste și se adauga o cantitate de ajutor de filtrare (pct. 3.4) suficienta pentru a preveni orice pierdere de Gil și grasime în timpul filtrarii. Se filtreaza printr-o hârtie de filtru dubla, degresata, umezita. Se spala reziduul cu apa rece până este obținut un filtrat neutru. Se controlează ca filtrul sa nu conțină ulei sau grăsimi. Prezenta acestora indica faptul ca proba trebuie să fie extrasa cu eter de petrol, utilizându-se procedura A înaintea hidrolizei.
Se plaseaza hârtia de filtru dubla ce conține reziduul pe o sticlă de ceas și se usucă timp de o ora și jumătate în etuva cu aer (pct. 4.3) la temperatura de 100°C ± 3°C.
Se plaseaza hârtia de filtru dubla ce conține reziduul uscat într-un cartus de extracție (pct. 4.2) și se acoperă cu un tampon de vata degresat. Se plaseaza cartusul într-un extractor (pct. 4.1) și se procedează asa cum s-a indicat la al doilea și al treilea paragraf al pct. 5.1.
Se înlocuiesc fragmentele de piatra ponce cu bile de sticlă atunci când uleiul sau grasimea trebuie să suporte teste de calitate ulterioare.
6. Exprimarea rezultatului
Greutatea reziduului se exprima ca un procent din proba.
7. Repetabilitate
Diferența dintre rezultatele a doua determinări paralele, efectuate pe aceeași proba de același analist, trebuie să fie de maximum:
a) 0,2% în valoare absolută, pentru conținut de uleiuri și grăsimi brute mai mic de 5-4,0% în relație cu rezultatul cel mai înalt pentru continuturi de 5-10;
b) 0,4% în valoare absolută, pentru conținut de peste 10.
8. Observații
8.1. Pentru produse cu un conținut ridicat de uleiuri și grăsimi ce sunt dificil de macinat sau nepotrivite pentru a realiza o proba omogenă pentru un test de reducere, se procedează astfel:
Se cantaresc 20 g din proba, cu o marja de 1 mg, și se amesteca cu 10 g sau mai mult de sulfat de sodiu anhidru (pct. 3.2). Se extrage cu eter anhidru (pct. 3.1), asa cum s-a indicat la pct. 5.1. Se amesteca extractul obținut cu 500 ml de eter de petrol (pct. 3.1) și se amesteca. Se iau 50 ml de soluție și se plaseaza într-o retorta mica, uscata, cantarita, ce conține fragmente de piatra ponce*). Se distileaza solventul, se usucă și se procedează asa cum s-a indicat la ultimul paragraf al pct. 5.1.
------------
Conținutul de uleiuri și grăsimi ca procent din proba se calculează utilizându-se următoarea formula: (10a + b) x 5
atunci când:
a = masa, în grame, a reziduului după prima extracție (parte de alicota a extractului);
b = masa, în grame, a reziduului după a doua extracție.
8.2. Pentru produse cu conținut redus de uleiuri și grăsimi proba-test poate fi crescută până la 5 g.
8.3. Hrana pentru animale de companie care conține un conținut ridicat de apa poate să fie amestecata cu sulfat de sodiu anhidru, anterior hidrolizei și extractiei, ca la procedura B.
8.4. La pct. 5.2, pentru o mai mare eficacitate, se poate utiliza apa fierbinte în loc de apa rece pentru a spala reziduul după filtrare.
8.5. Pentru unele furaje timpul de uscare de 1,5 h poate să fie prelungit, dacă este necesar. Trebuie să fie evitata uscarea excesiva, pentru ca aceasta poate duce la rezultate slabe. Poate fi utilizat, de asemenea, un cuptor cu microunde.
8.6. Este recomandată preextractia prin procedura A, anterior hidrolizei, și reextractia prin procedura B, dacă conținutul de ulei/grasime bruta este în prezent mai mare de 15%. Într-o anumită măsura, aceasta depinde de natura furajului și de natura uleiului/grasimii în furaj.
-------
*) Se înlocuiesc fragmentele de piatra ponce cu bile de sticlă atunci când uleiul sau grasimea trebuie să suporte teste de calitate ulterioare.
Se distileaza solventul. Se usucă reziduul, mentinandu-se retorta timp de o ora și jumătate în etuva de uscare (pct. 4.3). Se lasă să se raceasca într-un desicator și se cantareste. Se usucă din nou timp de 30 de minute pentru a se asigura ca greutatea uleiurilor și grasimilor rămâne constanta (pierderea în greutate între doua cantariri succesive trebuie să fie de mai puțin de 1 mg).
*) Se înlocuiesc fragmentele de piatra ponce cu bile de sticlă atunci când uleiul sau grasimea trebuie să suporte teste de calitate ulterioare.
Se elimina solventul din reziduul de extracție lăsat în cartus, se macina reziduul la o fânețe de 1 mm, acesta se întoarce la cartusul de extracție (nu se adauga sulfat de sodiu) și se procedează asa cum s-a indicat la al doilea și al treilea paragraf ale pct. 5.1.
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.