Decizia nr. 76/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Marinela Mincă - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Florin Pană în Dosarul nr. 1.402/2006 al Curții de Apel Oradea - Secția penală și pentru cauze cu minori.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 6 septembrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 1.402/2006, Curtea de Apel Oradea - Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Florin Pană în dosarul menționat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că textul de lege criticat îngrădește liberul acces la justiție, deoarece "nu conferă instanței posibilitatea de a constata nelegalitatea sau netemeinicia soluției procurorului sub aspectul reținerii existenței elementelor infracțiunii [...]". Astfel, în situația aprecierii temeiniciei plângerii formulate de persoana față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul temeiului care a fundamentat soluția contestată, nu se oferă instanței de judecată o altă opțiune decât aceea de a conferi petentului calitatea de învinuit. Se arată că, "în aceste circumstanțe, este de acceptat posibilitatea abstractă conferită procurorului reînvestit în cazul admiterii unei astfel de plângeri de a dispune trimiterea în judecată a persoanei care a formulat plângerea", ceea ce echivalează cu o înrăutățire a situației în propria cale de atac.

Curtea de Apel Oradea - Secția penală și pentru cauze cu minori consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că "nimic nu oprește instanța sesizată de către persoana cu privire la care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală [...], în situația în care consideră că temeiul în baza căruia s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală nu este cel corect, ca, admițând plângerea, să dispună ori trimiterea cauzei la procuror în vederea redeschiderii urmăririi penale, arătând în hotărâre motivul pentru care a admis plângerea și indicând faptele și împrejurările ce urmează a fi constatate și prin care anume mijloace de probă, pentru clarificarea deplină a stării de fapt și stabilirea vinovăției sau nevinovăției petentului, ori să rețină cauza spre rejudecare sub acest aspect".

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstitu-ționalitate.

Guvernul, referindu-se la jurisprudența Curții Constituționale în materie, consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că prevederile legale criticate nu încalcă dispozițiile constituționale invocate de autorul excepției.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

În ceea ce privește obiectul excepției de neconstituționalitate, Curtea constată că, ulterior sesizării sale prin Încheierea din 6 septembrie 2006, dispozițiile art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedură penală au fost modificate prin

art. I pct. 139 din Legea nr. 356/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006 (intrată în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României), păstrându-se însă soluția legislativă de principiu criticată de autorul excepției.

Așa fiind, Curtea urmează să se pronunțe asupra art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedură penală în actuala redactare, potrivit căreia: "Judecătorul pronunță una dintre următoarele soluții:

a) respinge plângerea, prin sentință, ca tardivă sau inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată, menținând rezoluția sau ordonanța atacată;

b) admite plângerea, prin sentință, desființează rezoluția sau ordonanța atacată și trimite cauza procurorului, în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, după caz. Judecătorul este obligat să arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului, indicând totodată faptele și împrejurările ce urmează a fi constatate și prin care anume mijloace de probă;

c) admite plângerea, prin încheiere, desființează rezoluția sau ordonanța atacată și, când probele existente la dosar sunt suficiente, reține cauza spre judecare, în complet legal constituit, dispozițiile privind judecata în primă instanță și căile de atac aplicându-se în mod corespunzător."

În motivarea excepției se invocă încălcarea art. 21 din Constituție, privind Accesul liber la justiție, precum și a art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la un recurs efectiv.

Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că dispozițiile art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului instanței de contencios constituțional, prin raportare la aceleași dispoziții din Legea fundamentală invocate și în prezenta cauză și cu motivări similare. Astfel, prin deciziile nr. 859 din 28 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 17 ianuarie 2007, nr. 228 din 7 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 332 din 13 aprilie 2006, și nr. 508 din 18 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.135 din 1 decembrie 2004, Curtea a respins ca neîntemeiate excepțiile de neconstituționalitate, pentru considerentele acolo arătate.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, considerentele deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Florin Pană în Dosarul nr. 1.402/2006 al Curții de Apel Oradea - Secția penală și pentru cauze cu minori.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 8 februarie 2007.