Decizia nr. 115/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Elena Horodniceanu în Dosarul nr. 6.153/300/2006 al Judecătoriei Sectorului 2 București.

La apelul nominal răspunde reprezentantul autoarei excepției, avocat, cu delegație la dosar. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 2.116D/2006, excepție ridicată de Elena Horodniceanu în Dosarul nr. 5.297/302/2006 al Judecătoriei Sectorului 5 București.

Răspunde autoarea excepției, prin avocat, cu delegație la dosar, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 2.415D/2006. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Elena Horodniceanu în Dosarul nr. 5.277/302/2006 al Judecătoriei Sectorului 5 București.

La apelul nominal răspunde autoarea excepției, prin avocat, cu delegație la dosar, precum și părțile Ion Verzescu și Dumitra Verzescu. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere că excepțiile de neconstituționalitate care fac obiectul dosarelor nr. 2.415D/2006, nr. 2.116D/2006 și nr. 2.101D/2006 au conținut identic, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Părțile prezente și reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu măsura conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 2.415D/2006 și nr. 2.116D/2006 la Dosarul nr. 2.101D/2006, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul autoarei excepției susține neconstituționalitatea prevederilor art. 45 alin. (5), astfel cum a fost motivată în fața instanței de judecată, și solicită Curții Constituționale să se pronunțe în ce măsură prevederile legale criticate sunt aplicabile unui contract de vânzare-cumpărare încheiat sub imperiul

Legii nr. 85/1992

privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat. De asemenea, depune note scrise.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, invocând practica în materie a Curții Constituționale. În ceea ce privește solicitarea autoarei excepției, arată că aceasta nu este o problemă de constituționalitate, ci una de interpretare și aplicare a legii.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 14 septembrie 2006, din 11 septembrie 2006 și din 6 noiembrie 2006, pronunțate în dosarele nr. 6.153/300/2006, nr. 5.297/302/2006 și nr. 5.277/302/2006, Judecătoria Sectorului 2 București și Judecătoria Sectorului 5 București au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.

Excepția a fost ridicată de Elena Horodniceanu în cauze având ca obiect constatarea nulității absolute a unui contract de vânzare-cumpărare a unui imobil-construcție.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textul de lege criticat contravine principiului constituțional al neretroactivității legii, cu excepția legii penale mai favorabile, deoarece declară prescriptibil dreptul la acțiune în materia constatării nulității absolute și validează în acest mod acte juridice încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare.

Judecătoria Sectorului 2 București apreciază că textul de lege criticat este neconstituțional.

Judecătoria Sectorului 5 București apreciază că excepțiile de neconstituționalitate sunt neîntemeiate.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituționale, invocând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile

art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, potrivit cărora: "Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acțiune se prescrie în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi."

În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție referitoare la neretroactivitatea legii, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.

Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că textul de lege criticat a mai format obiectul controlului de constituționalitate și, prin mai multe decizii, s-a statuat că acesta este constituțional.

Astfel, prin

Decizia nr. 296 din 8 iulie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 12 august 2003, Curtea a reținut că dispozițiile legale criticate recunosc dreptul titularului la exercitarea acțiunii în constatarea nulității absolute a actelor juridice de înstrăinare a imobilelor preluate în mod abuziv și asigură posibilitatea de valorificare a acestuia în cadrul unui termen instituit în scopul evitării unor stări de incertitudine prelungite în ceea ce privește raporturile juridice civile, precum și pentru asigurarea stabilității și securității acestora, cu atât mai mult cu cât au ca obiect dreptul de proprietate. De asemenea, se arată că imprescriptibilitatea, consfințită cu titlu de principiu în legislația civilă, nu este consacrată ca atare de Constituție. Așa fiind, legiuitorul poate, în considerarea unor rațiuni majore, să deroge de la acest principiu, așa cum a procedat prin norma dedusă controlului, fără a îndreptăți calificarea reglementării respective ca fiind neconstituțională.

De asemenea, prin

Decizia nr. 730 din 24 octombrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 979 din 7 decembrie 2006, analizând textul de lege criticat prin raportare, între alte dispoziții constituționale, și la dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituție, și cu o motivare identică, Curtea a constatat că aceste susțineri nu sunt întemeiate, pentru considerentele acolo reținute.

Soluțiile pronunțate în deciziile anterior menționate, precum și considerentele ce au stat la baza acestora își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, întrucât nu au fost aduse elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenței Curții Constituționale.

În prezenta cauză, autoarea excepției solicită Curții Constituționale să stabilească în ce măsură prevederile

art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001

sunt aplicabile unui contract de vânzare-cumpărare încheiat în temeiul

Legii nr. 85/1992

privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat.

Curtea constată că, potrivit prevederilor

art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, "Sunt neconstituționale prevederile actelor prevăzute la alin. (1), care încalcă dispozițiile sau principiile Constituției", astfel încât cererea nu intră în sfera controlului de constituționalitate, fiind de competența instanțelor de judecată, singurele în măsură a realiza interpretarea și aplicarea legii în speța dedusă judecății.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Elena Horodniceanu în Dosarul nr. 6.153/300/2006 al Judecătoriei Sectorului 2 București și în dosarele nr. 5.297/302/2006 și nr. 5.277/302/2006 ale Judecătoriei Sectorului 5 București.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 februarie 2007.