Decizia nr. 132/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 7 alin. (5) și ale

art. 15 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 16/2001

privind gestionarea deșeurilor industriale reciclabile, excepție ridicată de Societatea Comercială "Danseta 2004" - S.R.L. din Constanța în Dosarul nr. 32/CA/2006 al Tribunalului Prahova - Secția comercială și de contencios administrativ II.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, considerând că textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate de autorul excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 23 februarie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 32/CA/2006, Tribunalul Prahova - Secția comercială și de contencios administrativ II a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 7 alin. (5) și ale

art. 15 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 16/2001

privind gestionarea deșeurilor industriale reciclabile, excepție ridicată de Societatea Comercială "Danseta 2004" - S.R.L. din Constanța într-o cauză civilă având ca obiect soluționarea recursului declarat împotriva sentinței prin care Judecătoria Câmpina a respins plângerea formulată împotriva unui proces-verbal de contravenție întocmit de organele de control ale Gărzii Financiare Prahova.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate limitează, în mod indirect, dreptul de proprietate. În acest sens, se arată că obligativitatea completării tuturor datelor de identificare a vânzătorului, de către cel care achiziționează deșeuri industriale reciclabile, impusă de dispozițiile

art. 7 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 16/2001 , instituie anumite limitări care conduc la imposibilitatea exercitării prerogativelor dreptului de proprietate. Aceasta deoarece, pentru ipoteza amintită, se prevede sancțiunea confiscării bunurilor achiziționate, cu toate că nu se face dovada dobândirii ilicite a acestora. În continuare, arată că textele de lege criticate înfrâng principiile constituționale care garantează libertatea comerțului și dreptul de liber acces la o activitate economică, la liberă inițiativă și la exercitarea acestora.

Tribunalul Prahova - Secția comercială și de contencios administrativ II apreciază că textele criticate din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 16/2001

nu contravin dispozițiilor constituționale invocate de autorul excepției. Arată că importanța materiei reglementate de ordonanța menționată a impus legiuitorului stabilirea unor condiții în care agenții economici pot desfășura activități de gestionare a deșeurilor industriale reciclabile și reprezintă expresia dreptul recunoscut statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile

art. 7 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 16/2001

permit instituțiilor statului să controleze proveniența și circulația deșeurilor industriale reciclabile, fără să îngrădească în vreun fel dreptul de proprietate. Apreciază că dispozițiile art. 15 alin. (3) din ordonanță nu încalcă nici principiul constituțional al protecției dreptului de proprietate privată și nici prezumția dobândirii licite a averii, măsura confiscării deșeurilor industriale reciclabile a căror proveniență legală nu poate fi dovedită fiind consecința săvârșirii unor fapte de încălcare a legii. În opinia sa, textele de lege criticate sunt în concordanță cu celelalte prevederi ale Legii fundamentale la care își raportează critica autorul excepției. În ceea ce privește dispozițiile art. 57 din Constituție, precizează că nu au incidență în cauză.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 7 alin. (5) și ale

art. 15 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 16/2001

privind gestionarea deșeurilor industriale reciclabile, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 104 din 7 februarie 2002. Textele de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 7 alin. (5): "Agenții economici care colectează deșeuri industriale reciclabile de la persoane fizice sunt obligați să elibereze deținătorilor adeverința de primire și plată, care va conține în mod obligatoriu următoarele elemente:

a) denumirea agentului economic colector;

b) datele de identificare a deținătorului:

- numele și prenumele;

- actul de identitate, seria și numărul, codul numeric personal;

- domiciliul;

c) deșeul reciclabil predat și definirea naturii acestuia;

d) cantitatea, prețul, valoarea;

e) proveniența deșeului, declarată de deținător pe propria răspundere;

f) semnătura agentului colector și a persoanei fizice deținătoare."

- Art. 15 alin. (3): "Deșeurile industriale reciclabile a căror proveniență nu poate fi dovedită ca fiind legală sau care fac obiectul valorificării ori al unor acte sau fapte de comerț neconforme cu prevederile legale se confiscă și se valorifică în condițiile legii, contravaloarea acestora făcându-se venit la bugetul local al localității în a cărei rază teritorială s-a făcut constatarea faptică, dacă acestea nu au fost returnate celor în drept."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate contravin următoarelor dispoziții din Legea fundamentală: art. 44 alin. (2) fraza întâi, potrivit căruia proprietatea privată este garantată și ocrotită de lege indiferent de titular, art. 44 alin. (8) privind prezumția dobândirii licite a averii, art. 45 care consacră libertatea economică, art. 57 privind exercitarea cu bună-credință a drepturilor și a libertăților și art. 135 alin. (1) și alin. (2) lit. a) referitoare la economia României și la obligația statului de a asigura libertatea comerțului, protecția concurenței loiale și crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra constituționalității prevederilor

art. 7 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 16/2001 , soluționând o excepție cu o motivare similară. Astfel, prin

Decizia nr. 158 din 22 martie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 379 din 5 mai 2005, Curtea a respins excepția de neconstituționalitate a textului de lege menționat, reținând că "[...] acest text de lege, prin el însuși, nu încalcă nici principiul protecției dreptului de proprietate privată, prevăzut de art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție, nici prezumția dobândirii licite a averii, prevăzută de art. 44 alin. (8) din aceasta, ci instituie obligația întocmirii de către agentul economic a unui document pentru deținătorul deșeurilor, persoană fizică, document de natură să permită instituțiilor statului să controleze proveniența și circulația deșeurilor industriale reciclabile. Reglementând o astfel de obligație, textul respectiv nu operează însă niciun transfer de proprietate și nici nu prevede vreo sancțiune". Cu același prilej, Curtea a reținut că invocarea prevederilor art. 57 din Constituție referitoare la buna-credință nu sunt incidente în cauză, observație pertinentă și în soluționarea prezentei excepții de neconstituționalitate.

În prezenta cauză nu au intervenit elemente de noutate care să justifice reconsiderarea acestei jurisprudențe a Curții Constituționale, referitoare la dispozițiile

art. 7 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 16/2001 .

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 15 alin. (3) din ordonanță prin raportare la prevederile art. 44 alin. (8) din Legea fundamentală, Curtea constată că nu poate fi reținută, întrucât întreaga motivare formulată de autorul excepției pornește de la premisa greșită că proprietatea privată și desfășurarea liberă a activității comerciale trebuie ocrotite deopotrivă, respectiv asigurate în orice condiții, inclusiv atunci când legea este încălcată.

Textele constituționale invocate nu pot fi interpretate decât în sensul că dreptul de proprietate și garantarea acestuia, precum și desfășurarea liberă a activității comerciale presupun respectarea de către toți agenții economici a obligațiilor ce le revin potrivit legilor ce reglementează domeniul în care aceștia își desfășoară activitatea. Textele constituționale care conțin prevederi referitoare la protecția proprietății private și la economia de piață vizează, în mod evident, desfășurarea activității comerciale în condițiile respectării prevederilor legale privind dreptul de proprietate.

În plus, dispozițiile art. 44 alin. (9) din Constituție permit instituirea unor sancțiuni pentru ipoteza în care desfășurarea activităților economice contravine legii.

În fine, așa cum a reținut Curtea Constituțională în cazul soluționării unei excepții de neconstituționalitate având ca obiect dispozițiile

art. 15 alin. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 23/1995

privind instituirea sistemului de marcare pentru țigarete, produse din tutun și băuturi alcoolice ( Decizia nr. 95 din 11 mai 2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 22 august 2000), "împrejurarea dacă bunurile a căror confiscare s-a dispus de organul constatator au fost sau nu produse din contravenție, au servit sau nu la săvârșirea contravenției, au fost dobândite sau nu prin săvârșirea contravenției, precum și existența ori inexistența vinovăției făptuitorului constituie elemente ale stării de fapt, a căror stabilire, prin mijloacele legale de probă, cade în competența exclusivă a instanței de judecată, învestită cu soluționarea litigiului, iar nu în competența Curții Constituționale, astfel cum rezultă din

art. 2 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale". Cele reținute de instanța de contencios constituțional în decizia amintită sunt pe deplin valabile și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 7 alin. (5) și ale

art. 15 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 16/2001

privind gestionarea deșeurilor industriale reciclabile, excepție ridicată de Societatea Comercială "Danseta 2004" - S.R.L. din Constanța în Dosarul nr. 32/CA/2006 al Tribunalului Prahova - Secția comercială și de contencios administrativ II.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 februarie 2007.