Decizia nr. 124/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 223 alin. (2) din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, excepție ridicată de Teatrul Muzical "Nae Leonard" din Galați în Dosarul nr. 4.477/44/2006 al Curții de Apel Galați - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 2.451D/2006, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 223 alin. (2) din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, excepție ridicată de Societatea Comercială "Elvila" - S.A., Sucursala "Pamex" din Piatra-Neamț, în Dosarul nr. 2.300/C/2006 al Tribunalului Neamț - Secția civilă.

La apelul nominal se prezintă personal partea Gheorghe Albu, ale cărui interese sunt reprezentate de Federația Sindicatelor Libere din Industria Lemnului, prin jurist Dan Anghel. Lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Având în vedere identitatea de obiect a excepțiilor de neconstituționalitate, Curtea pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, deliberând, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 2.451D/2006 la Dosarul nr. 2.371D/2006, care este primul înregistrat.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul părții prezente solicită respingerea excepției ca neîntemeiată, considerând că textul de lege constituie o măsură firească de protecție a salariaților ce este conformă dispozițiilor constituționale.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, considerând că prevederile de lege criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate de autorii excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Încheierea din 20 noiembrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 4.477/44/2006, Curtea de Apel Galați - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 223 alin. (2) din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, excepție ridicată de Teatrul Muzical "Nae Leonard" din Galați cu prilejul soluționării recursului formulat împotriva Sentinței civile nr. 1.146 din 14 august 2006, pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul nr. 1.522/2006.

Prin Încheierea din 24 noiembrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 2.300/C/2006, Tribunalul Neamț - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 223 alin. (2) din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, excepție ridicată de Societatea Comercială "Elvila" - S.A., Sucursala "Pamex" din Piatra-Neamț, cu prilejul soluționării contestației la decizia de concediere formulate de Gheorghe Albu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că textul de lege criticat contravine dispozițiilor constituționale care consacră egalitatea în drepturi a cetățenilor și dispozițiilor art. 1 din Convenția Organizației Internaționale a Muncii nr. 135/1971. În acest sens, arată că liderii sindicali sunt privilegiați în raport cu ceilalți salariați și că nu există niciun motiv pentru care măsurile de protecție a conducătorilor sindicali să dureze o perioadă atât de lungă după ce aceștia și-au încheiat mandatul. De asemenea, arată că prevederile internaționale invocate nu reglementează interdicția concedierii pentru necorespundere profesională.

Curtea de Apel Galați - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale consideră că textele de lege criticate sunt neconstituționale, întrucât prevăd prelungirea măsurii de protecție a liderului sindical pe o perioadă foarte lungă după încetarea mandatului acestuia. În acest sens, arată că dispozițiile

Convenției Organizației Internaționale a Muncii nr. 135/1971

asigură protecția acestor persoane numai pe perioada exercitării mandatului, nu și în afara lui.

Tribunalul Neamț - Secția civilă apreciază că textul de lege criticat este constituțional, fiind edictat de legiuitor tocmai pentru a evita orice discriminare la care ar putea fi supuși liderii sindicali de către angajator.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile art. 223 alin. (2) din Codul muncii sunt constituționale, având în vedere că măsura de protecție reglementată nu constituie o discriminare, deoarece liderii sindicali se află într-o situație diferită de cea a celorlalți salariați. Astfel, protecția lor este nu numai justificată, dar și necesară.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției îl constituie dispozițiile

art. 223 alin. (2) din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, dispoziții potrivit cărora: "Pe toată durata exercitării mandatului, precum și pe o perioadă de 2 ani de la încetarea acestuia reprezentanții aleși în organele de conducere ale sindicatelor nu pot fi concediați pentru motive care nu țin de persoana salariatului, pentru necorespundere profesională sau pentru motive ce țin de îndeplinirea mandatului pe care l-au primit de la salariații din unitate."

În opinia autorilor excepției, dispozițiile legale criticate sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, privind egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, și dispozițiilor art. 1 din Convenția Organizației Internaționale a Muncii nr. 135 din 23 iunie 1971 privind protecția reprezentanților lucrătorilor în cadrul întreprinderii și facilitățile de acordat acestora, ratificată de România prin

Decretul nr. 83/1975 , publicat în Buletinul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 2 august 1975, prevederi conform cărora: "Reprezentanții lucrătorilor din întreprindere trebuie să beneficieze de o protecție eficace contra tuturor măsurilor care ar putea să le aducă prejudicii, inclusiv concedierea și activitatea lor de reprezentanți ai lucrătorilor, afilierea lor sindicală sau participarea lor la activități sindicale, în măsura în care acționează conform legilor, convențiilor colective sau altor angajamente convenționale în vigoare."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că art. 223 alin. (2) din Codul muncii stabilește măsurile de protecție pentru asigurarea condițiilor și climatului de securitate necesare îndeplinirii sarcinilor salariaților aleși în conducerea organizațiilor sindicale. Aceste măsuri sunt menite să împiedice decizia unilaterală a angajatorului de a înceta raporturile de muncă, respectiv de a concedia salariatul lider sindical pentru împiedicarea îndeplinirii mandatului încredințat acestuia de ceilalți salariați ori ca represalii pentru activitatea desfășurată de salariatul respectiv în calitatea sa de lider sindical, precum și pentru a intimida alți reprezentanți ai salariaților.

Organizațiile sindicale, și mai ales liderii acestora, în calitatea lor de reprezentare, promovare și apărare a drepturilor și intereselor profesionale și economice ale salariaților, vin mai des în contact direct cu reprezentanții angajatorului, adesea în stări conflictuale, situații în care nu ar mai putea acționa eficient dacă ar fi expuși eventualelor măsuri represive din partea angajatorului.

Aceste circumstanțe îi plasează pe liderii sindicali într-o situație obiectiv diferită față de cea a celorlalți salariați, ceea ce justifică și tratamentul juridic diferențiat, prin reglementarea unor măsuri speciale și mai eficiente de apărare a stabilității raporturilor de muncă.

Este evident că reprezentanții salariaților nu trebuie să fie timorați ori șantajați prin măsurile represive ce ar putea fi luate împotriva lor în perioada mandatului de reprezentare și nici de perspectiva unor asemenea măsuri luate imediat după încetarea mandatului. De aceea, legiuitorul a optat pentru asigurarea protecției și după încetarea mandatului într-o perioadă de timp limitată.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate raportată la art. 1 din Convenția Organizației Internaționale a Muncii nr. 135/1971, Curtea reține că drepturile și libertățile proclamate prin instrumentele juridice internaționale au caracter minimal, obligă statele părți la tratatele respective să le acorde, dar nu împiedică reglementarea unor drepturi sau libertăți mai largi. În acest sens, și art. 20 alin. (2) din Constituție precizează că reglementările internaționale referitoare la drepturile omului au prioritate față de cele din legislația internă, cu excepția situației în care acestea din urmă sunt mai favorabile.