Decizia nr. 104/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstitu-ționalitate a prevederilor

art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Margareta Avramescu, Ioan Alexandru Huzum, Iuliana Viorica Huzum și Gheorghiu Venera în Dosarul nr. 12.563/4/2005 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă, de Beatrice Louise Vianu în Dosarul nr. 30.262/3/2005 al Tribunalului București Secția a V-a civilă, de Elena Horodniceanu în dosarele nr. 5.275/302/2006 și nr. 5.661/302/2006 ale Judecătoriei Sectorului 5 București, de Agnes Wilhelmina Schwertner și Elisabeta Schwertner în Dosarul nr. 5.324/C/2006 al Tribunalului Timiș - Secția civilă și de Wolfgang Dankwart Meister în Dosarul nr. 2.370/306/2006 al Judecătoriei Sibiu.

La apelul nominal se prezintă părțile Beatrice Louise Vianu, prin avocat Eugenia Crângariu, Marieana Ciocan, personal și asistată de avocat Emilia Baron, Societatea Comercială "Ego - Line Impex" - S.R.L., prin avocat Hugo Vitzman, și Elena Horodniceanu, prin avocat Daniel Cazacu-Ganea, lipsă fiind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Având în vedere că excepțiile de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 2.181D/2006, nr. 2.225D/2006, nr. 2.282D/2006, nr. 2.307D/2006, nr. 2.404D/2006 și nr. 2.470D/2006 au același obiect, Curtea pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Apărătorii părților prezente și reprezentantul Ministerului Public arată că sunt de acord cu conexarea cauzelor.

Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 2.225D/2006, nr. 2.282D/2006, nr. 2.307D/2006, nr. 2.404D/2006 și nr. 2.470D/2006 la Dosarul nr. 2.181D/2006, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, avocatul Eugenia Crângariu solicită admiterea excepției pentru aceleași motive pe care le-a invocat în fața instanței de judecată.

Apărătorul părții Marieana Ciocan solicită respingerea excepției ca neîntemeiată.

Avocatul Daniel Cazacu-Ganea solicită admiterea excepției pentru aceleași motive pe care le-a invocat în fața instanței de judecată. Depune note scrise în susținere.

Apărătorul Societății Comerciale "Ego - Line Impex" S.R.L. solicită respingerea excepției, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale. Depune note scrise în susținere.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 19 septembrie 2006, din 11 septembrie 2006, din 4 septembrie 2006, din 14 noiembrie 2006 și din 4 decembrie 2006, pronunțate în dosarele nr. 12.563/4/2005, nr. 30.262/3/2005, nr. 5.275/302/2006, nr. 5.661/302/2006 și nr. 2.370/306/2006, Tribunalul București - Secția a III-a civilă și Secția a V-a civilă, Judecătoria Sectorului 5 București și Judecătoria Sibiu au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 22 decembrie 1989, republicată, excepție ridicată de Margareta Avramescu, Ioan Alexandru Huzum, Iuliana Viorica Huzum, Gheorghiu Venera, Beatrice Louise Vianu, Elena Horodniceanu și Wolfgang Dankwart Meister.

Prin Încheierea din 23 octombrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 5.324/C/2006, Tribunalul Timiș - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 50 alin. (5) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Agnes Wilhelmina Schwertner și Elisabeta Schwertner.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5), art. 4 alin. (2), art. 15 alin. (2), ale art. 16, 21, 24, 44, 53 și 124, precum și dispozițiilor art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 1 din primul Protocol adițional la Convenție, deoarece limitează în timp dreptul la acțiune în constatarea nulității absolute.

Tribunalul București - Secția a III-a civilă și Secția a V-a civilă, exprimându-și opinia în Dosarul nr. 2.181D/2006 și în Dosarul nr. 2.225D/2006, apreciază că textul de lege criticat nu contravine dispozițiilor constituționale invocate.

Judecătoria Sectorului 5 București, exprimându-și opinia în Dosarul nr. 2.282D/2006, apreciază că prevederile

art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001

contravin principiului neretroactivității legii, întrucât se aplică și actelor juridice de înstrăinare încheiate anterior intrării în vigoare a legii, cu toate că aceste acte juridice rămân supuse reglementărilor legale aplicabile la data încheierii lor, iar în Dosarul nr. 2.404D/2006 instanța de judecată nu a comunicat opinia sa cu privire la această excepție.

Tribunalul Timiș - Secția civilă, în Dosarul nr. 2.470D/2006, apreciază excepția ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat recunoaște fostului proprietar dreptul la exercitarea acțiunii în constatarea nulității absolute a actelor juridice de înstrăinare a imobilelor preluate în mod abuziv, asigurând posibilitatea valorificării acestui drept în cadrul unui termen stabilit de legiuitor, din rațiuni ce țin de evitarea unor stări de incertitudine în ce privește raporturile juridice privind dreptul de proprietate asupra imobilelor ce fac obiectul

Legii nr. 10/2001 .

Judecătoria Sibiu, exprimându-și opinia în Dosarul nr. 2.470D/2006, consideră că textul de lege criticat încalcă principiul egalității în fața legii. În acest sens, arată că, deși situația juridică a proprietarului care solicită constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpă rare a unui imobil în temeiul

art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001

este identică cu cea a proprietarului care atacă actul juridic de înstrăinare în temeiul

art. III al titlului I din Legea nr. 247/2005 , pentru primul dintre proprietari termenul de prescripție a dreptului la acțiune începe să curgă de la data "apariției legii", în timp ce pentru cel de al doilea proprietar termenul de prescripție curge de la data intrării în vigoare a legii sau, după caz, "de la data luării la cunoștință a încheierii contractului".

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului apreciază că textul de lege criticat este constituțional, invocând în acest sens jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite în cauză de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstitu-ționalitate ridicată.

Analizând dispozițiile legale criticate, Curtea constată că

Legea nr. 10/2001

a fost modificată și completată prin titlul I al

Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005 și apoi republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, dându-se textelor o nouă numerotare. În prezent, art. 50 alin. (5) a devenit art. 45 alin. (5), cu același conținut.

Obiectul excepției îl reprezintă, așadar, prevederile

art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, având următoarea redactare: "(5) Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acțiune se prescrie în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi."

Textele constituționale invocate sunt cele ale art. 1 alin. (5) - Statul român, art. 4 alin. (2) - Unitatea poporului și egalitatea între cetățeni, art. 15 alin. (2), referitor la neretroactivitatea legii, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 21 - Accesul liber la justiție, art. 24 Dreptul la apărare, art. 44 - Dreptul de proprietate privată, art. 53 - Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 124 - Înfăptuirea justiției, precum și ale art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil, și art. 1 din primul Protocol adițional la Convenție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

Prevederile

art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001

au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, Curtea, prin mai multe decizii, respingând în mod constant excepțiile de neconstituționalitate invocate.

Astfel, prin

Decizia nr. 91 din 4 martie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 20 aprilie 2004,

Decizia nr. 308 din 6 aprilie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din 5 mai 2006,

Decizia nr. 573 din 19 septembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 888 din 31 octombrie 2006, și

Decizia nr. 730 din 24 octombrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 979 din 7 decembrie 2006, Curtea a reținut că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, cărora li se subsumează și instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă.