Codul Comercial din 1 ianuarie 1840

Articolul 1

Negutatori suntu câți făcut fapte de negotiu și au negotiulu ca o meseria a loru obicinuita.

Articolul 2

Ori-ce nevirsnicu, parte barbatesca ori femeesca, avendu iertarea virstei după pravila pamentului, și fiindu în vîrsta de ani doue-deci și unulu deplinu, nu va putea să se negutiatoresca, nici faptele sale cele de negotiu să se socotesca legiuite:

- 1. De nu va avea voia înscrisă de la tatalu seu, sau (intemplandu-se a fi tatalu seu mortu, ori a fi pusu sub epitropie, ori a lipsi într'alte teri) de la mama-sa, ca o firesca epitropa ce este, sau neavendu nici tata nici mama, de la epitropi, care voia sa fia adeverita de tribunalulu civilu alu locului.

- 2. Dacă mai susu disa voia nu se va trece în condica tribunalului de comerciu, sau nefiindu asemenea tribunalu, în condica jndecatoriei locale, unde nevirsniculu voiesce să se asede cu locuinta și la ai caria pareti se va și lipi spre sciinta.

Articolul 3

Nevirsniculu, și de nu va fi negutatoru, facendu inse faptele de negotiu însemnate la art. 309 din Regulamentulu organicu, este supusu la câte se coprindu în articolulu alu 2-lea.

Articolul 4

Nevirsnicii negutatori, și de voru avea voia cerută după art. alu 2-lea, daru nu potu nici sa ipoteceze (adică sa zalojesca lucruri nemiscatore) nici sa instreineze averile loru cele nemiscatore de catu numai cu întărirea judecatei, care va cerceta mai înainte de este acesta spre invederatu folosui alu negotiului loru.

Articolul 5

Muierea cu barbatu de nu va avea ecsoprica, nu poate să se negutiatoresca, iaru avendu, poate; inse și atunci cu slobozenia bărbatului înscrisă, și adeveritu de judecătoria județului.

Articolul 6

Candu muierea maritata, neavendu ecsoprica, se va negutatori cu slobozenia bărbatului în chipulu aratatu mai susu, se înțelege ca se negutatoresce pe sema lui; și la o asemenea intemplare, ea indatortza averea lui, iaru zeatrea va rămîne intrega și neclintita.

Articolul 7

Ori-ce negutiatoru este datoru a avea unu catastichu-jurnalu în care să se arete, pe fie-care di ce are sa ia și ce are sa dea, lucrările negotului seu, tocmelile sale cele negutatoresci, priimirile sau girurile de polițe și de obște totu ce priimesce și platesce cu ori-ce felu de numire, și în care, către acesta să se mai arete, pe tota luna, sumele întrebuințate la cheltuelile casei sale: însă acestu catastihu-jurnalu va fi deosebitu de acele-l-alte catastise ce se obicinuescu la negotu; daru nu sînt neaperatu trebuinciose.

Este datoru a pestra după orarduiala datei, scrisorile ce priimesce, și a prescrie într'unu catastichu pe cele ce trimite; iaru negutatorii carii nu voru specula cu polițe sau nu voru avea o mare întindere de negotu, ne inlesnindu-se a tinea catastisele ca dopia scriptura, voru fi datori a avea unu catastichu curatu, snuruitu și cu sahulu judecătoriei, în care voru trece, pe tota dioa tote dările și primirile loru, sub ori ce felu numire.

Articolul 8

Este datoru a face sub-iscalitura sa, pe totu anul , o catagrafia (inventaru) de lucrurile sale cele miscatore și nemiscatore, și de creditele și datoriile sale, și a o prescria, pe totu anul într'unu catastichu deosebitu oranduitu numai pentru acesta.

Articolul 9

Catastichulu-jurnal și catastichulu-catagrafiiloru voru fi innumerate pe fia-care foia, însemnate cu sahu de la inceputu pînă la finitu, șnuruite și pecetluite de catra tribunalulu localu, și apoi la finitulu fia-cărui anu se voru infatisia la judecătoria spre incheiare. Judecătoria îndată ce i se voru aduce aceste catastise, va fi datore a trece fără catu de putina zabava, și fața cu negutatorulu, la finitulu foiloru scrise, aceste cuvinte sub semnăturile judecatoriloru: "S'a infatisiatu jurnalulu, seu inventariulu, pe anul cutare, astadi la . . . . . anul . . . . și s'a adeveritu cu a nostra iscalitura fi punerea pecetei judecătoriei". Nici unu felu de plată nu se va lua pentru acesta adeverire. De se va intempla a nu putea găsi negutatorulu catastisele sale pînă la sfirsitulu anului, va avea sorocu încă de trei luni din anului urmatoru, în curgerea cărui sorocu va fi neaperatu datoru a le infatisa la tribunalu spre inchiare. Înscrierea într'aceste catastise se va urma după randulu datei, fără a se lasă locu deschisu, nici a se face vr'unu adaosu pe margine.

Articolul 10

Negutatorii voru fi datori a tenea aceste catastise la pestrare în curgere de dece ani.

Articolul 11

Judecătoria poate se primească catastisele cele tenute după oranduiala, spre a face dovada între negutatori pentru fapte și pricini de negotu.

Articolul 12

Catastisele ce suntu datori a tenea negutatorii, și în carii nu se voru fi paditu randuelile mai susu însemnate, nu voru fi primite nici a sa infatisa, nici, a face dovada la judecata spre folosulu celoru ce le voru fi tenutu, padindu-se inse și tote câte se voru rândui la cartea pentru falimentu și bancrute.

Articolul 13

Judecata poate porunci a sa da în cunoscinta partei celei interesate catastisele-jurnalu și alu catagrafiiloru; inse numai la prigoniri de moștenire, de impartela intra tovarasi, și la intemplare de falimentu.

Articolul 14

În cursulu unei prigoniri judecătorul poate, seu după cererea partei interesate, seu și de la sine, se poruncesca a sa aduce înaintea judecatei catastisele, spre a scote dintr'însele numai câte privescu la acea prigonire.

Articolul 15

Candu catastisele ce s'au adusu de buna voia, ori s'au cerutu, ori s'au poruncitu a se aduce la judecata, se afla în locuri depărtate de tribunalulu ce a intratu în cercetarea pricinei, judecătoria poate se poftesca pentru acesta în scrisu pe tribunalulu localu ca să le cercetede, sa asterna o practica de cuprinderea loru, și se o tramita la tribunalulu unde se cauta pricina.

Articolul 16

Candu o parte fagaduesce a da credementu la catastisele ceia-l-alte, și acesta nu voesce ca se la aducă la judecata, atunci judecătoria poate să propună juramentu partei ce a facutu cererea.

Articolul 17

Contractului de tovarasia se reguleda după pravila civilă, după pravilile cele în parte ale negotului și după tocmelile tovarasiloru.

Articolul 18

Pravila cunosce trii feluri de tovarasii negutatoresci, adică: tovarasia în nume cuprindetoru, tovarasia în comandită, și tovarasia anonima.

Articolul 19

Tovarasia în nume cuprindetoreste aceea ce făcut prin contractu doue seu mai multe fete, și care are dreptu scopu negotiulu sub o firma tovarasesca.

Articolul 20

Firma nu poate coprinde altu nume, de catu numai dintr'ale tovarasiloru.

Articolul 21

Tovarasii în nume cuprindatoru, iscaliti în inscrisulu de tovarasia, sînt între dinsii fia-care respundetoru și platnicu (solidaru) de tote legăturile și datoriile tovarasiei pentru toți cea-l-alți, de și l'a iscalitu numai unulu din tovarasi, destulu numai se fia sub-firma tovarasesca.

Articolul 22

Tovarasia în comandită se face prin contractu între unulu seu mai mulți intovarasiti de o potriva respundetori și platnici fie-care pentru toți, și între unulu sau mai mulți intovarasiti numai cu punere de capituluri, carii aceștia se numescu comanditari sau tovarasi în comandită. Acesta tovarasia se numesce sub unu nume tovarasescu care neaperatu trebuie să fia alu unuia seu mai mulți dintre tovarasii respundetori și platnici, iaru nu dintre comanditari.

Articolul 23

Candu sînt mai mulți tovarasi platnici și anume respundiatori unulu pentru altulu, ori de carmuiescu aceștia toți împreună ori de carmuesce unulu sau mai mulți pentru toți, atunci tovarasia este într'aceeași vreme, tovarasia în nume coprindatoru despre dinsii, și tovarasia în comandită despre cei puitori numai de capitaluri.

Articolul 24

Numele unui tovarasi comanditaru nu poate face parte a firmei tovarasesci.

Articolul 25

Tovarasiulu comanditaru se supune a se impariasi la paguba numai pînă la împlinirea capitalului ce a pusu, seu ce s'a legatu ca se pue în tovarasia.

Articolul 26

Tovarasulu comanditaru nu poate face nici o faptă de carmuire, nici a fi întrebuințată în trebile și pricinile tovarasiei, nici chiaru în putere de vechiletu.

Articolul 27

Tovarasiulu comanditaru, urmandu împotriva articolului de mai susu, se indatoreza a fi platnicu în tocmai și de o potriva cu tovarasii cei în nume cuprindatori pentru tote îndatoririle și legăturile tovarasiei.

Articolul 28

Tovarasia anonima (fără nume) nu este sub nume tovarasescu, adică nu se arata prin numele nici unuia din tovarasi.

Articolul 29

Felulu întreprinderii hotarasce și felulu numirei sale.

Articolul 30

Se carmuesce prin vechili vremelnici, supuși schimbarei, tovarasi sau nu tovarasi, plătiți sau fără plata.

Articolul 31

Carmuitorii ei sînt respundatori numai pentru împlinirea insarcinarei pusă asupra-le prin vechiletu, și pentru ca carmuiescu, ei nu suntu supuși la nici o îndatorire nici pe sema loru, nici pe sema societății despre câte privescu la legăturile tovarasiei

Articolul 32

Tovarasii societății anonime nu suntu respundetori la pagube, de catu numai fia-care pe suma ce a pusu în tovarasia.

Articolul 33

Capitalulu tovarasiei anonime se imparie în actii, și se sub-imparie în cupone de actia de o potriva suma.

Articolul 34

Actia se poate face sub forma de inscrisu platnicu către infatisatoru. La acesta intemplare, mutarea stapanirei actiei se sevirsesce prin singura trecere a înscrisului din mana în mana.

Articolul 35

Proprietatea actiiloru se poate înființa prin înscriere în catastisele tovarasiei; la asemenea intemplare, mutarea acei proprietăți se face prin înscriere formala a instreinarei în pomenitele catastise sub iscalitura însuși a instreinatorului actiei sau a vechilului seu.

Articolul 36

Tovarasia anonima nu se poate înființa de cat cu slobodenia Domnulul, și priimirea formala a inscrisulul tovarasie.

Articolul 37

Poate și capitalulu tovarasiloru în comandită să se fără, abatere inse din regulile asedate pentru tovarasiile în comandită.

Articolul 38

Tovarasiile atatu în nume coprindietoru catu și în comandită, trebuie neaperatu a se întocmi prin înscrisuri sau adeverita de judecătorie, seu numai sub a însuși tovarasiloru iscalitura însă la acesta din urma intemplare, trebuie se se facă atâtea cărți, câți tovarasi sînt, în catu se aibă fia-care câte una.

Articolul 39

Tovarasiile anonime nu se potu infiintia, de catu prin acte publice potrivitu cu coprinderea articoliloru 36 și 44

Articolul 40

Nici o dovadă prin martori nu poate fi primită împotriva și peste coprinderea acteloru de tovarasia nici asupra celoru ce s'aru aduce spre dovada ca s'au disu înaintea actului, la întocmirea lui, seu în urma-i.

Articolul 41

Prescurtarea acteloru de tovarasia în nume coprindetoru și în comandită trebuie să se dea, în sorocu de cinci-spre-dece dile de la data loru, la cancelaria tribunalului localu, unde, este asediata casa tovaresesca de negotiu, ca să se treca la condica, și se se lipsescu, spre sciinta publicului, trei luni în sala judecatei, publicându-se și prin Buletinu.

Candu tovarasia are mai multe case de negotu asedate în deosebite judetie, darea, trecerea la condica și lipirea acestei prescurtări se voru face la tribunalulu fia-cărui județu. De nu se va padi vreuna din aceste formalități, tote faptele tovarasiei suntu nemicite și de nici unu fololosu pentrtovarasi; iar interesele strainiloru nu se potu vatema nici cumu din lipsa acestoru formalități.

Articolul 42

În prescurtare trebuie să se coprinda: numele, poreclile, calitățile și locuintele tovarasiloru, afară de ale actionariloru sau comanditariloru, firma tovarasiei, arătarea tovarasiloru celoru împuterniciți de a cauta trebile, de a carmui și a iscăli pentru tovarasia, - suma capitaluriloru, puse sau hotărîte a se pune prin actii sau în comandită, - vremea candu trebuie să incepa, și candu trebuie să se sfirsesca tovarasia.

Articolul 43

Prescurtarea acteloru de tovarasia se adevereda pentru actele publice, cu iscalitura tribunaluriloru locale; iar pentru cele sub numai iscalitura tovarasiloru, de către toți aceștia, dacă tovarasia este în nume coprindatoru, și numai de către tovarasii cei împreună respundatori, (solidari), sau de către carmuitori, de este tovarasia în comandită, fia, ori nu, împărțită în actii.

Articolul 44

Porunca Domnului, ce intaresce tovarasiile cele anonime, va sta lipita spre sciinta publicului, împreună cu inscrisulu de tovarasia, și într'același sorocu de vreme, asemanatu în tote cu cele cuprinse în art. 41.

Articolul 45

Neprecurmarea tovarsiei, după sfirsirea sorocului seu, se va dovedi printr'o aretare înscrisă a tovarasiloru. Acesta, aretare și tote actele cuprindetore de desfacere de tovarasia mai înainte de soroculu celu hotaratu prin actulu ce a fostu asediat'o, ori ce schimbare, sau tragere de tovarasi, tote tocmelile sau punturile cele noua, ori ce schimbare, la suntu supuse la formalitățile randuite în articolile 41, 42, și 43

Cei ce nu voru padii aceste formalități, pe lîngă osinda hotarita prin paragrafulu din urma alu Art. 41, voru fi pedepsiți și corectionalu, perdendu dreptulu de a alege sau de a fi aleși judecători la tribunalulu de comerciu, de a le fi mariuria priimita la judecata sau voru fi osinditi a plati, spre pedepsa, de la una suta pînă la trei miie lei la cutia arestatiloru.

Judecătoria competența va putea se'i osindesca, după intemplari, sau la tote aceste împreună, sau numai la una, sau la doue.

Articolul 46

Afară de cele trei feluri de tovarasii susu numite, pravila mai cunosce intovarasirile negutatoresci în impariasire.

Articolul 47

Aceste intovarasiri privescu la una, sau la mai multe lucrări de negotu; se intocmescu pentru lucrulu de întreprindere, în formele invoite, după partea ce se cuvine fie-cărui și după condițiile asediate între impariasitori.

Articolul 48

Intovarasirile în impariasire se potu dobîndi prin aretarea catastiseloru a corespondintei, seu prin dovada cu marturi, de va găsi cu cale tribunalulu a o priimi.

Articolul 49

Intovarasirile negutiatoresci în impariasire, nu sînt supuse la formalitățile orînduite pentru cele-l-alte tovarasii.

Articolul 50

Ori ce prigonire între tovarasi și pentru pricini de tovarasia, se va judeca prin judecători aleși (arbitri). Eretocrisia, la asemenea prigoniri, se socotesce ca unu tribunalu de anteia cercetare.

Articolul 51

Hotărîrea aleșilor judecători va avea apelatie la inaltulu Divanu, seu la Tribunalulu de comerciu, de se va margini cererea la lei cinci sute capitalu, însă candu nu se voru fi invoitu mai înainte în scrisu prigonitorele părți a se lapeda de dreptulu de apelatie.

Articolul 52

Oranduirea judecatoriloru celoru aleși se face prin inscrisu sub iscalitura prigonitoreloru părți, și adeveritu de judecătoria.

Articolul 53

Soroculu în care are se se isbranesca judecata, se hotaresce, de catra prigonitorele părți candu oranduescu judecători aleși; și de nu se invoescu asupra sorocului, atunci se va hotărî de catra tribunalu.

Articolul 54

Candu unulu seu mai mulți din tovarasi nu voiescu se oranduiasca judecători aleși, atunci în loculu celui, seu celoru ce n'au alesu, îi oranduesce tribunalulu de sine.

Articolul 55

Prigonitorele părți dau înscrisurile și tacrirurile loru judecatoriloru celoru aleși, fără nici o formalitate de judecată.

Articolul 56

Tovarasiulu ce zabovesce a da înscrisurile și tacrirurile sale, se supune a le da, prin porunca judecătoriei, în sorocu de dece dile.

Articolul 57

Judecătorii cei aleși potu prelungi, după trebuinta, soroculu celu pentru darea inscrisuriloru.

Articolul 58

De nu se innoesce soroculu darei inscrisuriloru, seu de s'a sfirsitu soroculu celu nou, judecătorii aleși hotarescu pricina după cercetarea inscrisuriloru și a tacriruriloru ce li s'au datu.

Articolul 59

Candu judecătorii cei aleși nu se unescu la hotărîre, și câți sînt cei ce nu se unescu, atâția suntu și cei ce se unescu, atunci însuși ei cu totii alegu unu altu judecatoru peste dinsii (supralesu), fără de a se intreba cei ce se judeca, de voiescu seu nu, dacă inse nu s'a oranduitu în compromesulu prigonitoreloru părți. - Candu jndecatorii cei aleși nu se unescu la numirea supra alesului, atunci ilu oranduesce tribunalulu.

Articolul 60

În hotărîrea judecatoriloru celor aleși trebe se se arate curatu și deslusitu cuvintele pe carii este intemeiatu;-hotărîrea se depune la cancelaria tribunalului: - hotărîrea se pune în lucrare fără nici o prefacere și schimbare, inse după cuprinderea articolului 313 din Regulamentulu organicu; se trece la condica după o poronca a Presidentulni tribunalului, care este datoru a o da simpla fără nici o adăugire și negresitu în sorocu de trii dile de la depunerea chartiei la cancelaria.

Articolul 61

La randuelile de mai susu suntu supuși de o potriva: veduvele, moștenitorii seu cei ce aducu obrazulu celoru intovarasiti.

Articolul 62

De sînt interesați într'o prigonire de tovarasia comercială niscare-va nevirsnici, epitropulu loru nu poate se se lapede de-a dreptulu de a da apelatie în potriva hotărîrei judecatoriloru celoru aleși.

Articolul 63

Tote jalbile în potriva tovarasiloru celoru neinsarcinati cu lămurirea socoteliloru tovarasesci, în potriva veduveloru loru, a mostenitoriloru loru, seu a celoru ce a u avea vre unu dreptu din partea loru, se prescriu, (adică 'și perdu dreptulu de reclamația) în sorocu de cinci ani, socotiți de la sfirsitulu sau desfacerea tovarasiei, candu cartea de tovarasia ce areta catu are sa fia, sau actulu de desfacere s'a lipitu, spre sciinta publicului în sala tribunalului, și s'a trecutu la condica după coprinderea articoliloru 41, 42, 43 și 45, și candu, după împlinirea acestei formalități, nu s'a precurmaiu pentru dinsii prescripția (paragrafia) prin nici o pornire de jalba către judecata.

Articolul 64

Nimine pe viitoru pamintenu sau strainu nu va putea să se negutatoresca în principatu, dacă mai anteiu nu va fi îndeplinită formalitatea prescrisă prin Art. 335 din Regulamentulu organicu.

Articolul 65

Ori-care, negutatoru fiindu, se va căsători, este datoru ca, în sorocu de trei luni din diua căsătoriei sale, se înfățișeze negresitu foia sa de zestre, precumu și insemnarea daruriloru din 'naintea nuntei la judecătoria spre înscriere în condica tribunalului, asemenatu cu dispositiile aceluiași articolu 335 din Regulamentulu organicu. Celu ce va urma împotriva, se va pedepsi la intemplare de falimentu, ca unu bancrutaru mincinosu.

Articolul 66

Ori-care din străini nu se va fi căsătoritu aici, și se negutatoresce în principatu, de va voi a-și urma negoiulu pe viitoru, va fi datoru a infatisa la judecătoria, în sorocu de sese luni, socotite din dioa punerei în lucrare a acestei condici, foia de zestre sau actulu doveditoru a starei sociei sale, imputernicitu cu formala adeverire; iar neavindu aceste acte în originalu, va aduce copii adeverite cu același chipu. - Înscrierea acei foi de zestre sau actu de căsătoria se va urma după Art. 335 din Regulamentulu organicu.

Articolul 67

Ori-ce carte de judecată, care va hotărî deosebirea sau despărțirea dintre casnici, sau siguranța zestrei între soți, din carii unulu va fi negutatoru, va trebui se stea lipita în perilipsisu, doue luni la judecătoria locului unde se negutatoresce barbatulu sau muierea. - Sotiulu negutatoru, care nu va padi formalitate, intemplandui-se falimentu, va fi supusu la pedepsa hotărâtă prin alinia 2 a Art. 65

Articolul 68

Bursa de comerciu este adunarea de negutatori, de capitani de corăbii, de mijlocitori de scambu și de samsari, ce se urmeda sub cea de aproape privighere a Domnului.

Articolul 69

Resultatulu tocmeliloru și alu negotiatiei politeloru ce se savirsescu la bursa, hotaresce cursulu monedeloru și alu politeloru, alu prețului marfuriloru, alu asigurariloru, alu navlului, alu transporturiloru pe uscatu sau pe apa, alu zapiseloru Statului și altoru asemene, alu caroru cursu este priimitoru de a se insemna pe fia-care di pînă unde s'a suitu ori s'a coboritu.

Articolul 70

Aceste osebite cursuri se dovedescu prin adeverirea mijlocitoriloru de scambu și a samsariloru după regulile ce se voru întocmi de administrație.

Articolul 71

Pravila cunosce pe mijlocitorii de scambu și pe samsari ca nisce fete inlesnitore a fapteloru de negotu.

Articolul 72

Mijlocitorii de scambu și samsarii se afla prin tote orașele unde este bursa de comerciu, și se oranduiescu de Domnu.

Articolul 73

Numai mijlocitorii de scambu asedati în forma cerută de pravila, au dreptulu de a mijloci la negotiatia sau vendarea și cumpărarea zapiseloru Statului și a altoru asemene; de a sevirsi pe socotela altuia negotiatia politeloru sau a bileteloru la ordinu, și a tuturoru tidulelor ce se potu negotia și de a le adeveri cursulu.

Articolul 74

Sînt samsari de mărfuri, samsari de asigurări, samsari dragomani și inchirietori de corăbii, samsari de transportu pe uscatu și pe apa.

Articolul 75

Samsarii de mărfuri, asedati în chipulu cerutu de pravila, au numai ei dreptulu de a fi mijlocitori la vendarea și cumpărarea marfuriloru și de a le adeveri cursulu; - samsarii de o potriva cu mijlocitorii de scambu, sevirsescu vendarea și cumpărarea materieloru metalice.

Articolul 76

Samsarii de asigurări alcatuescu contractele sau cartuliile de asigurări, le iscalescu și incredinteda costulu asigurări pentru tote călătoriile de pe mare sau de pe riuri.

Articolul 77

Samsarii dragomani și inchirietori de corăbii slujescu dreptu mijlocitori la inchiriare de corăbii; osebitu de acesta, numai ei au dreptulu de a tălmaci, intemplandu-se vre-o prigonire infatisiata la tribunaluri, arătările la vama și la alte dregatorii, contractele de inchirieriele corabiiloru, cartuliile de mărfurile încărcate în corabie, și tote cele-l-alte înscrisuri de negotu, a caroru talmacire ar fi trebuinciosa spre a sa dovedi cursulu navlului. La prigonirile comerciale și pentru slujba vamiloru numai ei voru fi tălmaci la toți streinii stăpîni de corabie, negutatori slujbasi de vase, și alți omeni de mare și de riuri.

Articolul 78

Unulu și acelasu obrazu, dacă cartea Domnesea prin care se orinduesce îi da voia, și slobozenia poate să fia într'aceeași vreme mijlocitoru de scambu, samsaru de mărfuri sau de asigurări, și samsaru dragomanu inchiriatoru de corăbii.

Articolul 79

Samsarii de transportu pe uscatu și pe apa, asedati după pravila, au numai ei dreptulu, la locurile unde voru fi asezati, de a mijloci la tocmelile de transporturi pe uscatu și pe apa; daru, la nici o intemplare și sub nici unu felu de pricinuire, nu potu face lucrări de a le samsariloru de mărfuri, de asigurări, sau de ale dragomaniloru inchirietori de corăbii, insemnati la articolile 75, 76 și 77

Articolul 80

Câți au facutu falimentu, nu potu sa fia mijlocitori de scambu, nici samsari, de nu se voru fi restatornicitu după pravila.

Articolul 81

Mijlocitorii de scambu și samsarii suntu datori a tenea unu catastichu intocmitu după formele hotărâte prin Art 9

Suntu datori a insemna într'insulu pe fia-care di, și după randulu dateloru, fără raseturi, adăugiri intra randuri nici stramutari, și fără scurtari nici cifre, tote condițiile venderiloru, cumparariloru, asigurariloru, a negotiatiiloru, și cu unu cuventu, a tuturoru lucrariloru făcute prin canalulu loru.

Articolul 82

Mijlocitorulu de scambu seu samsarulu nu e volnicu, la nici o intemplare și sub nici unu felu de pricinuire, a face lucrări de negotu seu de banca pe sema și socotela sa.

Nu poate se aibă parte la nici o întreprindere de negotu nici de-adreptulu, nici impiedisatu sub nume strainu.

Nu este volnicu nici a primi în creditu nici a plati din banii sei, pe sema celoru ce 'l au insarcinatu, socotindu-se ca unu simplu casieru și unu depositaru alu acestora.

Articolul 83

Nu poate se chedasuesca îndeplinirea tocmeliloru ce se sevirsescu prin a sa mijlocire.

Articolul 84

Ori-ce urmare în potriva dispositiiloru celoru din urma doue articole, judecându-se de tribunalurile corectiunale, se va pedepsi cu redicarea dreptului meseriei mijlocitorului de scambu seu a samsarului, și cu unu strafu care nu va putea covirsi nici odată suma de trei mie lei, fără a perde pentru acesta prigonitorele părți dreptulu de a cere de la dinsii pagubile și chieltuelile pricinuite .

Articolul 85

Nu se mai poate orandui mijlocitoru de scambu ori samsaru acela care se va fi scosu odată pentru vina preveduta prin Art. de mai susu.

Articolul 86

La intemplare de falimentu, veri-ce mijlocitoru de scambu seu samsaru se va judeca ca unu bancrutu.

Articolul 87

Comisionaru este acela ce lucreda în însuși numele seu sau sub o numire tovarasesca, pe sema și socotela celui ce 'lu a insarcinatu.

Articolul 88

Datoriele și drepturile comisionarului care lucreza în numele unui insarcinatoru, privindu-se despre acesta, se cuprindu în pravila civilă a terei la capulu alu 19, Partea a III pentru vechiletu, și acesta pînă se va alcătui condica civilă cea noua.

Articolul 89

Totu comisionarulu ce a facutu înaintări de bani pe sema de mărfuri pornite către dinsulu din vre o alta piața spre a se vinde în socotela insarcinatorului, are privilegiu de a'și trage, înaintea ori cărui altu creditoru, banii ce a inaintatu, dobindile și cheltuelile, din pretulu marfuriloru, de suntu în mana sa, în magaziele sale, sau depuse în vre o magazia publică, sau dacă, mai înainte de a fi sositu mărfurile, poate dovedi printr'o cartulia de încărcare în corabie, sau printr'o carte de caratu ca mărfurile s'au pornitu către dinsulu.

Articolul 90

De s'au vendutu și s'au predatu mărfurile în socoteala insarcinatorului, comisionarulu are precădere de a lua din pretiulu vendarei marfuriloru, înainte de cei-l-alți creditori ai insarcinatorului, suma ce va fi inaintatu, dobindile și cheltuelile.

Articolul 91

Tote împrumuturile, inaintarile de sume, sau plati, ce va fi facutu comisionarulu pe sema de mărfuri depositate la vre o dregatoria, sau date în pestrare la o a treia față de vre o persona sediatore în loculu de locuinta alu comisionarului, nu dau precădere de plată comisionarului, sau pestratorului fără numai candu va fi avendu inscrisu adeveritu de judecătoria, doveditoru de asemenea precădere, și aretatoru de suma baniloru, de felurimea marfuriloru și de catatimea loru.

Articolul 92

Comisionarulu ce se insarcineda cu transporturi pe uscatu sau pe apa, este datoru a înscrie în catastichulu seu jurnalu aretarea firei și a catatimei marfuriloru și chiaru a pretiului loru, de i se va cere.

Articolul 93

Elu este respundetoru pentru ajungerea marfuriloru și a lucruriloru de comisionu la soroculu hotaratu prin scrisorea de caratu, candu se va dovedi ca intardierea s'a pricinuitu din neingrijirea comisionaralui de a lua despre acesta măsurile cuviinciose.

Articolul 94

Este asemenea respundetoru pentru stricăciunile sau perderea marfuriloru și a altoru lacruri de comisionu, afară numai de se va fi facutu vre o împotriva tocmela în cartea de caratu, sau de se voru fi pricinuitu acelea din vre o neaperata intemplare aperatore de ori-ce banuiala despre neingrijirea comisionarului.

Articolul 95

Asemene este respundetoru pentru faptele și urmările comisionaralui celui de alu duoilea, către care elu adreseda mărfurile.

Articolul 96

Marfa esita din magadia vendetorului sau a espeditorului se calatoresce, afară de vre o împotriva tocmela în risicu-pericolu a stapinului ei, care însă poate se traga în judecata pe comisionarulu și carausulu insarcinatu cu transportu.

Articolul 97

Cartea de caratu inchipuesce unu contractu între espeditoru și carausu, sau între espeditorii, comisionaru și carausiu.

Articolul 98

Cartea de caratu trebuie se aibă data, - se arete firea și greutatea sau mesura lucruriloru de caratu, - soroculu în care are să se sevirsesca transportulu; - trebuie se arate - numele și locuinta comisionarului, de va fi, printr'a căruia mijlocire se face transportulu - numele aceluia la care este adresată marfa, - numele și loculu locuinței cărăușului; - către acestea pretiulu caratului, despăgubirea ce s'aru cuveni pentru intardierea caratului. - Se iscalesce de espeditoru sau de comisionaru. - Arata pe margine mărcile și numerele locuriloru de caratu. - Comisionarulu prescrie fără a lasă locu albu cartea de caratu într'unu registru datu de către tribunalu cu insemnare de suma foiloru și cu sahulu Presidentului lui trasu pe fia-care foia.

Articolul 99

Carausulu este respundetoru pentru perderea lucruriloru de caratu, afară de neaparate intemplari; - este asemene respnndetoru pentru tote stricaciunele, afară de cele ce vinu din chiaru smintela lucrului sau dintr'o neaperata intemplare.

Articolul 100

Candu din pricina unei neaperate intemplari, nu s'a sevirsitu transportulu la soroculu celu tocmitu, atunci nu se poate cere de la carausu nici o despăgubire cu cuventu de intardiere.

Articolul 101

Primirea lncrurilor transportate și plata prețului de caratu stinge ori ce reclamația împotriva cărăușului.

Articolul 102

Candu priimitorulu nu voiesce sau se impotrivesce a priimi lucrurile transportate, starea loru se adevereda și se dovedesce de omeni cu sciinta numiți de presidentulu tribunalului localu, sau de subu-carmuitori pe unde lipsesce tribunalulu. - Presidentulu tribunalului poate se hotărască depunerea, sau secuestrarea, și în urma transportarea mărfii într'o magazie publică. Asemenea poate porunci și ca se se venda dintr'însă în folosulu cărăușului pînă la împlinirea prețului chiriei de caratu.

Articolul 103

La legiuirile ce se cuprindu într'acestu titlu suntu supuși de obsce și stapinii de vase, intreprindetorii de deligentie și de trasuri publice.

Articolul 104

Tote cerile în potriva comisionarului și a cărăușului pentru perderea sau stricăciunea marfuriloru, se precurma prin (paragrafia) prescripție de sese luni, pentru tramiterile de mărfuri ce se făcut în coprinsulu terei Romanesci; și de unu anu, pentru cele ce se făcut afară din Principate, socotindu-se inceputulu paragrafiei pentru pierdere, din diua în care aru fi trebuitu să se sevirsesca transportulu marfuriloru, și pentru stricăciune, din diua în care se voru fi priimitu acele mărfuri; iar cererile cele pentru fapte viclene și de rea credința nu se supunu la aceste paragrafii.

Articolul 105

Cumpărările și vendarile se dovedescu prin acte publice, (adică adeverite de vre o dregatorie), prin acte sub iscalitura în parte, prin prescurtare de socotela încheiată de mijlocitorulu de scambu sau de samsaru, și care trebuie a fi iscălită de tocmitorele părți, printr'o fatura, priimita dreptu buna de cumparatoru, prin corespondintia prin catastisele tocmitoreloru părți, și candu tribunalulu va găsi cu cale, prin dovada cu marturi.

Articolul 106

Polița se trage dintr'unu locu într'altulu are data sa; arata suma de a se plati, numele celui ce trebuie să platesca, vremea și loculu unde trebuie să se platesca, pretiulu datu în bani, în mărfuri, în socotela, sau în veri-ce felu de chipu; este în ordinulu unui alu treilea obrazu, sau în ordinulu însuși a tragatorului; arata de este polița de anteia, de a doua, de a treia, de a patra s.c.l.

Articolul 107

O polița poate fi trasa asupra unui obrazu ca sa o platesca la loculu locuinței unui alu treilea obrazu. Poate fi trasa prin ordinulu și pe socotela altuia.

Articolul 108

Se socotescu ca nisce simple fagadueli de plată tote polițele făcute cu supositia*) sau de nume, sau de calitate, sau de locuinta, precumu și cele făcute cu supositia, de locurile de unde sînt trase sau în care au să se platesca.

------------

*) Supositia se înțelege candu se scria altu nume, ori alta calitate, ori alta locuinta, ori alte locuri de catu cele adeverate.

Articolul 109

Polițele iscălite de femei și de fete, ce nu sînt negutatorese cunoscute de obște, au, despre dinsele, putere numai de o simpla fagaduiala de plată.

Articolul 110

Polițe iscălite de nevirsnici, carii nu sînt negutatori, n'au, catu despre dinsii, nici o tărie, remaindu inse întregi și neclintite drepturile fia-carei părți prigonitore, după coprinderea condicei civile pentru virsnici și nevirsnici.

Articolul 111

Provisia trebuie să o facă tragatorulu sau acela pe a căruia sema și socotela va fi trasa polița, fără inse a inceta tragatorulu de a fi indatoratu chiaru elu însuși.

Articolul 112

Provisia se înțelege facuta, dacă, la împlinirea sorocului de plată, acela, asupra căruia s'a trasu polița, este datoru tragetorului seu aceluia pe a cărui socotela s'a trasu o sumă celu putinu de o potriva cu ceea ce se cuprinde în poliția.

Articolul 113

Priimirea poliței da a înțelege ca provisia este facuta, și slujesce pentru giranti, dreptu dovada a ființei acestei provisii. ori va fi priimita polița, ori nu, tragetorulu e datoru, intemplandu-se a se tagadui provisia, se dovedesca ca aceia, asupra cărora se trasese polița, aveu provisia la împlinirea sorocului platei; iaru într'altu chipu, este datoru se o asigureze, macaru și de se va fi facutu protestulu în urma soroceloru hotărâte.

Articolul 114

Tragetorulu și girantii unei polițe sînt unulu pentru altulu respundetori de a ei priimire și plata la sorocu.

Articolul 115

Nevointa de priimire se dovedesce printr'unu actu ce se numesce protestu de nepriimire.

Articolul 116

După incunosciintarea protestului de nepriimire, girantii și tragetorulu sînt datori fia-care pe sema sa seu a da chedasia pentru siguranța platei la împlinirea sorocului, seu se numere îndată pretiulu ei dinpreuna cu chieltuielile de protestu și de preschimbarea poliței. - Chiedasulu ori alu tragetorului, ori alu girantului, este împreună respundetoru numai cu acela pe care a chiedasuitu.

Articolul 117

Cine priimesce o polița, se indatoreza a plati suma ce se coprinde intrinsa. Priimitorulu nu e volnicu a'și lua înapoi priimirea sa, și chiaru candu, înaintea priimirei și în nesciinta sa, va fi facutu tragetorulu falimentu.

Articolul 118

Priimirea unei polițe trebuie să fia iscălită. - Priimirea se arata prin cuventulu priimitu.

Priimirea trebuie se aibă data, dacă polița are să se platesca după una sau mai multe dile ori luni de la înfățișarea ei; - și la acesta din urma intemplare, lipsa datei de priimire face a se plati polița a soroculu celu pusu într'însă, socotindu-se de la data ei.

Articolul 119

Priimirea unei polițe de a sa plati într'altu locu deosebitu de acela alu locuinței priimitorului, arata loculu și locasulu unde are să se sevirsesca plata, seu miscarile ce au să se facă pentru acesta.

Articolul 120

Priimirea nu poate fi cu condiția, daru se poate margini la o sumă mai mica de catu cea coprinsa în polița. - La acesta din urma intemplare, infatisatorulu este datoru se facă protestu pentru partea sumei celei nepriimite.

Articolul 121

O polița trebuie să fia priimita la înfățișarea sa sau celu multu în sorocu de doue-deci și patru ore de la înfățișarea ei. - După acele doue-deci și patru ore, de nu se va da înapoi priimita ori nepriimita, celu ce a ținut'o este respundetoru către infatisatoru pentru pagube și interesuri.

Articolul 122

La intemplare de protestu pentru nepriimire, polița poate fi priimita de unu alu treilea obrazu ce intra mijlocitoru pentru tragetoru sau pentru unulu din giranti. Mijlocirea se pomenesce în actulu de protestu, și se iscalesce de către mijlocitoru.

Articolul 123

Mijlocitorulu este datoru a face în data cunoscută mijlocirea sa la acela pentru care s'a pusu mijlocitoru.

Articolul 124

Infatisatorulu poliței, de și s'a priimitu acesta prin mijlocire, își pastreda însă tote drepturile sale în potriva tragetorului și a giratiloru, pentru singurulu cuventu de nepriimire din partea acelui asupra căruia s'a fostu trasu.

Articolul 125

O polița poate fi trasa ca să se platesca sau a vista adică, îndată ce se va infatita, sau:
după una sau mai multe dile──|
|─ de la înfățișare;
după una sau mai multe luni──|
după una sau mai multe dile──|
|─ de la data
după una sau mai multe luni──|
la di hotărâtă a lunei, sau într'o di însemnată, sau în cursulu unui balciu.

Articolul 126

Polița a vista trebuie să se platesca la înfățișarea ei.

Articolul 127

Împlinirea soroculul unei polițe,
după una sau mai multe dile──|
|─ de la înfățișare
după una sau mai multe luni──|
se hotaresce prin data priimirei, sau protestului de nepriimire.

Articolul 128

Soroculu unei polițe de a se plati în cursulu unui balciu se implinesce în diua ajunului spargerei balciului, sau în diua de balciu, dacă acesta nu tine mai multu de o di.

Articolul 129

De se implinesce soroculu poliței într'o di de duminica sau de serbatore mare, se platesce în ajunulu loru.

Articolul 130

Ori ce prelingire de sorocu, legiuita sau obicinuita pînă acumu pentru plata politeloru se desfiinteza.

Articolul 131

Proprietatea unei polițe se stramuta prin giru.

Articolul 132

Girulu are data sa. Arata pretulu sau suma data. Coprinde numele aceluia într'a caruli ordinu s'a trecutu.

Articolul 133

Candu girulu nu este facutu întocmai după coprinderea articolului de mai susu, nu stramuta stăpânirea poliței, ci este o simpla procura (vechiletu).

Articolul 134

Este opritu de a pune în giru alta di de catu aceea în care s'a scrisu girulu; iaru cine va urma în potriva, se va pedepsi ca unu plastografu.

Articolul 135

Toți cei ce au iscalitu, au priimitu sau au giratu o polița, suntu respundetori platnici unulu pentru altulu către infatisatoru. Toți cei ce au iscalitu, au priimitu sau au giratu o polița, suntu respundetori platnici unulu pentru altulu către infatisatoru.

Articolul 136

Plata unei polițe, osebitu de priimire și de giru se poate asigura printr'unu avalu.

Articolul 137

Acesta siguranța o da unu alu treilea obrazu sau în polița, sau prin actu osebitu. Datatorulu de avalu este supusu la aceeași răspundere, și de o potriva cu tragatorulu și girantii, padindu-se inse osebitele tocmeli ce voru fi mijlocitu.

Articolul 138

O polița trebuie să se platesca în moneda arătată anume într'însă.

Articolul 139

Cine platesce o polița mai înainte de împlinirea sorocului ei, este raspundetoru pentru netinerea în sema a acei plati, de se va ivi vr'o pira în potriva.

Articolul 140

Cine platesce o polița, la împlinirea sorocului ei și fără împotrivire despre partea cuiva, se socotesce bine platitu și slobodu despre ori-ce cerere.

Articolul 141

Infatisatorulu unei polițe nu se poate indatora se priimesca plata ei mai înainte de împlinirea sorocului.

Articolul 142

Plata unei polițe făcute asupra infatisarei unei a 2-a, a 3-a, a 4-a s.c.l este buna și cu tăria, candu cea de a 2-a, a 3-a, a 4-a polița s.c l. va cuprinde ca acesta plata desfiinteda puterea celoru-l-lalte.

Articolul 143

Cine platesce o polița asupra infatisarei de a 2-a, a 3-a, a 4-a s.c.l. fără a lua înapoi pe acea în care se afla înscrisă a sa priimire, nu remane aperatu de pretenția aceluia ce se va infatisa cu acea polița priimita de dinsulu.

Articolul 144

Împotrivirea la plata nu este priimita de catu numai la intemplare de perderea poliței, sau de falimentu a infatisatorului.

Articolul 145

Intemplandu-se a se perde o polița nepriimita, stapanulu ei poate se cera plata ei cu o a 2-a, a 3-a, a 4-a, polița și c.l.t.

Articolul 146

Candu polița cea perduta va fi fostu priimita, atunci stapanulu ei nu poate cere plata prin înfățișare de o a 2-a, a 3-a, a 4-a polița s.c.l. de catu numai cu porunca judecatei, și prin dare de chiedasia.

Articolul 147

Dacă acela ce a perdutu polița ori priimita, ori nepriimita, nu este în putinta sa infatisese a 2-a, a 3-a, a 4-a polița s.c.l. poate să cera plata poliței celei perdute, și se o dobandesca prin porunca judecatei, facendu dovada prin catastisele sale ca era stapanu pe dinsa, și dându chezasie pentru acesta.

Articolul 148

Candu trasulu nu va voi sa platesca în urma cererii făcute în puterea celoru din urma doue articole, atunci stapanulu poliței perdute 'și pastreda tote drepturile sale printr'unu actu de proiestatia. - Acestu actu trebuie să se facă a doua di după împlinirea sorocului poliței perdute. - Trebue să se facă cunoscutu tragetorului și girantiloru, după formele și la sorocele hotărâte aci mai josu pentru incunosciintarea protestului.

Articolul 149

Stapanulu poliței perdute, voindu a lua alta a 2-a, trebuie să se indreptede către celu de-a dreptulu alu seu girantu; acesta este neaperatu datoru a'i înlesni a lui cerere mijlocindu prin alu seu nume și a sa îngrijire către alu seu iarăși de-adreptulu girantu; asemenea se va urma din girantu în girantu pînă la tragetorulu poliței. Stapinulu politel celei perdute va trage și va face tote cheltuelile ei.

Articolul 150

Îndatorirea chedasuirei poliței, însemnate la articolile 147 și 148, se precurma după trei ani, dacă, în acesta vreme, nu s'au facutu nici cereri, nici porniri prin judecata.

Articolul 151

Plățile, făcute în socotela sumei unei polițe, suntu spre ușurarea tragetorului, și a girantiloru.

- Infatisatorulu este datoru se facă protestu pentru remasita poliței.

Articolul 152

Judecata nu poate prelungi nici cumu soroculu platei unei polițe.

Articolul 153

O polița protestata poate să se platesca de ori-care mijlocitoru pentru tragetoru, sau pentru unulu din giranti. Mijlocirea și plata se voru dovedi și se voru insemna în actulu de protestu sau din josulu lui.

Articolul 154

Cine platesce prin mijlocire o polița, intră în tote drepturile infatisatorului, și se supune la acelesi îndatoriri pentru împlinirea formalitailoru cerute. Dacă plata prin mijlocire s'a facutu pe socotela tragetorului, remanu slobodi toți girantii.

- De s'a facutu pentru unu girantu, girantii următori remanu slobodi.

- De se infatiseza mai mulți mijlocitori ca se platesca o polița, se protimisesce, celu ce slobode de sub răspundere pe cei mai mulți giranti.

- Candu acela, către care era trasa din inceputu polița, și împotriva căruia se făcuse protestulu din pricina de nepriimire, se infatiseda ca s'o platesca, va fi protimisitu din toți ceia-l-anti.

Articolul 155

Infatisatorulu unei polițe trase din Europa și din schelile Levantului ca să se platesca în tera Romanesca, sau a vista, sau după una ori mai multe dile sau luni, trebuie să cera plata sau priimirea poliței în sorocu de sese luni de la data ei; căci urmandu în potriva, va perde dreptulu de a se porni cu cerere împotriva girantiloru, și chiaru a tragetorului, dacă acești din urma va fi facutu provisia. - Soroculu pentru o polița trasa din Egiptu, Siria și alte locuri depărtate, va fi de optu luni.

Articolul 156

Infatisatorulu unei polițe trebuie să cera plata ei în diua implinirei sorocului.

Articolul 157

Nevointa de a plati trebuie să se dovedesca, a doua di după împlinirea sorocului poliței, printr'unu actu ce se numesce protestu de neplata.

- Dacă diua acesta este di de duminica sau de sarbatore mare, protestulu se face a doua di.

Articolul 158

Infatisatorulu este neaperatu datoru a face protestulu de neplata, de și s'a facutu mai înainte protestulu de neprimiire, sau a muritu ori a facutu falimentu acela, asupra căruia este polița trasa.

- Intemplendu-se a face falimentu priimitorulu înaintea scadentei, atunci infatisatorulu poate se facă protestu și se apuce prin judecata pe tragetoru și pe giranti.

Articolul 159

Infatisatorulu unei poliție potestate din pricina de neplata, poate se cera siguranța sau în parte de la tragetoru și de la fia-care din giranti, sau de o dată de la toți împreună giranti și tragetori. Aceeași voia are fiecare din giranti împotriva tragetorului și a girantiloru celoru înainte de dinsulu.

Articolul 160

Dacă, infatisatorulu apuca numai în parte pe celu de-a-dreptulu alu seu girantu, trebuie se'i incunosciinteze protestulu cu chipu oficialu, și neplatiudu'i banii ce e datoru, sa'lu traga la judecata în sorocu de cinspre-dece dile de la data protestului, dacă cade în depărtare de dece ore.

- Iar catu pentru girantulu ce se afla locuindu în depărtare mai multu de dece ore de loculu unde trebuia să se platesca polița, acestu sorocu se va immulti cu o di pentru fia-care sese ore.

Articolul 161

Polițele trase din tera Romanesca ca să se platesca în Europa, sau în schelile Levantului, intamplandu-se a se protesta, tragetorii și girantii sedetori în tera Romanesca voru fi trași în judecata în sorocu de sese luni de la data protestului; iar pentru polițele trase în Egiptu, în Siria sau în alte locuri depărtate, soroculu va fi de optu luni.

Articolul 162

De pornesce infatisatorulu jalba sa de odată împotriva și a girantiloru și a tragetorului, are către fia-care dintr'înșii, soroculu celu hotaritu prin articolile de mai susu.

- Fia-care din giranti are dreptulu de a porni o asemenea jalba, sau împotriva fia-căruia în parte, sau împotriva tuturoru împreună, totu într'același sorocu de vreme.

- Pentru dinsii, soroculu începe a doua di de la data priimirei chiemarei în judecata.

Articolul 163

După trecerea soroceloru de mai susu pentru înfățișarea poliței de a se se plati a vista, sau după una ori mai multe dile sau luni, - pentru protestulu din pricina de neplata, - pentru pornirea petiției spre cerere de sigurantia, - infatisatorulu poliței perde tote drepturile împotriva girantiloru.

Articolul 164

Girantii perdu asemene dreptulu de orice cerere de siguranță împotriva celoru ce le-au datu polița după trecerea soroceloru de mai susu, fia-care în ceea ce se atinge de dinsulu.

Articolul 165

Asemenea perdu dreptulu loru infatisatorulu și girantii, împotriva însuși a tragetorului, dacă acesta din urma va dovedi ca, la scadinta poliței, avea provisie facuta. - La acesta intemplare, infatisatorulu are dreptu a porni jalba numai împotriva aceluia asupra căruia era polița trasa.

Articolul 166

Infatisatorulu dobandesce iarăși drepturile ce le va fi perdutu prin cele din urma trei articole, cînd tragetorulu sau unulu din giranti, în urma soroceloru hotărîte pentru protestu, pentru incunosciintarea protestului, sau pentru chiemarea în judecata, a priimitu prin ori-ce chipu refuitoru, banii randuiti spre plata poliței.

Articolul 167

Osebitu de formalitățile prescrise pentru pornirea jalbei spre cererea de asiguranta, infatisatorul unei polițe protestate din pricina de neplata, poate prin hotărîre de judecată, se opresca plata baniloru ce voru fi avendu sa ia, de la alții, tragetorulu, priimitorii și girantii.

Articolul 168

După jalbe ce va da infatisatorulu împotriva nepriimirei sau a neplatei poliței, judacatoria va tramite îndată spre întocmirea actulul de protestu pe vatafulu de aprodi sau pe altu impiegatu împreună cu infatisatorulu și cu doui marturi gasiti de acestu dim urma. Protestulu trebuie să se facă la salasluinta trasului, sau ori unde se va afla atunci cu locuinta, - la salasluinta feteloru arătate în polița și însărcinate ca la trebuinta sa o platesca, - la a celui ce a priimitu prin mijlocire. - Tote aceste se voru face printr'unulu și același actu. Dacă arătare salasluintei însemnate în polița este gresita, și nu se va dovedi unde se afla atunci cu șederea mai susu insemnatii, protestulu se va urma după ce mai antei tramisulu judecătoriei va în credința resultatulu cercetării sale printr'unu actu, pe care'lu va inscria în capulu protestului.

Articolul 169

În actulu de protestu se cuprindu: Prescrierea din cuvintu în cuvenitu a poliței, a priimirei, a giruriloru și a recomandatiiloru ce voru fi însemnate într'însă, cererea ce se face pentru plata sumei coprinse în polița.

- De este de fața, sau de lipsesce acela ce trebuie să platesca. - Pricinile nepriimirei de a plati și neputință sau nevointa de a iscăli.

Articolul 170

Nici unu actu din partea infatisatorului poliței, nu poate împlini loculu actului de protestu afară de intemplarea preveduta de articolile 146 și urmatorele, atingetore de perderea poliței.

Articolul 171

Actele de protestu de carii se vorbesce în articolulu 170, se voru aduce la tribunalu și adeverindu-se de către Președinte sau locotenentulu seu, se voru da infatisetorului; iar copie întocmai după dinsele se voru trece din di în di și după randulu datei, într'unu registru osebitu, snuruitu, innumeratu pe foi și pecetluitu, sub osinda, pentru nepadirea vre unia din formele prescrise, de a se scote din slujba și de a se supune la plata pagubiloru și cheltuieliloru celu nu 'și va fi implinitu îndatoririle sale.

Articolul 172

Preschimbarea poliței se face prin tragerea unei contra polițe.

Articolul 173

Contra-polița este o polița noua, prin care infatisatorulu 'și ia înapoi de la tragetoru sau de la unulu din giranti, suma ce se coprinde în polița cea protestata, cheltuelile urmaie și despagabirea pentru scadamintulu ce va fi cercatu la preschimbarea poliței.

Articolul 174

Preschimbarea poliței se reguleda, catu despre tragetoru după osebirea cursului între loculu unde era să se platesca polița, și loculu de unde se trasese. - Catu despre giranti, după osebirea cursului intra loculu unde s'a giratu polița, și loculu unde, era randuita a se sevirsi plata.

Articolul 175

Contra-polița se insotesce d'o socotela de intorcere.

Articolul 176

În socotela de intorcere, se coprinde - suma baniloru din polița cea protestata, cheltuelile proiestulul și alte cheltuieli legiuite, precumu comisioane, plata samsarului și portulu de scrisori; - se arata numele aceluia asupra căruia s'a trasu contra-polița, și pretulu tocmelei schimbului.

- Acesta socotela se adevereda de unu mijlocitoru de schimbu. Pe unde nu suntu mijlocitori de schimbu, se adevereda de duoi negutatori; - se insotesce de polița cea protestata, de protestu sau de o copia a actului de protestu.

- Candu se intempla a se trage contra-polița catra unulu din giranti, atunci se insotesce, osebitu de cele de mai susu, de o adeverinta doveditore de osebirea cursului de schimbu între loculu unde era să se platesca polița, și loculu de unde s'a trasu.

Articolul 177

Nu se potu face mai multe socoteli de intorcere pentru una și aceeași polița. - Acesta socotela de intorcere se platesce pe randu din girantu în girantu, și în fine de tragetorulu poliței.

Articolul 178

Osebirile cursuriloru la preschimbarile de polița nu se potu gramadi pe unulu și același obradu, ci fia-care girantu are sa platesca numai osebirea privitore pe sema girului seu, precumu asemenea și tragetorulu.

Articolul 179

Dobînda pentru suma cuprinsă în polița cea protestata din pricina de neplata se socotesce din diua protestului.

Articolul 180

Dobinda pentru cheltuelile de protestu, de preschimbarea poliței și de alte cheltuieli legiuite, are să se platesca numai din diua de candu se voru cere prin judecata.

Articolul 181

Osebirea cursului la preschimbarea poliței nu se platesce, candu socotela de intorcere nu este însoțită cu adeverinta de mijlocitoru de schimbu sau de negutatori, legiuita la Art. 177

Articolul 182

Tote dispositiile atingetore, de polițe fi privitore, - la scadinta, - la giru, - la împreună-răspundere, - la avalu, - la plata, - la plata prin mijlocire, - la protestu, - la datoriile și drepturile infatisatorului, la preschimbarea de polița, seu la dobândi, - au întocmai aplicatia și asupra bileturiloru la ordinu, fără a sa stramuta catu de putinu dispositiile ce privescu la intemplarile prevetute de Art. 308 alu Regulamentului organicu.

Articolul 183

Biletulu la ordinu are data sa, - arata suma de plată, - numele aceluia la alu cărui ordinu este datu, - vremea candu are se se sevirsesca plata, - pretulu ce s'a datu în bani, în mărfuri, în socotela, seu în ori-ce altu chipu.

Articolul 184

Ori-ce pornire de judecată pentru polița și biletu la ordinu sub-semnătu de negutatori, negutatorasi ori bancheri, sau făcute pentru fapte de negotu au paragrafia de cinci ani, socotiți din diua protestului, sau de la cea după urma cerere prin judecata, de nu se va fi urmatu vr'o hoiarare judecatoresca, sau de nu se va fi recunoscutu datoria de buna prin actu osebitu.

- Cu tote aceste, dacă după cererea reclamantului se va găsi cu cale de catra judecata, cei socotiți datornici se voru supune a incredinta prin juramentu în pretoriulu judecătoriei că nu mai sînt datori; și veduvele loru, moscenitorii loru sau câți aducu obradulu loru, ca socotescu cu buna credința a nu mai fi datori nimicu.

Articolul 185

Ori-ce negutatoru inceteda plățile sale se socotesce falitu.

- Falimentulu unui negutatoru se poate da pe fața și după mortea lui dacă va fi muritu în încetarea platiloru sale.

- Darea pe fața a falimentului nu va putea nici se se face de tribunalu, nici se se cera de catra creditori, fără numai în curgerea anului de la mortea lui.

Articolul 338

Falitulu care va plati toți banii ce va fi datoru cu dobinda loru și cheltuelile urmate, va putea dobândi a sa restatornicire.

- Daru, de va fi tovarasu alu vre unei case de comerciu, caduta în falimentu, nu va putea sa o dobandesca, de catu după ce va face dovada ca tote datoriile tovarasiei s'au platitu întru întregimea loru împreună cu dobandile și cheltuelile, și chiaru de va fi facutu elu vre unu concordatu împarte pe sema sa.

Articolul 339

Ori-ce cerere de restatornicire se va indrepta catra departamentului dreptatei, insotindu jaluitorulu pe lîngă jalba sa tote înscrisurile doveditore a desevirsitei sale refuiri.

Articolul 340

Departamentului dreptatei va trimite copii adeverite după, jalba și după înscrisuri către judecătoria de comerciu a salasluirei jaluitorului, și dacă acesta va fi schimbatu salasluinta sa în urma falimentului, către judecătoria de comerciu a locului unde se va fi asedatu falitulu, indatorandu-o a lua tote sciintele putiuciose asupra adeverului aratariloru jaluitorului.

Articolul 341

Presidentulu tribunalului va porunci a se scote copia după acea jalba și a sta lipita doue luni atatu în sala seanteloru tribunalului, și a magistratului, cum și la bursa, pe unde va fi. Catra acesta, se va trece în prescurtare și în Buletinu.

Articolul 342

Totu creditorulu care nu va fi priimitu plata pe deplinu a capitalului seu cu dobandile și cheltuelile, cumu și ori-ce altă parte intesesata va putea, în curgerea vremei întru care acea copia va fi lipita, să se impotrivesca la restatornicirea falitului numai prin jalba data către tribunalu și însoțită cu doveditorele înscrisuri. Creditorulu impotrivitoru nu va putea nici odată sa figureze ca unu pirisu în cercetarea pricinei de restatornicire.

Articolul 343

După împlinirea de doue luni, presidentulu tribunalului de comerciu va trimite la departamentului dreptatei sciintele ce se voru fi adunatu și impotrivirile ce se voru fi facutu, adaogendu totu de odată și părerea tribunalului, asupra cererii de restatornicire.

Articolul 344

Departamentului Dreptatei va inainta tote aceste acte către Inaltulu Divanu, și prin procurorulu acestuia va stărui a da hotărîre asupra primirei ori a nepriimirei cererii de restatornicire. De se va lepada cererea, nu se va putea reînnoi de catu după trecere de unu anu.

Articolul 345

Hotărîrea care va priimi de buna cererea de restatornicire a falitulul se va indrepta la Departamentului Dreptatei, și după legiuita intarire se va inainta de acesta la tribunalulu de comerciu care va fi cercetatu pricina, spre a o citi în obște într'o di de audienta, și a o înscrie la condica, trecendu-se totu de o dată și prin Buletinu în prescurtare.

Articolul 346

Nu voru fi priimiti a se restatornici bancrutarii vicleni, cei osinditi pentru furtisagu, inselatorie sau rea întrebuințare a bunei credințe, stelionatarii; asemene nu voru fi priimiti epitropii, carmuitorii sau alți supuși la dare de socotela, carii însă nu'și voru fi datu și nu voru fi desfacutu socotelele loru.

- Va putea fi priimitu a se statoruici bancrutarulu simplu care va fi indeplinitu pedepsa la care să va fi osinditu.

Articolul 347

Nici unu negutatoru falitu nu va putea să se infatisede la bursa, de nu va fi dobinditu restatornicirea sa.

Articolul 348

Falitulu va putea să se restatornicesca și după mortea sa.

Articolul 349

Corabiile și alte vase de mare sînt lucruri miscatore.

- Cu tote aceste ele sînt rinduite spre plata datoriiloru vedetorului, și mai alesu a acelora ce pravila cunosce și hotaresce de privilegiați.

Articolul 350

Sînt privilegiate, și după randulu în care sînt asedate, datoriile însemnate aci mai la vale, adică:

- 1. cheltuelile judecatei și altele, făcute spre sevirsirea venderei corabiei și împărțirea prețului ei;

- 2. tacsa de carma*) de tonelagiu**), de adăpostire în valuri și porturi de ancoragiu și de intrare în portu, și dregerea corabiei în partea portului randuita pentru acesta;

- 3. plata paditorului, cheltuelile pentru pada corobiei, după intrarea în portu pînă la vendarea ei;

- 4. chiria magasiiloru, unde sînt puse spre păstrare sculele și uneltele corabiei;

- 5. cheltuelile cele trebuinciose pentru păstrarea și ținerea vasului, a sculeloru și a unelteloru sale, de la călătoria cea după urma și intrarea sa în portu;

- 6. simbriile căpitanului și a echipajului corabiei, întrebuințată în călătoria cea după urma;

- 7. sumele ce s'a imprumntatu capitanulu pentru trebuințele corabiei, în călătoria cea din urma, și plata prețului marfuriloru celoru vendute de dinsulu totu pentru aceeași pricina;

- 8. sumele ce au se ia vendetorulu, datatorii de materialuri și lucrătorii intrebuintati la facerea corabiei, de n'a facutu încă corabia nici o călătorie; și sumele ce au a o plati creditoriloru pentru materialulu datu, pentru munca, lucru, meremetu, pentru cele spre hrana, inarmarea și gatiea corabiei, înaintea plecării ei, de a facutu călătorie;

- 9. sumele cele luate imprumutu a la grosa***) asupra trupului, sculeloru sau a unelteloru corabiei, pentru dregerea corabiei, pentru cele spre hrana, pentru gatirea și inarmarea corabiei înaintea plecării ei;

- 10. pretulu asigurariloru făcute asupra trupului, a sculeloru, unelteloru, și asupra inarmarei și gatirei corabiei, carii sînt a se plati pentru călătoria cea din urma;

- 11. pagubile și interesele ce au a se plati chiriasiloru de corăbii, pentru neteslimatisirea marfuriloru încărcate în corabie, saun pentru despăgubirea stricaciunei ce au suferitu acele mărfuri din greșeală căpitanului sau a echipajului .

- Creditoriu coprinsi în fiacare din paragrafurile acestui articolu se voru despăgubi cu analogie din pretulu corabiei, la intemplare de neajungere a acelui pretu.

----------

*) Tacsa de carma. La intrarea și esirea porturiloru sînt nisce carmaci, orandiuti de stapanire, și însărcinați sa povatuiasca pe capitanii de corăbii, pe unde au sa treca ca să se feresca de vre-o stîncă sau altu locu primejdiosu. Capitanii corabiiloru sînt datori ori cum se platesca aceloru omeni unu dreptu hotaratu, în care se numesce tacsa de carma.

**) Tacsa de tonelagiu. Mărimea sau încăperea corabiiloru se mesora cu butoiulu numitu tonelu, și tonelagiulu este încăperea unei corăbii mesurate cu tonelulu; asa se dice ca tonelagiulu unei corăbii este de una suta toneluri, ca se arate ca acea corabie este incapetore de una suta butoie sau toneluri; iaru tacsa de tonelagiu este unu dreptu ce se platesce de fie-care tonelu, după porturile de unde vine corabia.

***) A la Grosa, vedi articolulu 468

Articolul 351

Privilegiulu celu datu la datoriile arătate în art. de mai susu se va putea propune numai candu și în catu se voru adeveri acele datorii după formele urmatore:

- 1-iu, cheltuelile judecatei se voru dovedi prin foia de cheltuieli hotărâte de tribunalele competente;

- 2-lea drepturile de tonelagiu și altele, prin chuitantii legiuite a le priimitorilori;

- 3-lea, datoriile însemnate în paragrafurile 1, 3, 4 și 5, din articolulu de mai susu se voru dovedi prin socoteli hotărîte de presidentulu tribunalului de comerciu;

- 4-lea simbriile căpitanului și a echipajului , prin liste de inarmare și desarmare*) a corabiei, încheiate la cancelaria orinduita pentru înscrierea și clasificatia vislasiloru și a marinariloru;

- 5-lea, sumele luate imprumutu și pretulu marfuriloru vendute pentru trebuințele corabiei în vremea călătoriei celei din urma, prin foi încheiate de capitanu, întemeiate pe jurnaluri, iscalitu de capitanu și de cei mai insemnati ai echipajului , și doveditore de neaperata trebuinta a imprumutarei;

- 6-lea, vendarea corabiei se va dovedi prin actu publicu cu date nesupuse indoelei, și lucrurile date pentru gatirea, inarmarea și cele spre hrana corabiei, se voru dovedi prin socoteli, facture sau catastise visate de capitanu, și încheiate de armatoru; o copia după acestea se va depune la cancelaria tribunalului de comerciu mai înainte de plecarea corabiei, sau celu mai tardiu, în sorocu de dece dile după plecarea ei;

- 7-lea, sumele luate cu dobînda a la grosa asupra trupului, sculeloru, unelteleru, inarmarei și gatirei corabiei, înaintea plecării ei se voru dovedi prin contracturif adeverite de dregatoria competența, sau sub iscalitura în parte, dupe care se voru de pune copii, la cancelaria tribunalului de comerciu în curgere de dece dile de la data loru;

- 8-lea. prețurile de asigurări se voru dovedi prin actele tocmitoreloru părți, sau prin estracte din catastisele mijlocitoriloru de asigurări;

- 9-lea. pagubile și interesele ce au a se plati chiriasiloru de corăbii, se voru dovedi prin hotărîri judecatoresci, sau prin hotărîrile ce se voru fi facutu de jndecatorii aleși.

-------------

*) Prin listele de inarmare și desarmare: inarmarea este gatirea corabiei cu tote cele trebuinciose spre apărarea și siguranța ei, cum și spre hrana echipajului , adică a omeniloru intrebuintati în slujba corabiei. Desarmarea este o lucrare împotriva adică desgatirea corabiei de cele mai susu dise, după intorcerea de la călătorie.

Articolul 352

Privilegiurile creditoriloru se voru stinge, dosebitu de chipurile cele obștești de stingerea indatoririloru, prin vendarea facuta la judecata în formele asedate prin titlulu urmatoru, sau candu, după o vendare de buna voia, va fi facutu corabia o călătoria pe mare sub numele cumpărătorului în risico periculu a lui, și fără împotrivire din partea creditoriloru vendatorulut.

Articolul 353

O corabie se socotesce ca a facutu o călătorie: candu plecarea și sosirea ei se voru adeveri în doue porturi osebite, și trei-deci de dile în urma plecării, candu, fără de a sosi în vre unu altu portu, a trecutu mai multu de sese-deci de dile între plecare și intorcere în același portu, sau candu corabia, plecandu pentru o călătoria îndelungată, s'a calatoritu mai multu de sese-deci de dile, fără de a se ivi reclamație din partea creditoriloru vendetorului.

Articolul 354

Vendarea unei corăbii de buna voia trebuie să se facă prin inscrisu, și se poate face prin actu publicu, sau prin actu sub iscalitura împarte; se poate face pentru tota, sau numai pentru o parte a corabiei, sau de va fi corabia în portu, sau de va fi în călătoria.

Articolul 355

Vendarea de buna voia a unei corăbii, ce se afla în călătoria, nu aduce nici o vătămare creditoriloru vendatorului.

- De aceea, cu tote ca s'a facutu vendarea, corabia sau pretulu ei nu inceteda de a fi zalogu la mai susu disii creditori, carii potu încă, de o gasescu cu cale, să se pornesca împotriva venderei cu cuventu ca s'a facutu cu viclesiugu.

Articolul 356

Tote corabiile se potu apuca și vinde cu porunca, judecatei, și privilegiulu creditoriloru se stinge prin formalitățile urmatore.

Articolul 357

Apucarea corabiei nu se va putea face, de catu în doue-deci și patru de ore după formula porunca de a plati.

Articolul 358

Acea porunca va trebui să se facă chiaru către obradulu stapanului corabiei, sau la salasluinta sa de va fi pricina pentru pretentie de datorie neprivilegiata. - Porunca se va putea face către capitanulu corabiei, dacă datoria este din numerulu celoru cu privilegiu asupra corabiei, după coprinderea art. 350

Articolul 359

Slujbasulu insarcinatu cu apucarea corabiei, transportandu-se în corabie, va încheia împreună cu doui martori, jurnalulu care va coprinde numele, meseria și locasulu creditorului; temeiulu pe care face acesta, urmare; - suma ce cere ca sa i se platesca; - alegerea locuinței creditorului, atatu în loculu unde se afla tribunalulu înaintea căruia se cere vendarea, catu și în loculu unde se afla, poposita corabia cea apucata; - numele stapanului și alu căpitanului corabiei; - numele, feliulu și tonelagiulu corabiei. - Arata și descrie salupele, luntrele, sculele, uneltele, armele, munitiile și provisiile.

- Către acesta, acelu slujbasu oranduesce unu paditoru.

Articolul 360

- De locuesce stapanulu corabiei celei apucate în coprinsulu tribunalului, apucatorulu este datoru se'i încunoștiințeze, în sorocu de trei dile, copia jurnalului de apucare, și sa'lu cheme înaintea tribunalului ca să se afle de fața la vendarea lucruriloru celoru apucate

- De nu locuesce stapanulu corobiei în coprinsulu tribunalului, insciintarile și citațiile către dinsulu se dau căpitanului corabiei celei apucate, sau, în lipsa acestuia, celui ce aduce obrazulu stapanului, sau alu căpitanului; și soroculu de trei dile se adaoga, cu o di de fie-care depărtare de sese cesuri între salasluinta chedasiulu și loculu asedarei tribunalului.

- Iar de este streinu și se afla afară din principatu, insciintarile și citațiile se voru da la consulatulu protecției sale.

Articolul 361

De se apuca o corabie incapetore mai multu de dece toneluri, se voru face patru publicații și strigări pentru lucrurile ce suntu să se venda, trecendu-se și prin Buletinu după oranduiala.

- Strigările și publicațiile se voru face în patru sambete una după alta, la bursa și în piața locului unde se afla corabia poposita.

Articolul 362

În cele doue dile după fie-care strigare și publicație, se lipescu afisuri la catargulu celu mare alu corabiei celei apucate, - la porta tribunalului unde se cauta pricina, - la piața publică și pe malulu portului unde se afla poposita corabia, precumu și la bursa.

Articolul 363

Strigările, publicațiile și afisurile trebuie se arate:

- numele, meseria, și locuinta creditorului, temeiulu pe care sprijinesce cererea sa, catatimea sumei ce are se ia, - alegerea salasluintei ce 'și a facutu în loculu unde se afla tribunalulu, și unde este corabia poposita, - numele și loculu salasluintei stapinului corabiei celei apucate, - numele corabiei, și, de este înarmată sau se inarmeza atunci, și numele căpitanului, - tunelagiulu corabiei, - loculu unde se afla standu sau plutindu corabia, numele vechilului jaluitorului, - cea d'antei punere de pretu.

Articolul 364

După a patra strigare, corabia remane pe sema celui ce a datu mai multu pretu; - peste legiuitele soroce, judecătoria poate se mai dea unulu sau doua soroce, fia-care de o septemana; - aceste soroce se publică și se făcut cunoscute prin afisiuri.

Articolul 365

Iar pentru barci, șalupe și alte vase incapatore de dece toneluri și mai putinu, acele doue soroce din urma nu se voru da.

Articolul 366

Cu sevirsirea vendarei corabiei inceteza și slujba căpitanului; 'i remane însă dreptulu de a cere prin jalba despăgubire de la cine se cuvine.

Articolul 367

Aceia, pe a cărora sema a ramusu corabia, de ori-ce felu de tonelagiu, voru fi datori a plati pretulu adjudecatiei (haraclandismii) în sorocu de doue-deci și patra cesuri, sau a-lu depune la grefa tribunal lui de comerciu; iar la din potriva, se va sili prin inchisore.

- Neplatindu sau nepuindu pretulu depositu, precumu s'a disu, corabia se va scote de isnova la vendare, și sa va adjudeca peste o septemana, dupe o noua publicație și unu singuru afisu, spre paguba celoru ce au urcatu la pretu fără a avea mijloace de a plati, carii vor fi siliti prin inchisore a respunde la sine ceea ce va lipsi pînă la pretulu ce dedesera precumu și pagubile, dobandile și cheltuelile.

Articolul 368

Cererile de a se osebi unele lucruri a le altoru fete, și a nu se vinde împreună cu corabia, ce voru face către tribunalulu de comerciu mai înainte de adjudecatie.

-De ce voru face cererile pentru osebire în urma adjudecatiei, nu voru avea alta putere de catu aceea de a opri slobodirea sumeloru isvorite din vendare.

Articolul 369

Celu ce face cerere pentru osebire, sau celu ce se impotrivesce, va avea sorocu de trei dile ca sa'și arate cuvintele sale; piritulu va avea iarăși unu sorocu de trei dile ca sa'și aducă dovedile sale.

- După aceea, pricina se va infatisa la judecata numai cu o chemare.

Articolul 370

Impotrivirile la slobodirea prețului se voru priimi în curgere de trei dile după adjudecatie, iar după trecerea acestui sorocu, nu voru mai fi priimite.

Articolul 371

Creditorii impotrivitori sînt datori sa'și aducă dovedile de creditele loru la tribunalu în cele d'anteiu trei dile ce voru urma după chemarea ce li se va face de către creditorulu seu pirisu, de către apucatulu; iar la din potriva se va împărți pretulu vendarei, fără a se coprinde și ei în acea impartela.

Articolul 372

Asedarea rândului creditoriloru și împărțirea baniloru se facă între creditorii cei privilegiați, după randuiala coprinsa în articolulu 350; iar între creditorii cei de randu, după analogia crediteloru loru.

- Ori-ce creditoru, asiedatu la randulu seu, se înțelege asedatu atatu pentru capetele ce are se ia, catu și pentru dobândi și cheltuieli.

Articolul 373

Corabia gata spre plecare nu se poate apuca, de catu numai pentru datoriile făcute pentru călătoria ce are se facă; dar și chiara la acesta din urmaintemplare, nu se poate apuca corabia candu va da chedasie platnica pentru aceste datorii.

- Corabia se socotesce gata a pleca, candu capitanulu 'și a luatu espeditiile, adică chartiile de drumu pentru călătoria sa.

Articolul 374

Ori-ce proprietaru de corabie este politiceste respundetoru pentru faptele căpitanului, despre câte privescu la corabia și la călătoria ei; - acesta răspundere inceteza cu lepadarea sa de corabie și de navlu.

Articolul 375

Proprietarulu poate se departeze pe capitanu din slujba sa, și atunci nu poto acesta sa cera despăgubire, afară numai de va fi vre o tocmela inscrisu.

Articolul 376

Dacă capitanulu departatu va avea, parte la proprietatea corabiei, poate să se lapede de acea parte.

- Acestu pretu se hotarasce de omeni ca sciinta aleși de către prigonitorele părți, sau numiți de către judecata.

Articolul 377

În tote câte privescu la intertsulu tuturoru proprietariloru nuoi corăbii, se urmeda după părerea celoru mai mulți.

- Majoritatea se inchipuesce de cei ce fnfatiseza, capitaluri carii covirsescu jumetatea pretiului corabiei.

- Vendarea corabiei prin medatu nu se poate face de catu după cererea propritariloru davalmasi, ale cărora părți impreunate voru inchipui jumetatea capitaluriloru ce voru avea toți proprietarii la acea corabie, afară numai de va fi inscrisu vre o împotriva tocmela.

Articolul 378

Ori-ce capitanu, magistru saa patronu*), insarcinatu cu carmuirea unei corăbii sau altu vasu, este respundetoru și chiaru pentru cele mai mici greșeli ce va face întru împlinirea slujbei sale.

----------

*) Capitanu, magistru sau patronu. Capitanulu comandeza o corabie randuita pentru călătorii indelungate, iar magistru sau patronulu comandeza corăbii mai mici randuite pentru călătorii mai marginite.

Articolul 379

Este respundatoru pentru mărfurile cu care se insarcineza.

- Da stapanului loru adeverinta de priimire.

- Acesta adeverinta se numesce cartulie de încărcare*).

-----------

Articolul 380

Capitanulu are dreptulu de a întocmi echipagiulu corabiei, de a alege și a tocmi pe marinari și alți omeni ai echipajului ; acesta însă o va face într'o unire cu proprietarii corabiei, candu aceștia se voru afla într'acelu locu.

Articolul 381

Capitanulu este datoru sa țină unu catastichu insemnatu cu numarulu foiloru sau adeveritu cu iscalitura presidentului judecătoriei de comerciu, sau de presidentulu judecătoriei locale pe unde nu va fi tribunalu de comerciu.

- Acestu catastichu va coprinde intemplarile insemnatore sau punerile la cale făcute în vremea călătoriei,priimirile și cheltuelile urmate pe sema corabiei, și de obște câte privescu la faptele insarcinarei sale, și ori-ce aru putea fi supusu la dare de socotela sau la facere de vre o cerere.

Articolul 382

Capitanulu, mai înainte de a incarca povara, este datoru a supune corabia sa la visitatia după oranduelile și formele ce se voru legiui; - actulu acestei visitatii se va depune la cancelaria tribunalului de comerciu, sau, pe unde nu va fi asemenea tribunalu, la cancelaria tribunalului localu; prescurtare după acelu actu se va da căpitanului.

Articolul 383

Capitanulu este datoru a avea în corabie: - diploma de proprietatea corabiei, - actulu de clădirea ei, de se va fi claditu în tera Romanesca, lista echipagiulu, - cartuliile de încărcare, și contractului de inchiriarea corabiei, - actulu visitatiei, - cartulia de plată vamei, ori inscrisu de chedasia ce se va fi datu că nu va vinde marfa în teri streine.

Articolul 384

Capitanulu este datoru a se afla însuși în corabia sa, candu intra și ese din porturi, limanuri sau riuri.

Articolul 385

Capitanulu, nepadindu câte se cuprindu în cele din urma patru articole, este respundetoru de ori-ce paguba se va întîmplă celoru ce sînt interesați la corabie și povara.

Articolul 386

Capitanulu este asemenea respundetoru de tota paguba ce se poate intempla mafuriloru ce va fi incarcatu pe podela de susu a corabiei sale, fără priimirea inscrisu a încărcătorului. (Acesta dispositie nu privesce la cabotagiulu micu (călătoriile cele scurte ce se făcut din portu în portu, și din limanu în limanu pe lîngă termuri).

Articolul 387

Capitanulu incetaza de a fi respundetoru numai prin dovedirea de împiedicări isvorite din neaperata intemplare.

Articolul 388

Capitanulu și acei omeni ai echipajului carii ori se voru afla în corabie gata de a pleca, sau voru veni cu șalupe ca se plece, nu se voru putea aresta pentru datorii politicesci ce voru fi avendu, ci se voru sili a da chedasie platnica.

Articolul 389

Capitanulu, aflându-se la locu locuinței proprietariloru corabiei, sau alu vechililoru loru, fără voia și într'adinsu împuternicirea acestora, nu poate pune ca sa drega corabia, sa cumpere pinde, funii, și alte lucruri pentru corabie,se ia pentru acestu sfirsitu bani imprumutu, zalojindu trupulu corabiei, nici se o dea cu chirie.

Articolul 390

De se va închiria corabia cu voia și priimirea proprietariloru, și dacă unii dintrinsii nu voru voi se contribuie la cheltuelile cele trebuinciose spre a porni, la acesta întîmplare, cu doue-deci și patru cesuri în urma somației, (îndatorire incunosciintata) ce se va face îndată de către judecătorie celoru ce nu voescu a da analoga loru parte, capitanulu va fi volnicu a se imprumuta ala-grosa cu împuternicirea judecatei, bani în socotela loru pe partea de interesu ce au în corabie.

Articolul 391

Dacă, în cursulu călătoriei, este trebuinta a se drege corabia sau a se cumpara provisii, capitanulu, după ce va adeveri acesta printr'unu jurnalu iscalitu de fruntasii echipajului , va putea să se imprumute bani pe trupulu corabiei, sa zalojesca sau sa venda din mărfuri pînă la suma cerută de trebuințele dovedite, luându voia spre acesta, în tera românească, de la tribunalulu de comerciu, ori, unde nu va fi, de la tribunalulu civilu, ori, nefiindu nici unulu nici altulu, de la dregatoria locală; iaru în tera streine, de la dregatoria portului.

- Proprietarii sau capitanulu ce infatiseza persona loru, voru tinea în sema mărfurile vendute, după cursulu marfuriloru de aceeași fire și felurime în loculu descarcarei corabiei, la vremea sosirei ei.

Articolul 392

Capitanulu mai înainte de a pleca dintr'unu portu streinu ca să se intorca în tera Romanesca, va fi datoru a tramite la stapanii corabiei, sau la vechilii loru, o socotela iscălită de dinsulu, și coprindetore de starea poverei sale de pretiulu mărfurilor celoru încărcate în corabia sa, de sumele ce va fi luatu imprumutu, de numele și locuintele imprumutatoriloru.

Articolul 393

Capitanulu care, fără trebuinta și nevoia, se va fi impprumutatu bani pe trupulu, pe provisiile de hrana, sau pe inarmarea corabiei, și va fi zalojita sau vendutu din mărfuri ori din acele provisii, și care va fi pusu în socotelile sale strircaciuni de mărfuri și cheltuieli neinfiintate și iconomicose va fi respundatoru către inarmatori, și va fi datoru a intorce însuși banii sau a plati lucrurile, fără însă a scapa de judecată criminală, precatu va fi pricina de asemenea fire.

Articolul 394

Capitanulu nu este volnicu se venda corabia fără a fi într'adinsu imputernicitu de către proprietarii ei, afară numai candu se va dovedi pravilnicesce ca corabia nu mai era în stare de plutire; iara urmandu împotriva, vendarea va fi fără nici o tărie.

Articolul 395

Ori ce capitanu de corabie, tocmitu pentru o călătoria, este datoru a o sevirsi; iar într'altu chipu, va plati stapaniloru și chiriariloru tote cheltuelile, pagubile și intereseIe.

Articolul 396

Capitanulu ce calatoresce cu davalma folosu din povara, nu e volnicu a face nici o întreprindere, nici negotu, pe sema și socotela sa în parte, afară nnmai de va fi între dinsulu și proprietarii poverei vro o tocmela împotriva.

Articolul 397

Nepadindu-se câte s'au legiuitu în articolulu de mai susuz, mărfurile încărcate de capitanii pe sema și socotela sa în parte, se confisca de judecătoria spre folosulu celoru-l-alți interesați.

Articolul 398

Capitanulu nu poate să parasesca corabia sa în cursulu călătoriei pentru nici unu felu de primejdie, fără scrierea și părerea slujbasiloru de căpetenie și a fruntasiloru echipajului ; și la o asemenea intemptare, este datoru a scapa cu sine banii și catu va putea din mărfurile cele mai de pretu din povara: iar urmând împotriva, va fi însuși respundetor.

- Dacă lucrurile scose într'acesta chipu din corabie se va intempla a se perde, atunci capitanuiu va remanea aparatu de ori ce răspundere.

Articolul 399

Capitanulu este datoru, în sorocu de doue-deci și patru cesuri după sosirea sa, a da registrulu seu spre a sa visita și a 'și face raportulu seu cuprindatoru, de loculu și vremea plecarie sale, - de drumului ce a facutu, - de câte i s'au intamplatu, - de neoranduelele intamplate în corabie, și de tote împrejurările cele mai vrednice de insemnatu ale călătoriei sale.

Articolul 400

Raportulu se face la cancelaria tribunalului de comerciu înaintea presidentului.

- Pe unde nu va fi tribunalu de comerciu, la dregatoria locală.

- Dregatoria ce a priimitu raportulu, este datore alu tramite, fără zabava, la presidentulu celui mai d'aproape tribunalu de comerciu.

- La amendoue aceste intemplari, raportulu ce va depune la cancelaria tribunalului de comerciu.

Articolul 401

Candu capitanulu intra cu corabia într'unu portu streinu, este datoru o sa infatisa la agentulu terei Romanesci; iaru nefiindu asemenea agentu, la dregatoria locală a portului, ca sa'i facă raportulu seu, și sa ia adeverinta aratatore de vremea sosirei și a purcederei sale de acolo, de starea și de firea poverei sale.

Articolul 402

Dacă, în vremea călătoriei, capitanulu este silitu sa poposesca în vre unu portu aIu tarei, atunci este datoru a face cunoscute Pesidentulu tribunalului de comerciu alu locului, pricinile poposirei sale. - Pe unde nu este tribunalu de comerciu, le face cunoscute judecătorie civile; iaru în lipsa aceștia, la dregatoria locală.

- Candu capitanulu este silitu a poposi într'unu portu streinu, declarația o va face la dregatoria locală, a portului pe unde nu va fi agentu alu terei.

Articolul 403

Capitanulu a căruia corabie s'a naufrantu (adică s'a frantu corabia), și a scapatu elu singuru sau cu parte din echipagiulu seu, este datoru a se fnfatisa la judecătoria locului, sau, în lipsa aceștia, la ori-ce alta dregatorie civilă spre a'și face raportulu seu, a pune se'lu adevereze câți din echipagiulu seu voru fi scapatu și se voru fi aflându cu dinsulu, și apoi a lua o copia, întocmai după acelu raportu.

Articolul 404

Spre a adeveri raportulu capitannlui, judecătoria supune la intrebare pe omenii echipajului , și de este prin putinta, pe pasageri, fără însă, a trece cu vederea și ori câte alte dovedi i se voru infatisa.

- Raporturile cele neadeverite nu suntu nici într'unu chipu priimite spre apărarea căpitanului, și nu făcut nicl o dovadă la judecata, afară numai dacă capitanulu, a cărui corabie a naufrantu, a scapatu singur în loculu unde 'și-a facutu raportulu; - dovada împotriva aratariloru căpitanului rămîne a o face prigonitorele părți.

Articolul 405

Afară de intemplarea unei primejdii apropriate și invederate, capitanulu nu este volnicu sa descarce nici o marfa mai înainte de a'și face raportulu seu; iar urmandu în potriva, va fi supusu la judecata criminală după reclamațiile ce se vor porni împotriva lui.

Articolul 406

Dacă, în vremea călătoriei, se va sfirsi provisia corabiei, atunci capitanulu, sfatuindu-se cu fruntasii echipajului va fi volnicu a sili pe cei ce voru avea de a le hranei împarte, ca să le pună la mijlocu, cu îndatorire de a le plati pretiulu loru.

Articolul 407

Condițiile de tocmela căpitanului, și a omeniloru echipajului unei corăbii se dovedescu prin lista echipajului sau prin asedamintulu tocmitorele părți.

Articolul 408

Capitanulu și omenii echipajului nu sînt volnici a incarca, sub nici o pricinuire, în corabia nici o marfa pe sema și socotela loru, fără slobodenia proprietariloru, și fără a plati chirie, afară numai de voru fi împuterniciți spre acesta prin legătură tocmelei loru.

Articolul 409

Dacă, mai înainte de a porni corabia va remanea călătoria din pricina proprietariloru ei, a căpitanului sau a chiriasiloru, marinarii cei tocmiti pe călătorie sau pe luna, se platescu pentru dilele întru care s'au intrebuintatu spre gatirea corabiei; și pe lîngă acesta, spre despăgubire, Oprescu banii ce voru fi luatu înainte.

- De nu li s'au datu ceea ce era sa li se platesca înainte, priimescu spre despăgubire, simbria de o luna după tocmela ce voru fi facutu.

- De se va intempla a remanea caletoria, totu din pricina mai susu numitiloru, însă după ce a pornitu corabia marinarii cei tocmiti pe călătorie își iau simbria intrega după coprinderea tocmelei loru, marinarii cei tocmiti cu luna își iau simbria loru după tocmela pe vremea ce au slujitu, și încă, spre despăgubire, jumătate din simbria loru pentru câtă vreme s'aru fi socotitu ca mai remane spre sevirsirea călătoriei, pentru care era tocmiti.

- Marinarii tocmiti pe călătorie sau cu luna mai iau încă cheltuiala pentru intorcere pînă la loculu, de unde a plecatu corabia, afară numai dacă capitanulu, proprietarii sau chiriașii, sau slujbasulu ingrijitoru alu corabiei nu le va înlesni intorcerea loru, prin vre-o alta corabie, la loculu de unde au plecatu.

Articolul 410

De se opresce, din partea stapanirei, negotulu cu loculu, către care era corabia rinduita sa merga, sau dacă, din porunca Guvernului, se tine oprită corarabia mai nainte de a începe călătoria sa, - atunci marinarii au a'și lua simbria numai pe dilele ce au pusu spre gatirea corabiei.

Articolul 411

De se intempla oprirea negotului sau a corabiei în cursulu călătoriei ei, - atunci, la intemplare de oprirea negotului, marinarii se platescu după analogia vremei ce voru fi slujitu; - iar la intemplare de oprirea corabiei, dacă marinarii sînt tocmiti cu luna, li se da simbria pe jumătate în câtă vreme va fi corabia oprită.

- Dacă marinarii sînt tocmiti pe călătorie, li se da simbria după copriderea tocmelei loru.

Articolul 412

De se prelungesce călătoria, atunci simbria marinarinariloru celoru tocmiti pe călătorie sa adaoga după analogia prelungirii.

Articolul 413

Dacă, după, voința ori a proprietarului, ori a chiriașului, ori a căpitanului corabiei, se descarca marfa într'unu locu mai apropiatu de catu celu aratatu în tocmela de închiriere, atunci nu se scade marinariloru nimicu din simbria loru.

Articolul 414

Dacă marinarii s'au tocmitu pe parte din cascigu sau din chiria corabiei, atunci nu li se cuvine nici o despăgubire nici plata de dile pentru precurmarea, pentru intardierea ori pentru prelungirea caletoriei, pricinuită dintr'o intemplare neaparata.

- Dacă precurmarea, intardierea ori prelungirea se intempla din pricina incarcatoriloru, omenii echipagiu spagubirile cuvenite corabiei.

- Aceste despăgubiri se impartescu între stapanii corabiei și omenii echipajului , cu aceeași analogie ca cumu aru fi fostu chiria corabiei.

- De se intempla zaticnirea din pricina căpitanului sau a stapaniloru corabiei, atunci ei sînt datori a despăgubi pe omeenii echipajului .

Articolul 415

La intemplare de prindere, ori de spargere și de naufrangere, cu intrega pierdere a corabiei și a marfuriloru dintr'însă, marinarii nu potu sa pretindă nici o simbrie.

- Daru nu suntu datori sa intorca nici ceea ce li s'a datu înainte de simbria loru.

Articolul 416

De a scapatu vre-o parte din corabia, marinarii ce e tocmiti pe călătorie, sau cu luna, 'și iau simbria ce li se mai cuvine, din sfaramaturile corabiei scapate de dinsii; - ne fiindufaramaturile de ajunsu, sau scapandu numai mărfuri, atunci, spre împlinirea remasitei din simbrie se ajuta din chiria cuvenită proprietarului corabiei pentru acele mărfuri scapate.

Articolul 417

Marinarii tocmiti pe parte în chiria corabiei, se platescu numai din chiria ei, după analogia sumei ce ia capitanulu.

Articolul 418

Marinarii, ori-cumu voru fi tocmiti, se platescu pe dilele ce au muncitu ca se scape sfaramaturile corabiei și lucrurile cele naufrante.

Articolul 419

Simbria, căutarea la bola și vindecarea raneloru marinarului, de se bolnavesce în vremea călătoriei, ori de s'a ranitu slujindu în corabie, sînt pe sema corabiei.

Articolul 420

Căutarea la bola și vindecarea raneloru marinarului, voru fi pe sema corabiei și a poverei de s'a ranitu elu batandu-se cu vrajmasii și cu corsarii.

Articolul 421

Dacă marinarulu, esindu din corabie, fără voia căpitanului, s'a ranitu afară pe uscatu, cheltuelile cautarei și a vindecarei raneloru sînt pe sema sa: și către acesta, capitanulu va putea sa'lu și isgonescu.

- La o asemene intemplare, i-se va plati simbria numai pe câtă vreme va fi slujitu.

Articolul 422

Intemplandu-se se mora unu marinaru în vremea călătoriei, de va fi fostu tocmitu cu luna simbria lui se cuvine moscenitoriloru pînă la diua mortei sale.De va fi tocmitu pe călătoria, moscenitorii voru lua jumătate din simbria lui, dacă va fi muritu în ducatore ori în portulu unde a sositu.

- De a muritu în viitore li se cuvine simbria intrega.

- Dacă marinarulu este tocmitu pe parte din cascigu sau din chiria corabiei, murindu după ce a inceputu caletoria, atunci se cuvine moscenitoriloru sei acea parte a lui intrega.

- Simbria marinarului ce s'a omoritu aparandu corabia, i se cuvine intrega pentru tota caletoria, dacă corabia va ajunge la portu cu norocire.

Articolul 423

Marinarulu prinsu în corabie și robitu, nu poate să cera nimicu de la capitanu, de la stapanu, nici de la chiriașii corabiei pentru rescumpararea sa.I-se platesce însă simbria pînă în diua, în care s'a prinsu și s'a robitu.

Articolul 424

Marinarulu prinsu și robitu, de a fostu prinsu pe mare sau la uscatu pentru trebuinta corabiei, are dreptu de a i se plati tota simbria.

- Are asemene dreptu de a i se plati a despăgubire pentru rescumpararea sa, de va ajunge corabia la portu cu norocire.

Articolul 425

Marinarulu va dobândi de la stapanulu corabiei despăgubire pentru rescumpararea sa, de va fi fost tramisu pe uscatu sau pe mare pentru trebuinta corabiei. Despăgubirea are a se face de către stapanii corabiei și ai poverei, dacă marinarulu a fostu tramisu pe mare sau pe uscatu pentru trebuinta corabiei și a poverei.

Articolul 426

Cinci-deci galbeni se hotarascu pentru despăgubirea marinarului prinsu și robitu.

- Stringerea baniloru și întrebuințarea loru se voru face după formele ce se voru hotărî de către stapinire pentru rescumpararea robitiloru.

Articolul 427

Ori ce marinaru va dovedi ca s'a isgonitu fără pricina bine-cuventata, are dreputulu de a cere de la capitanu o despăgubire.

- De se isgonesce mai nainte de plecarea corabiei, va priimi a treia parte din simbrie pe câtă vreme va fi tocmitu.

- Iaru de se va isgoni în cursulu călătoriei, i se va da, spre despăgubire, simbria intrega și cheltuelile pentru intorcere.

- Capitanulu, la nici una din mai susu disele intemplarii, nu poate să reclame de la stapanii corabiei suma data spre despăgubire.

- Nu se poate cere despăgubire, dacă se isgonesce marinarulu înaintea incheerei listei omeniloru echipajului . Capitanulu, la nici o intemplare, nu poate să isgonesca pe unu marinaru aflându-se în tera streina.

Articolul 428

Simbria marinariloru este asigurata asupra corabiei și a chiriei ei.

Articolul 429

Tote dispositiile atingatore de simbria, căutarea raneloru, și de rescumpararea marinariloru, privescu și asupra capiteniiloru, și a celoru-l-alți omeni ai echipajului .

Articolul 430

Ori-ce învoire pentru închirierea unei corăbii, trebuie să se facă inscrisu.

- Acesta învoire arata: -numele și tonelagiulu corabiei, - numele căpitanului,numele inchirietorului și alu chiriașului, loculu și vremea hotărâtă pentru încărcare și descărcare, - pretulu chiriei, dacă închirierea este pentru încărcare a tota corabia, sau numai a unei părți, - despăgubirea hotărâtă prin învoire la intemplare de intardiere.

Articolul 431

Dacă vremea încărcării și a descarcarei corabiei nu s'a hotaratu prin invoirile partiloru tocmitore, se hotarasce după obiceiurile locuriloru.

Articolul 432

Dacă corabia este închiriată cu luna, și de nu este alta tocmela împotriva, chiria începe din diua în care corabia a pornitu.

Articolul 433

Dacă, mai nainte de plecarea corabiei, se opresce negotiulu cu loculu, pentru care este randuita corabia, invoirile se desfiinteza fără cerere de pagube și interesuri din partea tocmitoreloru părți una împotriva altia, incarcatorulu este datoru a plati tote chieltuelile pentru încărcarea și descărcarea marfuriloru sale.

Articolul 434

Dacă, dintr'o intemplare neaparata, se opresce a esi corabia din portu pentru vre o catava vreme, invoirile remanu înființate, și nu se poate face cerere de pagube și interesuri cu cuventu de intardiere.

- Ele remanu asemene înființate și nu se poate cere nici unu adaosu de chirie, dacă acea neaparata intemplare se ivesce în cursulu caletoriei.

Articolul 435

Incarcatorulu, în vremea oprirei corabiei, poate să descarce mărfurile cu cheltuiala sa, cu condiție de a le incarca de alu doilea, sau de a despăgubi pe capitanu.

Articolul 436

Intemplandu-se se fie în stare de blocusu (impresurare) portulu, la care era randuita a merge corabia, atunci capitanulu este datoru, neavendu alte instructii împotriva, se între într'unulu din porturile cele mai apropiate ale aceliasi puteri, unde nu'i va fi oprită intrarea.

Articolul 437

Corabia, sculele și uneltele ei, chiria și mărfurile încărcate într'însă, slujescu cu chipu reciprocu, spre asigurarea indeplinirei invoirei dintre părțile tocmitore.

Articolul 438

În cartulia de încărcare trebuie să se arate firea și catatimea precumu și felurimile, ori calitățile lucruriloru ce sînt a se transporta, numele încărcătorului, - numele și adresa aceluia, către care se trimitu, numele și loculu locuinței căpitanului, numele și tonelagiulu corabiei, - loculu plecării, și acela către care este corabia randuita a merge;-trebuie să se arate într'însă pretulu chiriei;-să se însemnele pe marginea cartuliei, mărcile și numerele lucruriloru ce sînt a se transporta. - Cartulia de încărcare poate se fie la ordinu, sau la infatisetoru, sau la o persona numita.

Articolul 439

Ori-ce cartulie de încărcare se face celu putinu, în patru originale; - unulu pentru incarcatoru, - unulu pentru acela, către care suntu adresate mărfurile, - unulu pentru capitanu, - și unulu pentru inarmatorulu corabiei.

- Aceste patru oririnale se iscalescu de către incarcatoru și de catra capitanu, în sorocu de douedeci și patru cesuri după încărcare.

- Incarcatorulu este datoru a da căpitanului, totu într'același sorocu, cartulia vamei și inscrisulu de chedasie de care se vorbesce în articolulu 383

Articolul 440

Cartulia de încărcare, facuta după forma de mai susu, face dovada între părțile interesate la mărfurile încărcate, precumu și între dinsele cu asiguratorii.

Articolul 441

Intemplandu-se a fi deosebire intra cartuliile ce privescu la una și aceeași povara, cartulia, care se va afla în manile căpitanului, va face dovada, ori de va fi scrisă de totu cu mana încărcătorului sau cu a comisionarului seu, ori, fiindu tiparita, de se voru fi implutu totu cu slova numitiloru locurile lăsate albe și cartulia ce va infatita incarcatorulu sau acela către care sînt adresate mărfurile, va avea tărie, ori de va fi scrisă de totu cu mana căpitanului, ori de voru fi îndeplinite locurile albe cu slova lui.

Articolul 442

Ori ce comisionaru sau priimitoru va fi priimitu mărfurile pomenite în cartuliele de încărcare sau în cartuliele de tocmela inchirierei de corabie, va fi datoru se dea adeverinta de priimire căpitanului ce o va cere; iaru urmandu împotriva, va fi supusu a plati tote cheltuelile, pagubile și interesele, și chiaru cele pricinuite din intardiere.

Articolul 443

Chiria unei corăbii se reguleda prin invoirile partiloru tocmitore;

- se dovedesce prin tocmela de închirierea sau prin cartulia de încărcare.

- Se face pentru tota corabia, sau numai pentru o parte dintr'însă, pentru o caletorie intrega, sau pentru o vreme marginita, cu tonelulu, cu cantarulu, cu radicata, sau pe culesu, adeca cu condiție ca dacă inchirietorulu corabiei nu va completa povara sa, sau nu o va face celu putinu de trei sferturi, se fie slobodu a strica contractului și a da mărfurile înapoi, fără a fi supusu la vre-o răspundere către incarcatoru; se arata și tonelagiulu corabiei.

Articolul 444

De este închiriată tota corabia, și chiriasulu nu pune într'însă tota povara sa, atunci capitanulu nu este volnicu a pune în ea alte mărfuri fără voia și priimirea chiriașului. Chiriasulu se folosesce din chiria marfuriloru ce implinescu povara corabiei pe care elu a închiriat'o intrega.

Articolul 445

Chiriasulu ce n'a incarcatu catatimea marfuriloru coprinse în tocmela de inchiriarea corabiei, este datoru a plati chiria intrega, la care s'a legatu prin tocmela. De a incarcatu mai multu, platesce pentru acelu prisosu, după pretulu hotaratu prin tocmela de inchiriare.

- Dacă însă chiriasulu, neincarcandu nimicu, se lasă de călătorie mai înainte de plecarea corabiei, atunci va plati căpitanului, spre despăgubire jumetate din chiria hotărâtă prin tocmela de inchiriare, pentru tota povara ce trebuia se încarce.

- Pe s'a pusu în corabie o parte din povara ce era să se încarce într'însă, și dacă pleca corabia fără a fi încărcată de totu, atunci se va plati chiria de plinu.

Articolul 446

Capitanulu ce a aratatu ca corabia poate lua mai multă marfa de catu este incapetore, este datoru a plati chiriașului pagubile și interesele.

Articolul 447

Nu se socotesce a fi gresita arătarea incapetorei unei corăbii, dacă greșeală nu trece peste o a patru-decea parte, sau dacă acea arătare a căpitanului este întocmai cu adeverinta doveditore de tonelagiulu corabiei.

Articolul 448

Dacă corabia este încărcată pe culesu, sau cu cantarulu, cu tonelulu, sau cu radicata, atunci incarcatorulu poate să'și ia înapoi mărfurile sale, mai naiate de a pleca corabia, platindu însă chiria pe jumetate.

- Acestu incarcatoru va plati cheltuelile de încărcare precum și cele de încărcare și de reîncărcare a celoru-l-alte mărfuri ce voru trebui a se stramuta, precum și chieltuelile de intardiere.

Articolul 449

Capitanulu este volnicu se scota afară la uscatu, în loculu încărcării, mărfurile ce va găsi în corabia sa încărcate, de nu i s'au facutu mai înainte cunoscute, sau sa ia pentru dinsele chirie cu celu mai inaltu pretu ce s'aru plati într'același locu pentru mărfuri de același feliu.

Articolul 450

Incarcatorulu ce'și scote mărfurile sale din corabie în cursulu caletoriei, este datoru sa platesca chiria deplinu și tote cheltuelile pentru strămutarea marfuriloru, pricinuite din descărcare; iar de se scotu mărfurile din corabie din pricina urmaririloru și a gresaleloru căpitanului, atunci acesta este respundetoru pentru tote cheltuelile.

Articolul 451

De se opresce corabia asupra plecării, în cursulu călătoriei, ori la loculu descarcarei sale, din pricina chiriașului, atunci acesta este datoru a plati cheltuelile pentru intardiere.

- Dacă corabia, fiindu închiriată pentru ducatore și viitore, se intorce fără a fi încărcată nici de cumu, sau cu o povara necompleta, atunci se cuvine căpitanului chiria intrega, precum și despăgubire pentru intadierre.

Articolul 452

Capitanulu este datoru a plati chiriașului pagubile și interesele, dacă, din pricina sa, s'a opritu sau a intardiatu corabia ori la plecare, ori în cursulu călătoriei, ori la loculu descarcarei sale.

- Aceste pagube și interese se voru hotara de omeni cu sciinta.

Articolul 453

Dacă capitanulu este silitu a'și drege corabia în cursulu călătoriei, chiriasulu este datoru se'lu aștepte, sau de nu 'lu va aștepta, se 'i platesca tota chiria.

- Intemplandu-se a nu se putea drege corabia, atunci capitanulu este datoru se inchiriede alta în loculu acelia.

- Dacă capitanulu n'a pututu se inchiriede alta corabie, atunci i se cuvine chirie numai pe catu a calatoritu.

Articolul 454

Capitanulu perde chiria sa, și respunde de pagubile și interesele chiriașului, candu acesta dovedesce ca corabia nu era în stare de a pluti candu a plecatu. Acesta dovada este priimita și chiaru de va scote capitanulu adeverinta de visitatia corabiei, despre care se vorbesce la art. 382

Articolul 455

Trebue a se plati chira pentru mărfurile ce capitanulu a fostu silitu se venda ca să se ajute la cumparatorea provisiiloru, la dregerea corabiei, și la alte grabnice trebuințe ale ei, tenendu elu socotela de costulu loru cu pretulu, cu care se va vinde remasita sau alta asemenea marfa de aceeași calitate la loculu descarcarei, dacă corabia va ajunge la portu cu norocire; de se perde corabia, capitanulu va tenea socotela pentru mărfuri după pretulu cu care le va fi vendutu, oprindu asemenea chiria cuprinsă în cartulia de încărcare.

Articolul 456

Intemplandu-se a se opri, din porunca stapanirei, comerciulu cu loculu, catra care s'a pornitu corabia, și prin urmare fiindu silită a se intorce înapoi încărcată, atunci se cuvine căpitanului numai chiria pentru ducatore, macaru ca corabia a fostu închiriată pentru ducatore și viitore.

Articolul 457

De se opresce corabia din porunca vre unei puteri în cursulu călătoriei sale, atunci nu se cuvine căpitanului nici o chirie pentru câtă vreme sta corabia oprită, de este închiriată cu luna, nici adaosu de chirie, de e tocmita pe călătorie.

- Hrana și simbriile echipajului corabiei pe câtă vreme acesta este oprită, se socotescu păgubi.

Articolul 458

Căpitanului i se platesce chiria pentru mărfurile cele aruncate în mare spre isbavirea dc obște, supuindu-se la contribuție după coprinderea titlului XII alu acestei cărți.

Articolul 459

Nu se cuvine a se plati nici o chirie pentru mărfurile ce s'au perdutu prin naufrangerea corabiei, ori prin căderea ei pe prunturi, pe renii, ori prin sfaramarea ei, precumu nici pentru cele ce s'au jafuitu de corsari, ori sau luatu de vrajmasi; - capitanulu este datoru a intorce înapoi chiria ce i se va fi platitu înainte, de nu va fi tocmela împotriva.

Articolul 460

De s'au rescumparatu corabia și mărfurile, ori de au scapatu mărfurile din naufrangere, atunci se platesce căpitanului chiria pînă la loculu prinderei corabiei, ori alu naufrangerei ei.

- Iar dacă elu duce mărfurile la loculu hotărîratu pentru dinsele, atunci i se platesce chiria deplinu, contribuindu și elu partea sa la rescumparare.

Articolul 461

Contribuția pentru rescumparare, pe de o parte se face după pretuli curgator alu marfuriloru la loculu descarcarei, scadendu-se însă cheltuelile; iar pe de alta, după jumătate din pretulu corabiei, și alu chiriei ei.

- Simbriile marinariloru nu intra nici decum în acesta contribuție.

Articolul 462

Dacă acela către care sînt adresate mărfurile, nu voiesce a le priimi, atunci capitanulu poate, cu slobodenia judecatei locale, se venda parte dintr'însele spre a se plati chiria, și se cera a se porunci ca cele-l-alte să se depue la vre unu locu.

- De nu sînt de ajunsu mărfurile spre a se plati chiria, capitanulu poate să apuce prin judecata pe incarcatoru.

Articolul 463

Capitanulu nu poate se opresca mărfurile în corabia sa cu cuventu că nu i s'a platitu chiria; poate însă sa cera, candu se descarca, ca să se depue în a treia mana, pînă candu i se va plati chiria.

Articolul 464

Capitanulu are precădere, pentru plata chiriei, asupra marfuriloru din povara corabiei sale, în sorocu de cinci-spre-dece dile după predarea aceloru mărfuri, dacă ele n'au trecutu încă într'o a treia mana.

Articolul 465

Intemplandu-se a face falimentu, mai nainte de a trece acestu sorocu de cinci-spre-dece dile, incarcatorii sau cei cu dreptulu de a reclama mărfurile, atunci capitanulu are privilegiu de a i se plati chiria și pagubile sale, înaintea tuturoru celoru-l-alți creditori.

Articolul 466

Incarcatorulu la nici o intemplare, nu poate să cera scadamintu din chiria tocmita.

Articolul 467

Incarcatorulu nu poate să lase dreptu plata de chirie, mărfurile cele scadute la pretiu, sau stricate ori din insu-și metehna loru, ori din intemplare.

- Dacă inse niscare-va vase cu vinu, cu untu de lemnu, cu miere și cu alte materii curgatore au cursu atatu, în catu se ramae gole sau mai de totu gole, atunci acele vase voru putea să se lase dreptu plata de chirie.

Articolul 468

Contractului ala grosa este acela prin care o persona imprumuta pe alta o tocmela ca suma împrumutată sa o perda imprumutatorulu, dacă acele lucruri vor peri; iar de voru sosi cu norocire la portu, sa'și priimesca imprumutatorulu banii împreună cu unu folosu tocmitu. Imprumntatu sau luatoru se numesce celu ce sa imprumuta; imprumutatoru, sau datatoru celu ce da cu imprumutare, și folusu de mare, cascigulu tocmitu la întâmplare de a sosi lucrurile cu norocire.

Articolul 469

Contractului ala-grosa se face prin inscrisu adeveritu de judecătorie.

- Într'acestu contractu se arata capitalulu luatu imprumutu și suma hotărâte prin învoire pentru folosulu de mare, - lucrurile pe sema cărora s'a facutu împrumutarea, numele corabiei și alu capitanulni, - numele împrumutătorului și alu împrumutatului, - de s'a facutu împrumutarea pentru o călătorie, - pentru ce călătorie anume și pentru câtă vreme; - către acesta se arata și soroculu de plată datoriei.

- Dacă contractului este facutu în tera streina va fi supusn la formalitățile prescrise prin art. 391.

Articolul 470

Ori ce inscrisu de imprumutare ala-grosa se poate negotia prin giru, dacă, inscrisulu este facutu la ordinu.

- La acesta intemplare, negotiatia înscrisului are aceeași putere și da drepturi la acelesi cereri de asigurare ca și notiatia celoru-l-alte înscrisuri de comerciu.

Articolul 471

Asigurarea pentru plata nu se poate aplica și la folosulu de mare, afară numai de se va fi tocmitu împotriva cu chipu deslusitu.

Articolul 472

Imprumutarile ala-grosa se potu face - pe sema trupului corabiei, pe sema sculeloru și a unelteleru, - pe sema inarmarei și a provisiei, - pe sema poverei, - pe sema tuturoru acestora împreună sau numai a unei părți hotărîte de fie-care dintr'însele.

Articolul 473

Ori ce imprumutare ala-grosa, facuta pentru o sumă care covirsasce pretulu lucrariloru, pe sema cărora s'a urmatu împrumutarea, se poate, desfiinta după cererea împrumutătorului, de se va dovedi ca a mijlocitu viclesugu din partea împrumutatului.

Articolul 474

De nu va fi mijlocitu viclesugu; contractului este bunu și cu tărie pînă la suma prețului lucruriloru, pe sema cărora s'a urmat împrumutarea, după prețuirea ce s'a facutu sau s'a asedatu între părți.

- Iar suma ce va trece peste pretulu aceloru lucruri, se platesce cu dobînda după cursulu pieței.

Articolul 475

Tote împrumuturile pe sema unei încă netocmite chirii de corabie, cumu și pe sema cascigului ce se nadejduesce din mărfuri, sînt oprite de pravila.

- Imprumutatorulu, la acesta întâmplare, are dreptu a cere ca sa i se platesca numai capetele fără nici o dobînda.

Articolul 476

Nimini nu poate imprumuta ala-grosa pe corabieri sau pe omenii de mare pe sema simbriei loru.

Articolul 477

Corabia, sculele și uneltele ei, inarmarea și provisiile ei, și chiaru chiria slujita, sînt supuse prin privilegiu spre plata capitalului și a dobandiloru baniloru dati ala-grosa pe sema trupului corabiei.

- Asemene și povara este supusă spre plata capitalului și a dobindiloru baniloru dati ala-grosa pe sema poverei. De s'a facutu împrumutarea pe sema unui lucru particularu alu corabiei sau alu poverei, atunci privilegiulu cade numai asupra acelui lucru, și după analogia catatimei lucrului pe sema căruia sa facutu împrumutarea.

Articolul 478

O suma luată de către capitanu cu imprumutare ala-grosa la loculu locuinței proprietariloru corabiei, fără înscrisă acestoru slobodenii adeverita de judecătorie sau fără a fi și ei fața la inchierea înscrisului și a-lu iscăli, nu da împrumutătorului dreptu de reclamație și de privilegiu, de catu numai asupra partei ce poate avea capitanulu la corabie și la chiria ei.

Articolul 479

Sînt supuse la plata sumeloru luate imprumuta, chiaru în loculu locuinței fetieloru interesate pentru dregerea corabiei și provisia ei, părțile și particelile proprietariloru ce nu voru fi datu analogulu loru ca sa aducă corabia în stare de plutire, în curgere de doue-deci și patru cesuri de la somația ce li se va fi facutu de către judecata pentru acesta.

Articolul 480

Datoriile ce s'aru facutu pentru cea din urma călătorie a corabiei, se platescu mai înainte de catu sumele luate imprumutu pentru o alta călătorie de mai înainte, macaru de și a'aru fi coprindendu în zapisele de imprumutare ca acele sume de mai înainte s'au lasatu pe sema urmatorei, ori unei alte călătorii.

- Sumele ce s'au luatu imprumutu în cursulu călătoriei, au precădere la plata de catu cele ce se voru fi luatu cu imprumutare înaintea purcederei corabiei, și de se voru fi facutu mai multe datorii în cursulu aceiași călătorii, datoria cea din urma va avea totu-de-una precădere la plata de cea urmată înaintea ei.

Articolul 481

Imprumutatorulu ala-grosa pe sema de mărfuri încărcate într'o corabie arătată anume în contractu, nu cerca paguba din pricina perderei marfuriloru, și chiaru de se va fi urmatu acea pierdere din vre-o intemplare pe mare, dacă se voru fi incarcatu în vre-o alta corabie, afară numai de se va dovedi pravilnicesce ca acesta încărcare s'a facutu din pricina unei neaparate intemplari.

Articolul 482

De s'au perdutu cu totulu lucrurile pe sema cărora s'a facutu împrumutarea ala-grosa, și perderea s'a urmatu din vre-o pricina intemplatore, însă în curgerea soroculni aratatu prin contractu, și la loculu pînă la care era hotaratu imprumutatorulu a'și primejdui banii, atunci suma împrumutată nu se mai poate reclama.

Articolul 483

Scadaminturile, lipsele și pierderile ce vinu din însuși metehna lncrului, și pagubile intemplate din pricina împrumutului, nu sînt nici într'unu chipu pe sema împrumutătorului.

Articolul 484

La intemplare de naufrangere, plata sumeloru luate imprumutu ala-grosa se marginesce la pretulu lucruriloru scapate și pe a cărora sema s'a facutu împrumutarea, scadendu-se mai anteiu cheltuelile ce se voru fi urmatu pentru scăparea loru.

Articolul 485

De nu este hotărâtă în contractu vremea într'a carei curgere imprumutatorulu 'și primejduesce banii, atunci ea începe pentru corabie: scule, unelte, inarmare și provisii, din diua ce a plecatu corabia pînă în diua, candu a aruncatu ancora, sau a popositu în portu ori la loculu celu oranduitu; pentru mărfuri, vremea primejduiriloru începe din diua ce s'au incarcatu în corabie, sau în barci ca să le transporteze în corabie, pînă în diua candu s'a descarcatu pe uscatu.

Articolul 486

Celu ce se imprumuta ala-grosa pe sema de mărfuri, nu se scapa de datoria sa cu perdania corabiei și a poverei, de nu dovedesce ca se afla într'însă pe socotela sa, lucruri pînă la împlinirea de pretulu sumei luate imprumutu.

Articolul 487

Împrumutătorii ala-grosa contribuescu și ei, spre ușurarea celoru împrumutați, la pagubile cele de obște.

- Pagubile cele simple sînt asemenea iarăși pe sema imprumutatoriloru, de nu se voru fi invoitu împotriva.

Articolul 488

De se face contractu ala-grosa și asigurare pe aceeași corabie, sau pe aceeași povara, atunci sumele isvorite din vendarea lucruriloru scapate din naufrangere, se impartu între imprumutatorulu ala-grosa, numai pentru capitalulu seu, și între asiguratoru pentru sumele asigurate, după analogia interesului ce are fia-care dintr-înșii, fără vatemarea privilegiuriloru hotărâte la art. 350

Articolul 489

Contractului de asigurare este o tocmela înscrisă prin care o parte se indatoreda, pentru un pretiu hotaratu prin învoire, a respunde unei alte părți pagubile și stricăciunile ce i se potu pricinui de intemplarile de pre mare prin vătămarea sau peirea unoru lucruri supuse primejdiiloru plutirei: - asiguratoru, se numesce celu ce se indatoreda a respunde la intemplare de primejdie; asiguratu, acela către care se face o asemenea îndatorire, și prima ori costulu de asigurare, pretulu tocmitu între asiguratu și asiguratoru pentru o asemenea răspundere din partea acestui din urma.

Articolul 490

Contractului de asigurare se face prin inscrisu, are data sa din dioa în care se iscalesce, se arata într`insulu de s'a facutu înainte sau după amiada.

- Se poate face sub-iscalitura împarte, - nu se poate lasă în coprinderea lui nici unn locu deschisu.

- Într'acestu contractu se arata: - unmele și loculu locuinței aceluia pe sema căruia se face asigurarea, calitatea sa de proprietaru ori de comisionaru, - numele și felurimea corabiei, - numele eapitanului, loculu unde s'au incarcatu, sau unde au să se încarce mărfurile, - portulu de unde a trebuitu, ori trebuie să purceda corabia, porturile ori vadurile, unde are sa descarce sau se încarce, - acelea unde trebuie se între, - firea și pretulu sau prețuirea, mărfurilor, ori a lucruriloru ce se asigureda, - vremile în carii au sa incepa și să se sfirsesca primejduirile, - suma asigurata, prima asigurări , - îndatorirea de a se supune părțile la judecători aleși, la intemplare de prigoniri între dinsele, de se voru fi invoitu într'acestu chipu; - și de obște, tote cele-l-alte condiții ce s'au asedatu între tocmitorele părți.

Articolul 491

Într'unulu și același contractu se potu coprinde mai multe asigurări, sau despre feliurimea marfuriloru sau despre deosebirea tacsei primei pentru fie-care dintr'însele, sau despre osebitii asiguratori pentru fie-care dintr'însele.

Articolul 492

Obiectulu asigurări poate fi: trupulu corabiei, desarta ori încărcată, înarmată sau nu, singura sau însoțită cu alte corăbii, sculele și uneltele, - inarmarile, provisiile, - sumele date imprurmutu ala grosa, - mărfurile din povara, și ori ce alte lucruri carii se potu prețui în bani, și sînt supuse la primejdiile calaloriei pe mare.

Articolul 493

Asigurarea poate să se facă pe tote sau numai pe o parte din mai susu disele lucruri, împreună sau deosebi.

- Poate să se facă în vreme de pace sau în vreme de resboiu, înaintea sau în cursulu călătoriei vasului.

- Poate să se facă pentru ducatore și viitore, sau numai pentru una din aceste doue, pentru călătoria intrega sau pentru o vreme marginita.

- Pentru tote călătoriile și transporturile pe mare, riuri și canaluri plutitore.

Articolul 494

Intemplandu-se viclesugu și înșelăciune la prețuirea lucruriloru celoru asigurate, sau facendu-se arătare de mărfuri, ori neinfiintate, ori în catatime mai mica, ori neasemenate eu cele trecute în cartulia de încărcare, atunci asiguratorulu poate cere a se face cercetare asupra ființei adeverului și a pretuirei lucruriloru, fără a perde pentru acesta cele-l-alte drepturi de a'și cauta prin canalulu civilu ori criminalu.

Articolul 495

Poverile cele încărcate la schelele Levantului, la termurile Africei, și la alte părți ale lumei pentru Europa, potu se fie asigurate, ori în ce corabie se voru incarca, fără a se arata numele corabiei nici alu căpitanului.

- Chiaru mărfurile, la o asemenea intemplare, potu să se asigurede fără arătarea firei și a feliului loru.

- Daru în contractului de asigurare trebuie să se arate la cine sa tramitu sau la cine au să se predea, de nu va fi însă în contractu vre o tocmela împotriva.

Articolul 496

Ori-ce lucru, alu căruia pretu s'a pusu în contractului de asigurare în moneda streina, sa platesce după pretulu ce are acea moneda în România (tera Romanesca), după cursulu ei în vremea iscalirei contractului.

Articolul 497

De nu s'a hotaratu prin contractu pretulu marfuriloru, atunci se poate dovedi prin facturi sau prin catastise. În lipsa acestora, prețuirea loru se face după pretulu curgatoru la vremea și la loculu iocarcarei, cuprindendu-se într'acesta tote drepturile ce s'au platitu, și chieltuelile ce s'au facutu pînă la încărcarea marfuriloru în corabie.

Articolul 498

De s'a facutu asigurarea pentru intorcerea dintr'unu locu, unde se face negotiulu namai prin schimbu, și de nu s'a facutu prin contractului de asigurare prețuirea marfuriloru, atunci se va hotărî după pretulu celoru ce s'au datu în schimbu, adaogendu-se și chieltuelile transportului.

Articolul 499

De nu se hotarasce în contractului de asigurare vremea în care asiguratorulu se face respundatoru pentru primejdiile ce se potu întîmplă lucruriloru asigurate, atunci primejdiile incepu și se sfirsescu la vremea hotarita de Art. 485, pentru contractele ala-grosa.

Articolul 500

Asiguratorulu poate se facă a se reasigura de altulu lucrurile asigurate de dinsulu.

- Asiguratulu poate să supuie la asigurare prin alu doilea contractu, și pretulu asigurări ce a datu pentru mărfurile sale.

- Prima reasigurarei poate să fia mai mica sau mai mare de catu aceea a asigurări .

Articolul 501

Adaosulu de prima ce se va fi tocmitu în vreme de pace pentru vreme de resboiu ce s'aru putea intempla mai pe urma, și a caria catatime nu se va fi hotaratu prin contractele de asigurare, se hotarasce de către tribunale, care voru lua în bagare de sema primejdiile, împrejurările, și tocmelile ce se coprindu în fie-care contractu de asigurare.

Articolul 502

Intemplandu-se a se perde mărfurile cele asigurate și încărcate pe socotela căpitanului în vasului de sub comanda sa, atunci capitanulu este datoru sa dovedesca asiguratoriloru cumparatorea marfuriloru, și sa arate o cartulie de încărcare iscălită de doui din fruntasii echipajului .

Articolul 503

Ori-care din omenii echipajului , și ori-ce pasageru aduce din teri streine mărfuri asigurate în România, este datoru a lasă o cartulie de încărcare, prin locurile unde se sevirsasce încărcarea, la agentulu terei, sau nefiindu, la unu negutatoru român mai insemnatu, sau la dregatoria locală.

Articolul 504

Facendu falimentu asiguratorulu pînă a nu se sfisi încă primejdia, asiguratulu poate să cera chedasie, sau desființarea contractului.

- Totu același dreptu are și asiguratorulu, la întâmplare de falimentu alu asiguratului.

Articolul 505

Contractului de asigurare remane desputernicitu candu are de obiectul: - chiria marfuriloru ce se afla în corabie, - cascigulu nadejduitu din mărfuri, - simbriile marinariloru, - sumele luate inprumumutu ala-grosa, folosurile de mare a sumeloru date cu inprumutare ala-grosa.

Articolul 506

Ori ce tainuire, ori-ce viclena arătare din partea asiguratului, ori ce osebire între contractului de asigurare și între cartulia do încărcare, prin care se micsoreda părerea ce 'și aru putea inchipui asiguratorulu despre primejdie, ori se schimbe firea și pricina primejdiei, desfiinteda asigurarea.

- Se strica și se desputernicesce asigurarea, și chiaru candu tăinuirea, viclena arătare ori osebirea n'aru fi avutu nici o ingaduire asupra pagubei ori a perderei lucrului asiguratu.

Articolul 507

De remane caletoria mai nainte de plecarea corabiei, chiaru din pricina asiguratului, atunci asigurarea se desputernicesce, iar asiguratorulu priimesce, cu cuventu de despăgubire, o jumetate la suta din suma asigurata.

Articolul 508

Se primejduescu pe sema asiguratoriloru tote perdaniile și pagubile ce se intempla lucruriloru asigurate: din furtuna, din naufrangere, din cadere pe prunturi ori sdrobire de stînci, din loviri intemplatore cu alta corabie, din silite schimbări de drumu, de călătorie, sau de vasu, din aruncarea lucruriloru în mare, din focu, din prindere de către vrajmasi, jafuire de către corsari, din oprirea corabiei prin porunca vre unei Puteri, din declarație de resboiu, din resbunari, și de obște, din tote intemplarile de pre mare.

Articolul 509

Ori ce schimbare de drumu, de călătorie sau de vasu, și tote perdaniile și pagubile ce vinu din pricina asiguratului, nu sînt în sarcina asiguratorului, ci încă acesta dobandesce cu desevirsire dreptu asupra primei, dacă, prin purcederea corabiei, s'a socotitu începută primejduirea ei.

Articolul 510

Scadaminturile, lipsele și perdaniile ce vinu din însuși metehna lucrului și pagubile ce se pricinuescu din fapta și greșeală proprietariloru, a chiriasiloru sau a incarcatoriloru, nu sînt în sarcina asiguratoriloru.

Articolul 511

Asiguratorulu nu este respundatoru pentru viclenele abateri din datorii și pentru gresalele căpitanului și a omeniloru echipajului , afară numai de va fi vre o împotriva tocmela.

Articolul 512

Asiguratorulu nu este supusu la plata drepturiloru de carma, de tragere la edecu, de calauzie, nici la ori-ce alta felurime de tacse puse asupra corabiiloru și a poveriloru.

Articolul 513

În contractului de asigurare se voru arata mărfurile cele supuse, din firea loru, la vre o osebită stricăciune, ori imputinare, precumn grâu ori sare, ori mărfuri supuse la scurgere; iaru nearatandu-se aceste împrejurări, asiguratorii nu voru fi respundetori pentru pagubile ori perdaniile ce s'aru putea intampla acestoru producte, afară numai candu asiguratulu nu scia firea poverei candu s'a facutu și s'a iscalitu contractului de asigurare.

Articolul 514

De s'a facutu asigurarea pe mărfuri pentru ducatore și viitore, și ajungendu vasulu la loculu seu celu oranduitu, se intorce golu, ori neincarcatu de plinu, atunci asiguratorulu ia numai doue a treia părți din prima hotărâtă prin învoire de nu se va fi facutu însă vre o alta tocmela.

Articolul 515

Unu contractu de asigurare sau de reasigurare facutu pentru o sumă mai mare de catu pretulu lucruriloru celoru încărcate, n'are nici o tărie numai despre asiguratu, dacă se dovedesce ca a mijlocitu viclesugu ori înșelăciune din partea lui.

Articolul 516

Nefiindu la mijlocu nici viclesugu, nici înșelăciune, atunci contractului este cu tărie pînă la suma prețului lucruriloru celoru încărcate, după prețuirea ce li s'a facutu, ori s'a tocmitu.

- Intemplandu se perdanii, asiguratorii sînt datori a contribui fia-care după analogia sumeloru asigurate de către dinsii. Ei nu iau prima pentru prisosulu prețului, ci numai o despăgubire de jumătate la suta.

Articolul 517

De s'a facutu fără viclesugu mai multe contracte de asigurare asupra aceleiași poveri și prin contractului celu d'anteiu se asigureda totu pretulu lucruriloru celoru încărcate, atunci numai acelu contractu se va tenea în sema.

- Asiguratorii ce au iscalitu contractele urmatore, scapa cu acesta de îndatoririle loru și priimescu numai jumătate la suta din suma cea asigurata; de nu s'a asiguratu prin contractului celu d'anteiu tote suma prețului lucruriloru încărcate, atunci asiguratorii ce au iscalitu contractele urmatore, respundu pentru prisosu, urmandu după randulu datei contracteloru.

Articolul 518

De se afla lucruri încărcate pînă la catatimea sumeloru celoru asigurate intemplandu-se a se perde o parte dintr'însele, o voru plati toți asiguratorii acestoru lucruri după analogia partei asigurate de fia-care dintrinsii.

Articolul 519

De se face asigurarea deosebită pentru mărfuri ce au se se încarce în mai multe corăbii arătate anume, cu numirea sumei asigurate în fie-care, și de se incarca tote povara numai într'o corabie, ori într'unu numeru mai putinu de corăbii de catu celu insemnatu în contractu, atunci asiguratorulu este datoru numai pentru suma ce a asiguratu în corabia sa în corabiile, în cari s'a pusu povara, de și s'a perde tote corabiile cele însemnate anume, și cu tote aceste elu va priimi jumătate la suta pentru sumele acele ale caroru asigurări se afla desputernicite.

Articolul 520

Dacă capitanulu are slobodenie de a intră în deosebite porturi spre a împlini ori a preschimba povara sa, atunci primejdiile lucruriloru celoru asigurate privescu pe sema asiguratorului numai în câtă vreme se afla în corabie, de nu va fi vre-o alta împotriva tocmela.

Articolul 521

De s'a facutu asigurarea pe o vreme margimita, atunci asiguratorulu este slobodu de ori ce răspundere după trecerea acelei vremi, și asiguratulu poate să facă alta asigurare pentru primejdiile cele nuoi.

Articolul 522

Asiguratorulu scapa, de respunderea primejdiiloru, și are a'și priimi prima sa, dacă asiguratulu trimite vasulu la unu locu mai departatu de catu celu hotaratu anume în contractu, de și va fi totu pe același drumu.

- Asigurarea are totu cuviinciosa sa putere, dacă se scurteda călătoria.

Articolul 523

Ori-ce asigurare s'a facutu după ce s'au perdutu ori au ajunsu la loculu loru lurcrurile cele asigurate, n'are nici o tărie, de se da temeinica banuiala și înțelegere ca, mai nainte de a se iscăli contractului de asigurare, asiguratulu a pututu se aibă sciinta ca s'au perdutu, iar asiguratorulu ca au ajunsu lucrurile cele asigurate la loculu loru.

Articolul 524

Banuiala este înființată, dacă, socotindu câte trei sferturi de miriametru (o lega și jumătate) pe cesu, este dovedită ca, din loculu unde a ajunsu ori s'a perdutu vasulu, sau din loculu unde a venitu cea d'anteiu veste pentru acesta; a pututu să se aducă acea veste în loculu unde s'a incheiatu contractului de asigurare, mai înainte de a se iscăli; cu acesta însă nu se poate opri de a se aduce și alte dovedi.

Articolul 525

Dacă asigurarea s'a facutu după bune sau rele vestiri, atunci banuiala pomenita în articolile de mai susu nu este priimita.

- Contractului se desputernicesce numai prin dovada ca asiguratulu scia ca s'a perdutu, iaru asiguratorulu ca a ajunsu corabia, mai înainte de a se slobobodi contractului.

Articolul 526

Aducendu-se dovada improtriva asigaratului, atunci elu va plati asiguratorului o primă indoita.

- Iar gasindu-se dovada împotriva asiguratorului acesta platesce asiguratului o sumă indoita de catu prima cea tocmita. Ori care dintr'înșii se va dovedi ca a intrebuintatu viclesugu, va cădea sub judecata corecțională.

Articolul 527

Părăsirea maritima este actulu prin care asiguratul, la unele intemplari hotărîte de pravila, parasesce pe sema asiguratorului proprietatea lucruriloru asigurate, și cere tota suma tocmita pentru asigurare.

Articolul 528

Lucrurile asigurate se potu părăsi candu cadu în manile vrajmasiloru, - candu se naufrange corabia, candu se isbesce corabia de stînci sau se inomolesce pe renii, sau prunturi și se sparge, - candu corabia, din intemplari de mare, a ajunsu în stare de a nu mai putea pluti, - candu se intempla a se opri corabia de catra vre o putere streina, candu se intempla să se perda sau să se strice lucrurile cele asigurate, dacă însă stricăciunea sau perdania loru se urca celu putinu pînă la trei sferturi din pretulu loru.

- Se potu părăsi în sfirsitu, candu se intempla a se opri corabia de catra stapanire, după ce 'și a inceputu caletoria sa.

Articolul 529

Nu se poate face parasire înainte de începerea călătoriei.

Articolul 530

Tote cele-l-alte pagube se socotescu stricăciuni, și sa reguleda între asiguratori și asigurați, potrivitu cu stricăciunea ce va privi pe sema fia-căruia.

Articolul 531

Părăsirea lucruriloru asigurate nu se poate face nici pe parte dintr'însele, nici cu condiție, nici se poate întinde la lucruri ce nu s'au asiguratu despre a loru primejduire.

Articolul 532

Părăsirea trebuie să se facă conoscutu asiguratoriloru în sorocu de sese luni, socotindu-se din diua în care s'a priimitu vestea pentru perdania ce se va fi intemplatu în porturile sau în termurile Europei sau în acellea ale Asiei, și Africei, în marea Mediterana sau încă, intemplandu-se a se lua corabia de vrajmasi, de candu s'a priimitu vestea ca s'a dusu corabia într'unulu din porturile sau din locurile ce se afla termurile mai susu dise; - în sorocu de unu anu, după ce s'a priimitu vestea ori pentru perderea intemplata ori pentru prinderea și aducerea ei la coloniele lndiiloru despre apusu, la ostrovele Asore, Canare, la Madera, și alta ostove și termuri despre apusu ale Africei, și despre resaritu ale Americei, - în sorocu de doui ani, după priimirea vestirei de perdaniile intemplate sau de prinderea și de ducerea corabiei la tote cele-l-alte părți ale lumei. Trecendu aceste soroce, asigurații nu voru mai fi priimiti a face parasire.

Articolul 533

La impregiurarile în cari este iertatu de pravila a se face parasire, și la ori-ce alte intemplari primejduitore pentru asiguratori, asiguratulu este datoru sa incunosciinteze formalu asiguratorului vestirile ce a priimitu în sorocu de trei dile de la priimirea vestirei.

Articolul 534

Dacă, după trecerea unui anu socotindu-se de la plecarea corabiei, sau din diua în care a priimitu cele mai din urma vestiri pentru obicinuitele caletorii, - după doui ani, pentru călătoriile cele depărtate, - asiguratulu arata ca n'a priimitu nici o veste pentru corabia sa, atunci elu poate se facă părăsirea către asiguratoru, și se cera plata asigurări , fără a mai fi trebuinta sa aducă dovada pentru perdanie. - După trecerea de unulu sau de doi ani, asiguratulu are sorocele randuite de Art. 532, spre a face parasirile sale.

Articolul 535

La intemplare de asigurare facuta pe vreme marginita, după trecerea soroceloru cuprinse în Art. de mai susu pentru călătoriile cele obișnuite cum și cele depărtate, perdania corabiei se înțelege intemplata în vremea asigurări .

Articolul 536

Călătorii depărtate se socotescu acelea ce se făcut spre Indiile de resaritu și de apusu, spre marea Pacinica, spre Canada, spre Tera-Nova, spre Groenland, și spre cele-l-alte termuri, și ostrove ale Americei despre miadadi și despre miada nopte, spre ostrovele Asore, Canaare, spze Madera, și spre cele-l-alte termuri și locuri ce suntu pe oceanu, dincolo de strimtorea Gibraltarului și a Sundului.

Articolul 537

Asiguratulu, prin formala incunosciintare cuprinsă în Art. 533, poate ori se facă părăsirea cu somație catra asiguratoru de a plati suma asigurata în soroculu hotaratu prin contractu, ori sa'și pestrede dreptulu de a face părăsirea la sorocele hotărâte de pravila.

Articolul 538

Asiguratulu, facendu părăsirea, este datoru a arata tote asiguraile ce a facutu sau elu însuși, sau prin alții cumu și pe cele ce însuși a poruncitu a se face, și banii ce s'a inprumutatu ala-grosa sau pe sema corabiei, sau pe a marfuriloru; nefacendu-se acesta, soroculu platei, care trebuie să incepa a curge din diua parasirei, se va amana pînă în dioa în care va face cunoscutu mai susu disa arătare, fără însă a isvori dintr'acesta vre o prelungire la sorocului hotaratu pentru pornirea jalbei de parasire.

Articolul 539

Intemplandu-se a fi arătarea viclena, asiguratulu este lipsitu de folosurile isvorite din asigurare, și este datoru a plati tote sumele luate imprumutu, macaru de și se va fi perdutu sau se va fi luatu corabia de către vrajmasi, ori corsari.

Articolul 540

Intemplandu-se a se naufrange corabia, sau a se inomoli pe prunturi și a se sfarama, asiguratulu este datoru a pune tota silinta spre scoterea și stringerea lucruriloru inecate, fără însă a perde dreptulu de a putea face părăsirea la vreme și la locu cuviinciosu. - După încredințarea ce va face asiguratulu înaintea judecatei, cheltuelile ce va fi facutu elu pentru scoterea și stringerea lucruriloru, i se tenu în seama pînă la suma prețului lucruriloru scapate.

Articolul 541

De nu s'a hotaratu în contractu vremea platei, asiguratorulu este datoru sa platesca asigurarea în sorocu de trei luni după formala incunosciintare a parasirei.

Articolul 542

Actele doveditore de povara și de perdanie, se făcut cunoscute asiguratorului mai nainte de a fi trasu în judecata pentru plata sumeloru asigurate.

Articolul 543

Asiguratorulu este priimitu a dovedi faptele impotrivitore la cele ce se cuprindu în inscrisele mărturii ce va aduce. - Priimirea de a face asemene dovada nu opresce osindirea asiguratorului la vremelnicesca plata a sumei asigurata, indatorandu-se însă asiguratulu a da chedasie; - îndatorirea chedasiei se stinge după trecerea de patru ani, de nu se va fi facutu vre-o pornire judecatoresca.

Articolul 544

După ce se va face părăsirea cunoscută formalicesce, și se va priimi ori se va hotărî de judecată ca este bine cuventata, lucrurile asigurate remanu a le asiguratorului din diua în care s'a facutu părăsirea.

- Asiguratorulu nu se poate apara de plată sumei asigurate, sub pricinuire ca s'a intorsu corabia.

Articolul 545

Chiria pentru mărfurile scapate, și chiaru candu se va fi platitu înainte, se cuprinde în părăsirea corabiei, și este totu a asiguratorului fără a vătăma drepturile imprumutatoriloru ala-grosa, drepturile marinariloru pentru simbria loru și cheltuelile ce s'a facutu în vremea călătoriei.

Articolul 546

Intemplandu-se a se opri corabia din partea vre unei puteri, asiguratulu este datoru a face acesta asiguratorului cunoscută formalicesce, în sorocu de trei dile de la priimirea vestirei.

- Părăsirea lucruriloru oprite se poate face numai după unu sorocu de sese luni, după formala incunosciintare a oprirei, de s'a facutu pe marile Europei pe marea Mediterana, sau pe marea Baltica; - după soroculu de unu anu, de sa sevirsitu oprirea în teri mai depărtate;

- aceste soroce incepu a se socoti din diua în care s'a facutu cunoscută oprirea.

- Dacă mărfurile cele oprite voru fi supuse la stricacaciune, sorocele mai susu dise se scadu la o luna și jumătate pentru intemplarea cea d'anteiu, și la trei luni pentru cea a de a doua.

Articolul 547

În curgerea soroceloru însemnate în art. de mai susu, asigurații suntu datori a pune tota silinta ce le e prin putinta ca sa dobandesca slobodirea lucruriloru oprite.

- Iar asiguratorii voru putea, ori dinpreuna cu asigurații ori deosebitu impartele, sa intrebuintede tote midilocele spre același sfirsitu.

Articolul 548

Părăsirea cu cuventu ca corabia nu este în stare plutire, nu se poate face, candu corabia inomolita pe prunturi și sfaramata se poate radica, drege, și aduce în stare de a'și urma drumului seu către loculu o randuitu ei.

- La acesta întîmplare, asiguratulu pastreda dreptulu de a se porni împotriva asiguratoriloru spre a cere cheltuelile și stricăciunile pricinuite din inomolirea corabiei.

Articolul 549

Dacă corabia s'a declaratu în stare de neplutire, asiguratulu pe povara e datoru a face acesta cunoscută asiguratoriloru în sorocu de trei dile de la priimirea acestii vestiri.

Articolul 550

Capitanulu e datoru, la o asemenea intemplare, a'și pune tota silinta, spre a găsi o alta corabie ca sa transportede mărfurile la loculu celu hotaratu.

Articolul 551

Primejdiile marfilriloru încărcate în alta corabie suntu pe sema asiguratorului la intemplarea pomenita în art. de mai susu, pînă la sosirea și descărcarea loru.

Articolul 552

Asiguratorulu, osebitu de acesta, este datoru a plati stricăciunile, cheltuelile descarcarei, ale magasinarei, ale reincarcarei, adaosulu chiriei, și tote cele-l-alte cheltuieli ce se voru fi facutu pentru scăparea marfuriloru, pînă la împlinirea sumei asigurate.

Articolul 553

Candu, în sorocele hotărâte prin art. 546, capitanulu n'a pututu găsi alta corabie ca sa reincarce mărfurile și să le aducă la loculu oranduirei loru, atunci asiguratulu poate să facă parasire.

Articolul 554

Intimplandu-se a sa prinde corabia, asiguratulu, de n'a pututu insciinta de acesta pe asiguratoru, poate să rescumpere lncrurile fără a mai accepta ordinulu seu.

- Asiguratulu este datoru a incunosciinta formalu asiguratorului învoirea ce va fi facutu pentru rescumparare, îndată ce va avea mijloace.

Articolul 555

Asiguratorulu poate alege de a priimi, pe sema sa, învoirea ce va fi facutu, sau de a se lepada de dinsa, și se indatoreda a face asiguratului cunoscută alegerea sa în sorocu de doua-deci și patru cesuri după formala incunosciintare a invoirei.

- De va declara ca primesce învoirea pe sema sa, e datoru a contribui, fără zabava, la plata rescumpararei după cuprinderea înscrisului de învoiala, și după analogia partei asigurate de dinsulu, neincetandu de a fi respundatoru pentru urmatorele primejduiri ale călătoriei, întocmai după cuprinderea contractului de asigurare.

- Iar de va declara ca se lepada de folosulu invoielei, e datoru a plati suma asigurata, fără a putea să facă vre o pretentie asupra lucruriloru rescumparate.

- Cînd asiguratorulu, în soroculu de mai susu, n'a facutu cunoscută alegerea sa, se socotesce ca s'a lepadatu de folosulu invoielei.

Articolul 556

Tote cheltuelile estraordinare, făcute pentru corabie și mărfuri, pentru amendoue împreună, sau pentru fia-care în parte, tota paguba ce sa intempla corabiei și marfuriloru, de la încărcarea loru, și purcede pînă la intorcere și descărcarea loru, - se socotescu stricăciuni.

Articolul 557

Nemijlocindu între tote părțile tocmeli speciale pentru fia-care lucru în parte, atunci stricăciunile se reguleda după dispositiile urmatore.

Articolul 558

Stricăciunile snnt de doue felurl, adică stricăciuni d'avalmasesci, și stricăciuni simple sau particulare.

Articolul 559

Stricăciuni d'avalmasesci sînt:

- 1. lucrurile date prin învoiala și pentru rescumpararea corabiei, și a marfuriloru;

- 2. lucrurile cele aruncate în mare;

- 3. otgonele sau catarturile rupte ori tăiate;

- 4. ancorele și cele-l-alte lucruri părăsite pentru isbavirea obstesca;

- 5. pagubile și stricăciunile ce din aruncare s'au pricinuitu marfuriloru remase în corabie;

- 6. căutarea raneloru și hrana marinariloru răniți, aperandu corabia, simbriile și hrana marinariloru în vremea oprelei, candu corabia e oprită în călătoria ei din porunca vre unei puteri, și în vremea dregerei pentru stricăciunile suferite de buna voia spre isbavirea obstesca, dacă corbia este închiriată cu luna;

- 7. cheltuelile descarcarei spre ușurarea corabiei și intrarea ei în vre unu portu sau riu, candu corabia este silită, la acesta din pricina vre unei furtuni ori a vre unei gone de către vrajmasi;

- 8. cheltuelile făcute ca sa dea iarăși pe apa corabia inomolit, spre a o scapa de totală perdanie, ori de prindere; - și de obște, pagubele suferite de buna voie și cheltuelile făcute după chibsuiri rademate de cuvinte destoinice pentru folosulu și obstesca scăpare a corabiei și a marfuriloru, de la încărcarea și purcederea loru pînă la intorcere și descărcare.

Articolul 560

Stricăciunile d'avalmasesci pivescu, după analogie pe sema marfuriloru și pe jumetatea pretiului corabiei și a chiriei.

Articolul 561

Pretulu marfuriloru se hotarasce dupe preturea loru la loculu descarcarei.

Articolul 562

Stricăciuni particulare sînt:

- 1. stricăciunea ce se intempla marfuriloru din însuși meteahna loru, din fortuna, prindere, naufrangere și inomolire;

- 2. cheltuelile făcute spre a le scapa;

- 3. perdania octogoneloru a ancoreloru, a pandeloru, a catarturiloru, și a fringhiiloru, pricinuită din furtuna, sau alta intemplare de mare; - cheltuelile isvorite din ori ce poposire pricinnita, sau din intemplatore pierdere a diseloru lucruri, sau din trebuinta de a se aprovisiuna, ori de a drege corabia la intemplare de a lua apa;

- 4. hrana și simbria marinariloru în vremea oprelei, candu se opresce pe drumu corabia din porunca vre unei puteri, și pe vremea în care e silitu capitanulu a drege corabia, de este închiriată, pe călătorie; - 5, hrana și simbria marinariloru pe vremea carantinei, fie corabia închiriată pe călătorie sau cu luna; și de obște, chieltuelile făcute și paguba suferită numai pentru corabie, sau numai pentru mărfuri de la încărcare și purcedere pînă la intorcere și descărcare.

Articolul 563

Stricăciunile cele particulare privescu pe sema proprietarului lucrului ce a cercatu vătămare, ori a pricinuitu, chieltuiala și se platescu totu de dinsulu.

Articolul 564

Stricăciunile pricinuite marfuriloru din pricina ca capitanulu n'a inscrisu bine ușile podelei, n'a priponitu bine corabia, n'a datu fringhii bune pentru incarearea și doscarcarea marfuriloru, și din pricina tuturoru celoru-l-alte intimplari ce vinu din neingrijirea căpitanului, ori a echipajului , sînt asemene stricăciuni particulare ce privescu pe sema proprietarului marfuriloru, și pentru cari acesta porte a sa porni prin judecata împotriva căpitanului, a corabiei, și a chiriei.

Articolul 565

Plata de caleudie, de edecu, de carma spre a înlesni intrarea, în vaduri de mare ori în riuri, ori spre a esi dintr'acesta, tacsa de luarea voiei de drumu, de visitatie, de raporturi, tacsa pentru burie gole și ori ce alte sume se punu asupra stanceloru și a prunturiloru pentru apărarea corabiiloru de primejdie, tacsa de ancoragiu, și ori ce alte tacse de navigație, nu se socotescu stricăciuni, ci sînt simple cheltuieli privitore pe seama corabiei.

Articolul 566

Intemplandu-se a se isbi doue carabil dacă acea isbire s'a pricinuitu din vre o nebiruita intemplare, stricăciunea privesce pe sema corabiei ce a cercat'o, fără a putea sa cera vre o despăgubire; - de s'a intemplatu isbirea corabiiloru din greșeală unuia din capitanii loru, platesce paguba celu ce a pricinuit'o; de va fi indoiala asupra pricinei isbirei, paguba se va plati de o potriva de corabiile carii o voru fi facutu și o voru fi cercat'o.

- La aceste din urma doue intemplari, prețuirea pagubei se face de omenii cu sciinta.

Articolul 567

O cerere pentru sticacinui nu este priimita, dacă stricăciunea d'avalmasesca nu covirsiasce unulu la suta din pretulu corabiei și alu marfuriloru împreună, și dacă stricăciunea particulară nu covirsasce asemenea unulu la suta din pretulu lucrului vatamatu.

Articolul 568

Dispositia contractalui cuprindatore de dicerile: aperatu de stricăciune: apera pe asigaratoru de tote stricăciunile atatu d'avalmasesci catu și particulare, afară numai de intemplarile ce dau dreptu de parasire; și la aceste intemplari, asigurantii au dreptulu de a alege ori se facă părăsirea, ori să se pornesca pentru cererea de stricăciuni.

Articolul 569

Dacă capitanulu, din furtuna, ori din gona vrajmasiasca, se vede silitu a arunca în mare, pentru isbavirea corsabiei o parte din povara sa, a tăia catarturile, sau a napusti ancorele sale, se sfatuesce mai înainte cu cei interesați la povara aflatori în corabie, și cu fruntasii echipajului .

- De voru fi părerile împărțite, se va urma după părerea căpitanului și a echipajului corăbii.

Articolul 570

Antei se arunca lucrurile cele mai putinu trebuinciose, cele mai grele și de mai putinu pretu, și apoi mărfurile cele după podela anteia a corabiei, după alegerea căpitanului, și după părerea fruntasiloru echipajului .

Articolul 571

Capitanulu este datoru, îndată ce va găsi prileju și va avea înlesnire, se asterna inscrisu acesta chibsuire.

- Acea chibsuire va cuprinde: pricinile din carii s'a hotaratu aruncarea, - lucrurile ce s'au aruncatu ori s'au vatamatu. - Va avea iscalitura chibsuiriloru și va arata cuvintele pentru carii impotrivitorii n'au voitu sa iscalesca.

- Acesta chibsuire se va trece în registrulu corabiei.

Articolul 572

La celu d'antei, portu, în care va poposi corabia, capitanulu este datoru, în sorocu de doue-deci și patru cesuri după sosirea sa, a supune la adeverirea tribunalului sau a dregatoriei locale intemplarile cuprinse în actulu de chibsuire trecutu în registru.

Articolul 573

Alegerea perdaniiloru și a pagubiloru se face la loculu descarcarei corabiei, după silinta căpitanului și prin omeni cu sciinta; - acești din urma se oranduescu de către tribunalulu de comerciu, de se face descărcarea în vre unu portu alu României.

- Iar unde nu va fi tribunalu de comerciu, acei omeni cu sciinta se oranduescu de către tribunalulu local, ori în lipsa acestui, de către dregatoria locală.

- Candu se face descărcare în vre unu port streinu, se oranduescu de agentulu terei, și nefiindu asemenea agentu, de dregatoria locală.

- Acești omeni cu sciinta făcut juramantu mai înainte de a începe lucrările loru.

Articolul 574

Mărfurile ce s'au aruncatu în mare, se pretescu după pretulu curgetoru la loculu descarcarei; calitatea loru se dovedesce prin înfățișarea cartulieloru de încărcare, și a facturiloru, de voru fi.

Articolul 575

Oamenii cu sciinta randuiti după cuprinderea articolului de mai susu făcut împărțirea perdaniiloru și a pagubiloru.

- Împărțirea se pune în lucrare de agentulu terei, iar de nu va fi, de ori-ce locală jndacatorie competința.

Articolul 576

Împărțirea pentru plata perdaniiloru și a pagubiloru se face asupra lucruriloru aruncate în mare și scapate, și pe jumătatea din pretulu corabiei și alu chiriei, după analogia prețului loru la loculu descarcarei.

Articolul 577

Dacă calitatea marfuriloru s'a plasmuitu prin cartulia de încărcare, și mărfurile se gasescu de unu pretu mai mare, atunci ele contribuescu după adevarata loru prețuire, de au scapatu.

- Mărfurile perdute se platescu după calitatea numita în cartulia de încărcare. Candu mărfurile declarate sînt de o calitate mai de josu de catu cea însemnată în cartulie, atunci mărfurile scapate contribuescu după calitatea coprinsa în cartulia de încărcare; - iar de s'au arnncatu în mare ori s'au stricatu se platescu după pretulu loru.

Articolul 578

Munitiile de resboiu, de hrana și straile de îmbrăcăminte a omeniloru echipajului nu se supunu la contribuirea aruncarei; pretulu celoru ce se voru fi arnncatu se va plati prin contribuire din tote cele-l-alte lucruri.

Articolul 579

Lucrurile ce nu se cuprindu în cartulia de încărcare sau în declarația căpitanului de se voru fi aruncatu, nu se platescu; iar de au scapatu contribuiescu.

Articolul 580

Lucrurile încărcate pe podela corabiei contribuescu, de au scapatu.

- De s'au aruncatu în mare, ori s'au stricatu prin aruncare, atunci proprietarulu loru nu este priimitu a face cerere de a le supune la contribuire; poate însă a se porni cu cerere numai împotriva căpitanului.

Articolul 581

Contribuirea pentru paguba pricinuită corabiei se face numai candu acea paguba s'a facutu spre a înlesni aruncarea.

Articolul 582

Dacă aruncarea nu isbavesce corabia nu se va face nici o contribuire; - mărfurile scapate nu sînt nici de cum supuse la plata, nici la despăgubirea celoru aruncate în mare sau vătămate.

Articolul 583

Dacă, după aruncare, scapa corabia, și urmandu-și drumului, se prapadesce, - atunci lucrurile scapate contribuescu la aruncare după prețuirea loru în starea, în care se afla, scadendu-se cheltuelile ce s'au facutu pentru scăparea loru.

Articolul 584

Lucrurile aruncate în mare nu contribuescu, la nici o intemplare, la plata pagubiloru ce se voru fi intemplatu, în urma aruncarei, la mărfurile scapate.

- Mărfurile nu contribuescu nici de cumu la plata corabiei perdute, sau ajunsă în stare de a nu mai putea pluti.

Articolul 585

Dacă, în puterea unei cibsuiri s'a spartu corabia la unu locu spre a se scote dintr'însă mărfurile, atunci acestea contribuescu la cheltuelile dregerei stricaciunei pricinuite corabiei.

Articolul 586

Intemplandu-se a se perde din mărfurile puse în barci spre a usura corabia la intrarea ei în vre unu portu sau în vre unu riu, împărțirea se face pe corabie și pe tota povara.

- Iar de va peri corabia cu remasita poverei sale, atunci nu se face nici o împărțire pe mărfurile puse în barcile usuratore, de și acestea sosescu cu norocire.

Articolul 587

La tote intamplarile aci mai susu arătate, capitanulu și echipagiulu corabiei au privelegiu asupra marfurilorui sau a prețului loru pentru totalulu costului contribuirei.

Articolul 588

Dacă, după împărțire, au gasitu proprietarii lucrurile cele aruncate în mare, atunci ei sînt datori a intorce căpitanului și celoru interesați ceea ce au primitu din contribuire, scadendu-se însă pagubile pricinuite prin aruncare, și chieltuelile făcute pentru găsirea loru.

Articolul 589

Capitanulu nu poate dobândi proprietatea corabiei prin prescripție

Articolul 590

Cererea pentru parasire este supusă la prescripția hotărâtă prin articolulu 532

Articolul 591

Ori-ce cerere isvorita dintr'unu contractu ala-grosa, ori dintr'unu contractu de asigurare, are prescripție de cinci ani, socotindu-se de la data contractului.

Articolul 592

Suntu supuse la prescripție: - tote cererile pentru plata de chirie, de corabie, pentru simbriile slujbasiloru, a marinariloru și altoru omeni ai echipajului , în curgere de unu anu după sevirsirea caletoriei; pentru hrana data marinariloru cu ordinulu căpitanului, într'unu anu după predarea hranei; pentru dări de cherestea și de alte materialuri trebuinciose la clădirea corabiei, pentru capuirea și profisiunarea ei cu cele spre hrana, într'unu anu după darea loru; - pentru plata lucratoriloru și pentru lucrurile făcute într'unu anu după primirea lucruriloru; - ori-ce cerere pentru predarea marfuriloru, într'unu anu după sosirea corabei.

Articolul 593

Prescripția nu'și are localu, candu e la mijlocu zapisu ori sub-iscalitura în parte, ori adeveritu, inchiere de socotela iscălită, sau cerere facuta prin judecata.

Articolul 594

Sînt neprimite:

- tote cererile împotriva căpitanului și asiguratoriloru pentru paguba pricinuită marfei, de s'a primitu marfa fără protestu;

- tote cererile pornite, împotriva chiriasiului pentru stricăciuni, dacă capitanulu a predutu mărfurile și a primitu chiria sa fără a se face protestu în potriva lui;

- tote cererile atingatore de despăgubire pentru pagubile pricinuite prin isbirea corabiei cu alta intrunu locu, unde capitanulu a pututut se'și facă reclamația. și n'a făcut'o.

Articolul 595

Aceste protesturi și reclamații nu au nici o tărie, de nu s'au facutu de nu s'au incunosciintatu formalu protivniciloru în sorocu de doue-deci și patru cesuri, și dacă, în curgere de o luna de la data loru, nu s'a facutu cerere prin judecata.