Decizia nr. 140/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Liliana Pălimariu în Dosarul nr. 30.056/1/2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.

La apelul nominal răspunde autorul excepției, personal și asistat de apărător, lipsind cealaltă parte, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul autorului excepției solicită admiterea acesteia, arătând, în esență, că soluțiile procurorului de reluare a urmăririi penale nu pot fi atacate în fața instanțelor de judecată. Se mai apreciază că textul criticat contravine art. 1 alin. (4) și (5), art. 15 alin. (1), art. 16, 21, 53 și 124 din Constituție, datorită existenței sistemului discreționar al parchetului, care poate abuza de puterea sa prin soluțiile succesive de reluare a urmăririi penale.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, întrucât, în realitate, se dorește modificarea textului dedus controlului de constituționalitate. În subsidiar, apreciază că în toate cazurile când procurorul spune dreptul există o cenzură din partea instanței de judecată, însă toate celelalte acte ale sale nu sunt supuse acestui control. Totodată, se mai susține că o situație de fapt particulară, precum cea din speță, nu poate prejudicia cu nimic asupra constituționalității textului de lege criticat.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 16 octombrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 30.056/1/2005, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Liliana Pălimariu într-un litigiu având ca obiect soluționarea unui recurs împotriva sentinței prin care s-a respins ca inadmisibilă plângerea formulată împotriva unei ordonanțe de infirmare a scoaterii de sub urmărire penală.

În motivarea excepției autorul acesteia apreciază, în esență, că textul legal criticat încalcă dispozițiile constituționale și convenționale sus-menționate, întrucât nu toate persoanele nemulțumite pot ataca un act al procurorului, discriminarea dintre acestea se produce datorită limitării soluțiilor ce pot fi atacate în justiție, jocul soluțiilor de neîncepere și reluare a urmăririi penale nu asigură un proces echitabil soluționat într-un termen rezonabil, se produce o restrângere a dreptului de a exercita calea de atac a plângerii în justiție și justiția nu se înfăptuiește prin instanțele de judecată, nemaifiind unică, egală și imparțială pentru toți. Se mai arată că, neputându-se cenzura actele procurorului, care se află în subordinea ministrului justiției, în fața instanțelor judecătorești, se încalcă prevederile art. 1 alin. (4) și (5) din Constituție.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată. În susținerea acestei opinii, se arată că textul contestat este expresia

Deciziei Curții Constituționale nr. 486 din 2 decembrie 1997

și reglementează într-o manieră unitară controlul asupra măsurilor luate și a actelor efectuate de procuror, finalizate prin soluții de netrimitere în judecată, asigurând verificarea acestora de către instanța de judecată. Acest control exercitat prin instanțele judecătorești, fiind esența accesului liber la justiție, asigură toate garanțiile procesuale. Totodată, se invocă, în susținerea opiniei prezentate, jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. În acest sens, se arată că textul criticat nu cuprinde nicio dispoziție cu caracter retroactiv, se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei juridice, fără nicio discriminare, și asigură accesul la justiție în cauzele în care procurorul a emis acte de netrimitere în judecată. Se mai apreciază că părțile care se plâng împotriva ordonanței sau rezoluției de netrimitere în judecată au posibilitatea să demonstreze atât caracterul incomplet al urmăririi penale, cât și aprecierea eronată a probelor pe care s-a întemeiat soluția emisă de procuror. Totodată, se susține că textul contestat este o concretizare a principiului constituțional al realizării justiției prin instanțele judecătorești.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, susținerile părții prezente, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, astfel cum au fost modificate, dar cu păstrarea soluției legislative inițiale, prin

Legea nr. 356/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, și au următorul cuprins:

"După respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și 278, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. Plângerea poate fi făcută și împotriva dispoziției de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu."

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (4) și (5) privind principiul separației și echilibrului puterilor în stat, respectiv supremația Constituției, ale art. 15 alin. (1) privind universalitatea, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil soluționat într-un termen rezonabil, ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, ale art. 124 alin. (1) și (2) privind înfăptuirea justiției și ale art. 126 alin. (1) privind instanțele judecătorești.

Totodată, se consideră că sunt încălcate și prevederile art. 6 par. 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține următoarele:

Autorul excepției de neconstituționalitate critică reglementarea art. 278^1 din Codul de procedură penală, întrucât nu asigură posibilitatea atacării în instanță a actelor procurorului prin care acesta dispune reluarea urmăririi penale. Curtea reține că prin critica de neconstituționalitate se are în vedere completarea textului art. 278^1 din Codul de procedură penală, soluția legislativă în cauză nemulțumindu-l pe autorul excepției din prisma a ceea ce nu cuprinde. Or, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta "se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului". În consecință, excepția de neconstituționalitate ridicată urmează să fie respinsă ca inadmisibilă, neintrând în competența Curții Constituționale modificarea actului supus controlului său în sensul dorit de autorul excepției.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Liliana Pălimariu în Dosarul nr. 30.056/1/2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din 20 februarie 2007.