Decizia nr. 157/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstitu-ționalitate a prevederilor

art. 70 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Antoine Bassmaji, Lucia Bassmaji și Gabriel Bassmaji în Dosarul nr. 28.508/2/2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție Secția de contencios administrativ.

La apelul nominal răspund, personal, autorii excepției, lipsind partea Ministerul Administrației și Internelor Serviciul pentru străini, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul autorilor excepției.

Antoine Bassmaji învederează Curții aspecte concrete legate de evoluția în România a activității profesionale și a vieții sale de familie.

Lucia Bassmaji arată că textul de lege criticat afectează destinele oamenilor, influențându-le în mod negativ. În acest sens, arată că străinului care este membru al unei familii de cetățeni români îi sunt nesocotite drepturi garantate de Constituția României, precum dreptul la liberă circulație, dreptul la muncă și dreptul la viață intimă, familială și privată. Precizează că și copiii străinului, care au cetățenie română, sunt afectați de prevederile

art. 70 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 , fiind privați de armonia ce trebuie să domnească în familie. De asemenea, arată că aplicarea textului de lege amintit nu ține seama de interesul superior al copiilor, care trebuie să prevaleze în toate acțiunile autorităților publice.

În susținerea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia depun la dosarul cauzei note scrise.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstitu-ționalitate, considerând că textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituționale invocate de autorii excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 13 septembrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 28.508/2/2005, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 70 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Antoine Bassmaji, Lucia Bassmaji și Gabriel Bassmaji într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului împotriva sentinței prin care Curtea de Apel București a respins contestația formulată de Antoine Bassmaji împotriva deciziei de respingere a cererii de acordare a dreptului de ședere permanentă și stabilire a domiciliului în România, dată de Ministerul Administrației și Internelor - Serviciul pentru străini.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că textul de lege criticat îngrădește dreptul la liberă circulație, consfințit prin art. 25 din Constituție. În opinia autorilor, prevederile ce constituie obiect al excepției nesocotesc necesitățile obiective ale destinatarilor normei criticate, neținând seama de posibilitatea apariției unor situații urgente în viața lor familială, care să îi pună în imposibilitatea de a respecta cerințele impuse de aceasta, referitoare la caracterul continuu al șederii pe teritoriul României timp de 5 ani. În plus, consideră că se mai încalcă și dispozițiile art. 26 alin. (1) și art. 48 din Constituție, întrucât prevederile textului criticat favorizează dezbinarea familiei și abandonul familial, influențând negativ dezvoltarea psihică a copiilor. Se apreciază că toate acestea sunt consecința "instabilității și nesiguranței legale a unuia dintre membrii familiei, mai ales când acesta este întreținătorul familiei". De asemenea, se mai arată că dispozițiile

art. 70 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

contravin prevederilor Declarației Universale a Drepturilor Omului și pactelor și tratatelor la care România este parte.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstitu-ționalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile

art. 70 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

sunt constituționale. Precizează că acestea nu aduc atingere dreptului la liberă circulație, garantat de Legea fundamentală, întrucât, nefiind un drept absolut, acesta trebuie să se exercite în condițiile stabilite de lege.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorilor excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 70 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 8 martie 2004, modificată și completată prin

Legea nr. 482/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.116 din 27 noiembrie 2004. Textul de lege criticat are următorul cuprins:

- Art. 70 alin. (1) lit. a): "Condiții de stabilire a domiciliului în România

(1) Străinii își pot stabili domiciliul în România dacă îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:

a) o ședere temporară continuă și legală în ultimii 5 ani anteriori depunerii cererii, astfel:

(i) șederea va fi considerată continuă atunci când perioada de absență de pe teritoriul României este mai mică de 6 luni consecutive și nu depășește în total 10 luni pe întreaga perioadă;

(îi) șederea va fi considerată legală atunci când discontinuitățile între perioadele pentru care s-a acordat succesiv dreptul de ședere sunt mai mici de 30 de zile consecutive și nu depășesc în total 90 de zile pe întreaga perioadă, chiar dacă au fost sancționați contravențional."

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, textul de lege criticat contravine următoarelor dispoziții din Constituție: art. 18 alin. (1) care garantează dreptul cetățenilor străini și al apatrizilor de a se bucura de protecția generală a persoanelor și a averilor, art. 20 alin. (2) privind prioritatea reglementărilor internaționale în domeniul drepturilor fundamentale ale omului în raport cu legile interne, art. 25 referitor la dreptul la liberă circulație al cetățenilor, art. 26 alin. (1) care instituie în sarcina autorităților obligația de a respecta și ocroti viața intimă, familială și privată, art. 48 care reglementează organizarea familiei și art. 49 alin. (1) care instituie un regim special de protecție și de asistență a copiilor și tinerilor în realizarea drepturilor lor. De asemenea, autorii excepției au invocat și încălcarea prevederilor Declarației Universale a Drepturilor Omului.

În plus, autorii fac referire și la prevederile art. 1 din Codul familiei, care stabilesc că statul ocrotește căsătoria și familia și sprijină prin măsuri economico-sociale dezvoltarea și consolidarea familiei, precum și la cele ale

Legii nr. 272/2004

privind protecția și promovarea drepturilor copilului.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea observă că textul de lege criticat reglementează una dintre condițiile pe care trebuie să le îndeplinească un cetățean străin pentru a i se putea recunoaște de către autoritățile române dreptul de a-și stabili domiciliul pe teritoriul României. Astfel,

art. 70 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

prevede că șederea străinului pe teritoriul României trebuie să întrunească două atribute: să fie continuă și să fie legală. Textul clarifică înțelesul acestor doi termeni, precizând în ce împrejurări șederea poate fi considerată continuă și legală.

Autorii excepției își fundamentează critica de neconstituționalitate, în principal, pe nesocotirea, de către prevederile textului criticat, a dispozițiilor constituționale care garantează dreptul la liberă circulație. Or, așa cum însuși textul art. 25 alin. (1) din Constituție prevede în fraza a doua, condițiile exercitării acestui drept se stabilesc prin lege. De aceea, prin chiar instituirea cerinței menționate,

art. 70 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

apare pe deplin constituțional, dând substanță exigenței Legii fundamentale.

Condiționarea obținerii de către străini a dreptului de a-și stabili domiciliul în România de anumite atribute ale șederii acestora pe teritoriul statului român, în intervalul de timp al ultimilor 5 ani, respectiv continuitatea și legalitatea șederii, este impusă de rațiuni de politică în domeniul migrației, de necesitatea, subordonată cerințelor constituționale, a instituirii unui control eficient, dar, în același timp, democratic, al exercitării dreptului de liberă circulație a străinilor pe teritoriul României.

În ceea ce privește critica prin raportare la prevederile art. 18 alin. (1) din Constituție, Curtea constată că aceasta nu poate fi reținută, întrucât dispozițiile ce formează obiect al excepției de neconstituționalitate nu aduc în niciun fel atingere principiului constituțional potrivit căruia cetățenii străini și apatrizii se bucură de protecția generală a persoanelor și a averilor. Aceasta, deoarece nu afectează valorile a căror apărare este subînțeleasă de textul constituțional, și anume viața, integritatea corporală, sănătatea, libertatea, demnitatea și patrimoniul străinului.

Invocarea neconcordanței dintre textul de lege criticat și prevederile constituționale ale art. 48 privind organizarea familiei și cele ale art. 49 alin. (1) referitoare la protecția copiilor și tinerilor nu prezintă relevanță în soluționarea prezentei spețe, neavând incidență în cauză.

În fine, în ceea ce privește raportarea dispozițiilor criticate la prevederi ale Codului familiei și ale

Legii nr. 272/2004

privind protecția și promovarea drepturilor copilului, Curtea constată că excedează competenței sale, întrucât examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispozițiile constituționale, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 70 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Antoine Bassmaji, Lucia Bassmaji și Gabriel Bassmaji în Dosarul nr. 28.508/2/2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 27 februarie 2007.