Decizia nr. 178/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstitu-ționalitate a dispozițiilor art. 50 alin. (2) lit. g) și ale art. 55 alin. (2) lit. c) pct. (îi) și alin. (4) din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Zhu Jianhua în Dosarul nr. 1.968/2/2006 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal răspunde autorul excepției, personal, însoțit de interpretul autorizat de limba chineză, dl. Ioan Budura, lipsind cealaltă parte, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, partea prezentă susține, prin traducător, că actul normativ criticat nu este în măsură să îl apere de arbitrariul Autorității pentru străini, care a dispus prin decizie părăsirea teritoriului României, fără drept de revenire, în condițiile în care acesta, pe perioada șederii sale în țară, a realizat investiții importante. Astfel, este încălcat dreptul său de proprietate privată și apreciază că ordonanța criticată ar trebui modificată, solicitând totodată admiterea excepției de neconstitu-ționalitate.

Reprezentantul Ministerului Public arată că textele de lege criticate nu relevă niciun fel de contrarietate față de normele constituționale și internaționale invocate, ci reprezintă consecința firească a nerespectării legii în ceea ce privește condițiile cerute pentru acordarea sau prelungirea dreptului de ședere temporară în România. Totodată, potrivit prevederilor cuprinse în

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 , decizia Autorității pentru străini poate fi atacată în fața instanței de judecată competente, astfel că un eventual abuz sau arbitrariu al acestei autorități este supus controlului judecătoresc. În consecință, solicită respingerea excepției ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 26 septembrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 1.968/2/2006, Curtea de Apel București Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 50 alin. (2) lit. g) și ale art. 55 alin. (2) lit. c) pct. (îi) și alin. (4) din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România. Excepția a fost ridicată de Zhu Jianhua într-o cauză având ca obiect soluționarea unei acțiuni în contencios administrativ.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textele de lege menționate încalcă dispozițiile art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție, coroborate cu prevederile art. 1 par. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 14 din Convenție și ale art. 1 par. 1 din Protocolul nr. 12 la aceeași convenție, "precum și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în materie, care instituie și garantează dreptul de proprietate privată și dreptul persoanei la nediscriminare". În acest sens, se arată că "prin refuzul de a li se prelungi dreptul de ședere temporară cetățenilor străini care nu îndeplinesc cumulativ condițiile generale și cele speciale, în funcție de scopul șederii" și emiterea, în consecință, a unei dispoziții de părăsire a teritoriului României, "se limitează excesiv și discriminatoriu dreptul constituțional de proprietate al acestora". Măsura dispusă încalcă, de asemenea, și principiul proporționalității, consacrat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, și, întrucât condițiile legale criticate privesc doar pe cetățenii străini, sunt apreciate de autorul excepției ca fiind discriminatorii.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstitu-ționalitate. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile art. 50 alin. (2) lit. g) și ale art. 55 alin. (2) lit. c) pct. (îi) și alin. (4) din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

sunt constituționale. Astfel, acestea nu contravin principiului nediscriminării, deoarece condițiile cerute se circumscriu scopului pentru care fiecare categorie de străini nominalizată de lege solicită prelungirea dreptului de ședere temporară în România și se justifică prin însuși interesul pretins de solicitant, fiind aplicabile, în mod unitar, tuturor străinilor aflați în situații identice. În ceea ce privește pretinsa încălcare a dreptului de proprietate, apreciază că dispozițiile art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție nu au incidență în cauză.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului și dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstitu-ționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 50 alin. (2) lit. g) și ale art. 55 alin. (2) lit. c) pct. (îi) și alin. (4) din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 8 martie 2004, astfel cum au fost modificate și completate prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 113/2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 658 din 25 iulie 2005. Textele de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 50 alin. (2) lit. g) - Condiții de prelungire a dreptului de ședere temporară: "Dreptul de ședere temporară în România se poate prelungi succesiv pentru perioade de până la un an, numai dacă: [...] g) prezintă dovada asigurării sociale de sănătate."

- Art. 55 alin. (2) lit. c) pct. (îi) și alin. (4) Prelungirea dreptului de ședere pentru desfășurarea de activități comerciale: "(2) Prelungirile ulterioare ale dreptului de ședere temporară se pot acorda dacă străinul îndeplinește următoarele condiții: [...] c) cererile pentru prelungirile ulterioare ale dreptului de ședere temporară trebuie însoțite de următoarele documente: [...] (îi) înscrierile de mențiuni prevăzute de lege, corespunzătoare modificărilor intervenite cu privire la actul constitutiv al societății comerciale; [...] (4) În scopul dovedirii îndeplinirii condițiilor financiare prevăzute în prezentul articol, Ministerul Finanțelor Publice eliberează, la cererea străinilor, certificate cuprinzând mențiuni referitoare la: cifra de afaceri, investiții totale, contul de profit și pierdere, dividende calculate și plătite asociaților ori reinvestite conform datelor din situațiile financiare."

În motivarea excepției, autorul acesteia invocă încălcarea dreptului de proprietate privată și a principiului nediscriminării, astfel cum sunt garantate de dispozițiile art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție, coroborate cu prevederile art. 1 par. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 14 din Convenție și ale art. 1 par. 1 din Protocolul nr. 12 la aceeași convenție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, în esență, autorul acesteia apreciază că textele de lege criticate, prin care sunt reglementate cerințele generale și specifice necesare prelungirii dreptului de ședere temporară în România, în funcție de un anumit scop urmărit, sunt excesive, discriminatorii și disproporționate cu finalitatea urmărită și încalcă dreptul de proprietate al unui cetățean străin care, cum e cazul în speță, a investit în România o sumă importantă de bani.

Curtea constată că aceste susțineri de neconstitu-ționalitate nu pot fi reținute.

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

reglementează regimul străinilor în România, astfel că, evident, se adresează acestora, iar criticile pe motivul discriminării pe criterii de origine națională sunt nefondate. De altfel, în acest sens Curtea Constituțională s-a mai pronunțat, de exemplu, prin

Decizia nr. 443 din 30 mai 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 15 iunie 2006, cu prilejul soluționării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 55 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 .

Cât privește criticile de neconstituționalitate referitoare la încălcarea dreptului de proprietate privată, Curtea observă că textele de lege examinate nu conțin norme privind acest drept și, ca atare, prevederile art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție, coroborate cu art. 1 par. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu au incidență în cauză. Dispozițiile de lege criticate nu fac decât să enumere condițiile și actele necesare prelungirii dreptului de ședere temporară a străinilor în România în scopul desfășurării de activități economice, condiții ce se circumscriu scopului pentru care fiecare categorie de străini nominalizată de lege solicită prelungirea dreptului de ședere temporară în România și se justifică prin însuși interesul pretins de solicitantul dreptului.

Curtea observă, de altfel, că autorul a invocat prezenta excepție de neconstituționalitate în cadrul unei contestații formulate în fața instanței de judecată competente împotriva refuzului Autorității pentru străini de a-i prelungi dreptul de ședere temporară în România. Prin urmare, Curtea constată, pe de o parte, că autorul beneficiază pe deplin de exercitarea neîngrădită a drepturilor sale procesuale, iar, pe de altă parte, că motivele de neconstituționalitate formulate au, în realitate, natura unor argumente de fapt, astfel că nu pot fi reținute de instanța de contencios constituțional.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 50 alin. (2) lit. g) și ale art. 55 alin. (2) lit. c) pct. (îi) și alin. (4) din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Zhu Jianhua în Dosarul nr. 1.968/2/2006 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 martie 2007.