Decizia nr. 174/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 31 alin. (2) și (3), art. 32 alin. (3) și

art. 42 alin. (1) lit. o) din Ordonanța Guvernului nr. 25/2006

privind întărirea capacității administrative a Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, excepție ridicată de Societatea Comercială "Partium Producție și Distribuție Media" S.R.L. din Oradea în Dosarul nr. 2.078/CA/2006 al Curții de Apel Oradea - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal răspunde autoarea excepției, prin consilier juridic. Lipsește cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Având cuvântul pe fond, reprezentantul autoarei excepției solicită admiterea acesteia, arătând că textele de lege criticate încalcă prevederile constituționale cuprinse în art. 108 alin. (3) privind emiterea ordonanțelor Guvernului în limitele și condițiile prevăzute de legea specială de abilitare, deoarece, în conformitate cu scopul

Ordonanței Guvernului nr. 26/2000 , prin întărirea capacității administrative a Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nu se poate înțelege decât o suplimentare a personalului administrativ, iar nu instituirea anumitor reguli calitative și cantitative de producție a fonogramelor, videogramelor și/sau a programelor pentru calculator, ce au drept consecință eliminarea din piață a unor agenți economici. Se mai susține că textele de lege criticate contravin dispozițiilor art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție, precum și Tratatului constitutiv al Uniunii Europene, prin raportare la dispozițiile art. 148 din Legea fundamentală.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca inadmisibilă, arătând că excepția de neconstituționalitate a fost invocată pe cale de acțiune directă la instanța de judecată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 11 septembrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 2.078/CA/2006, Curtea de Apel Oradea Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstitu-ționalitate a prevederilor art. 31 alin. (2) și (3), art. 32 alin. (3) și

art. 42 alin. (1) lit. o) din Ordonanța Guvernului nr. 25/2006

privind întărirea capacității administrative a Oficiului Român pentru Drepturile de Autor. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Partium Producție și Distribuție Media" - S.R.L. din Oradea într-o cauză având ca obiect soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantă împotriva pârâtului, Guvernul României, având ca obiect cererea pentru constatarea lipsei efectelor juridice ale

Ordonanței Guvernului nr. 25/2006

privind întărirea capacității administrative a Oficiului Român pentru Drepturile de Autor.

În motivarea excepției se susține că, prin textele de lege criticate, Guvernul a depășit domeniul de legiferare acordat prin

Legea nr. 404/2005

privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, fiind încălcate dispozițiile art. 108 alin. (3) din Constituție. În acest sens, se arată că prevederile art. 31 alin. (2) și (3) și ale

art. 32 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 25/2006

contravin scopului pentru care a fost emisă ordonanța, așa cum a fost precizat prin art. 1 pct. VII subpunctul 11 din legea de abilitare, respectiv instituirea unor măsuri în vederea creșterii capacității administrative a Oficiului Român pentru Drepturile de Autor. Se arată că textele de lege criticate instituie anumite reguli calitative și cantitative de producție a fonogramelor, videogramelor și/sau a programelor pentru calculator, ce au drept consecință eliminarea din piață a unor agenți economici care nu respectă capacitatea minimă de producție, hotărâtă, potrivit textului de lege criticat, prin decizie a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor.

În ceea ce privește încălcarea dispozițiilor art. 135 alin. (1) și alin. (2) lit. a) și b) din Constituție, se susține, în esență, că impunerea prin lege a unor standarde tehnice de producție în vederea multiplicării fonogramelor, videogramelor și/sau a programelor pentru calculator, precum și a unei capacități minime de producție, creează o discriminare între agenții economici cu o putere economică redusă și aceia cu o putere economică mare, capabili a se adapta acestor cerințe legale.

Referitor la critica de neconstituționalitate a prevederilor art. 42 alin. (1) lit. o), privind interzicerea comercializării de fonograme și videograme realizate în alte condiții tehnice decât cele prevăzute în actul normativ criticat, se susține că în acest mod sunt încălcate dispozițiile art. 30 și art. 31 paragraful 1 din Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, adoptat la Roma în 1957, prin raportare la dispozițiile art. 148 alin. (2) din Constituție.

Curtea de Apel Oradea - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal apreciază că textele de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale invocate.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul arată că, sub aspectul invocării neconstituționalității sintagmei "capacitatea minimă de producție", prevăzută de art. 31 alin. (3) din actul normativ criticat, excepția este inadmisibilă, aceasta fiind eliminată din conținutul prevederii legale criticate, prin

Legea nr. 364/2006 , de aprobare a

Ordonanței nr. 25/2006 .

Referitor la pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 108 alin. (3) din Constituție, Guvernul arată că, pe de o parte,

Ordonanța nr. 25/2006

a fost emisă în temeiul

Legii nr. 404/2005

privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, iar măsurile instituite se încadrează în domeniul de abilitare. Pe de altă parte, arată că soluția normativă criticată a fost păstrată de Parlament, prin

Legea de aprobare a Ordonanței nr. 364/2006 , astfel încât susținerile privind "sustragerea de la controlul forului legislativ" nu sunt întemeiate.

În ceea ce privește încălcarea dispozițiilor art. 135 alin. (2) din Legea fundamentală, se arată, invocându-se jurisprudența Curții Constituționale referitoare la înțelesul acestei dispoziții constituționale, că prin textele de lege criticate legiuitorul a creat condițiile necesare unei bune supravegheri exercitate de organele de control în vederea stopării pirateriei în domeniul fonogramelor, în considerarea unui interes public general.

Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autoarei excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției îl constituie prevederile art. 31 alin. (2) și (3), art. 32 alin. (3) și

art. 42 alin. (1) lit. o) din Ordonanța Guvernului nr. 25/2006

privind întărirea capacității administrative a Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 30 ianuarie 2006, aprobată prin

Legea nr. 364/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 22 septembrie 2006.

Ulterior sesizării Curții Constituționale, prevederile art. 31 alin. (3) au fost modificate prin articolul unic punctul 24 din

Legea nr. 364/2006 , astfel încât în prezent textele de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 31 alin. (2) și (3): "(2) Autorizația se acordă persoanelor prevăzute la art. 30 alin. (1), care dețin echipamente de multiplicare industrială ce permit realizarea tuturor proceselor de multiplicare, respectiv: multiplicare, tampografie, ambalare, precum și un dispozitiv tehnic de verificare a calității.

(3) Condițiile de autorizare se stabilesc prin decizie a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe, după consultarea structurilor asociative ale producătorilor și multiplicatorilor.";

- Art. 32 alin. (3): "(3) Discurile optice trebuie să fie realizate prin injecție și să aibă inserate coduri de identificare a sursei, conform uzanțelor internaționale.";

- Art. 42 alin. (1) lit. o): "(1) Constituie contravenții următoarele fapte și se sancționează după cum urmează: (...) o) multiplicarea de fonograme și videograme pe discuri optice tip blank cu încălcarea prevederilor art. 32 alin. (3), în scopul comercializării, împrumutului sau închirierii, precum și vânzarea ori revânzarea acestora, cu amendă de la 10.000 lei (RON) la 20.000 lei (RON) și confiscarea produselor;".

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale, autoarea excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale cuprinse în art. 108 alin. (3) privind emiterea ordonanțelor Guvernului în limitele și condițiile prevăzute de legea specială de abilitare, art. 135 alin. (1) și alin. (2) lit. a) referitoare la caracterul de economie de piață al economiei României și obligația statului de a asigura libertatea comerțului, protecția concurenței loiale și crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție, art. 135 alin. (2) lit. b) privind obligația statului de a proteja interesele naționale în activitatea economică, financiară și valutară și art. 148 alin. (2) referitoare la prioritatea tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și a celorlalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, față de dispozițiile contrare din legile interne.

De asemenea, sunt invocate și prevederile art. 30 și art. 31 paragraful 1 din Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, adoptat la Roma în 1957.

Analizând excepția, Curtea constată că prevederile art. 31 alin. (2) și (3) și

art. 32 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 25/2006

au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate într-o cauză în care autorul excepției solicita instanței de judecată, prin acțiunea principală, sesizarea Curții Constituționale pentru constatarea lipsei efectelor juridice ale

Ordonanței Guvernului nr. 25/2006 , în mod identic ca în prezenta speță.

Astfel, prin

Decizia nr. 5 din 9 ianuarie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 74 din 31 ianuarie 2007, Curtea a respins excepția ca inadmisibilă, statuând că legile și ordonanțele Guvernului nu pot fi atacate pe cale principală, prin acțiune introdusă exclusiv în acest scop la instanța de judecată sau de arbitraj comercial, ci numai pe cale de excepție, în valorificarea unui drept subiectiv sau a unui interes legitim.

Curtea a reținut, de asemenea, că instanța de contencios administrativ are obligația de a verifica, în conformitate cu prevederile

art. 9 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , dacă excepția îndeplinește condițiile

art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992

pentru a sesiza Curtea Constituțională, printre care și aceea ca excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei pe fond. Prin urmare, atunci când obiect exclusiv al acțiunii principale introduse la instanța de judecată este constatarea neconstituționalității unei ordonanțe simple sau ordonanțe de urgență a Guvernului, excepția de neconstituționalitate este transformată într-o veritabilă acțiune, pierzându-și astfel natura sa juridică, înțeleasă ca un mijloc de apărare ce nu pune în discuție fondul pretenției deduse judecății. Curtea a constatat că acțiunea principală se identifică, practic, cu excepția de neconstituționalitate, astfel încât, reținând că sesizarea a fost făcută în mod nelegal, cu încălcarea prevederilor

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , a respins excepția ca inadmisibilă.

Având în vedere identitatea de situații, atât soluția, cât și considerentele pronunțate în decizia menționată sunt valabile și în prezenta cauză.

Pentru aceleași rațiuni, Curtea va respinge ca inadmisibilă și excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 42 alin. (1) lit. o) din Ordonanța Guvernului nr. 25/2006 .

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 31 alin. (2) și (3), art. 32 alin. (3) și

art. 42 alin. (1) lit. o) din Ordonanța Guvernului nr. 25/2006

privind întărirea capacității administrative a Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, excepție ridicată de Societatea Comercială "Partium Producție și Distribuție Media" S.R.L. din Oradea în Dosarul nr. 2.078/CA/2006 al Curții de Apel Oradea - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 martie 2007.