Decizia nr. 233/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 89 alin. (1) lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Majid Latif în Dosarul nr. 2.531/2/2006 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, considerând că textul de lege criticat este în deplină concordanță cu prevederile constituționale invocate de autorul excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 13 septembrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 2.531/2/2006, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 89 alin. (1) lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Majid Latif într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației formulate împotriva respingerii de către Autoritatea pentru străini a cererii de acordare a regimului de tolerare pe teritoriul României.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile

art. 89 alin. (1) lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

sunt susceptibile de o interpretare arbitrarie cu privire la natura și conținutul pedepselor și tratamentelor inumane sau degradante. De asemenea, se arată că textul de lege criticat nu este suficient de accesibil și precis, astfel încât nu îndeplinește criteriul de calitate consacrat atât de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, cât și de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Precizează că nu constituie o critică de neconstituționalitate "faptul că în practică, în privința returnării, pot exista situații de aplicare deficitară". Mai arată că riscul de tortură este amplu reglementat în

Ordonanța Guvernului nr. 102/2000 , conform criteriilor prevăzute de art. 3 alin. 2 din Convenția împotriva torturii, și, de aceea, nu este necesar ca și

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

să cuprindă astfel de detalieri.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând, în acest sens, că textul de lege criticat reprezintă tocmai asumarea de către stat a obligației sale pozitive de a oferi o formă de protecție persoanei care ar fi expusă pericolului ca, în situația în care ar fi returnată în țara de origine, să sufere o vătămare a drepturilor sale, constând în tortură, tratamente sau pedepse inumane ori degradante.

Avocatul Poporului consideră că prevederile

art. 89 alin. (1) lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

sunt conforme prevederilor Legii fundamentale prin care se consfințește dreptul la viață și la integritate fizică și psihică, precum și cu reglementările internaționale invocate. Precizează că determinarea circumstanțelor specifice fiecărei situații în parte, interpretarea și aplicarea textului de lege criticat excedează controlului de constituționalitate, acestea fiind atribute ale organelor competente în această materie sau ale instanței de judecată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 89 alin. (1) lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 8 martie 2004, modificată și completată prin

Legea nr. 482/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.116 din 27 noiembrie 2004. Textele de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 89 alin. (1) lit. e): "(1) Returnarea este interzisă în următoarele cazuri: (...)

e) există temeri justificate că viața îi este pusă în pericol ori că va fi supus la torturi, tratamente inumane sau degradante în statul în care urmează să fie returnat străinul;".

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textul de lege criticat contravine dispozițiilor art. 22 alin. (2) din Constituție și ale art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ambele referitoare la interzicerea torturii.

În plus, autorul invocă și prevederile art. 3 din Convenția împotriva torturii și altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, adoptată la New York la 10 decembrie 1984, la care România a aderat prin

Legea nr. 19/1990 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 10 octombrie 1990. Cuprinsul acestora este următorul:

- Art. 3: "1. Niciun stat parte nu va expulza, nu va reîntoarce, nici nu va extrăda o persoană către un alt stat în care există motive serioase de a crede că acolo ea riscă să fie supusă la tortură.

2. Pentru a stabili dacă există asemenea motive, autoritățile competente vor ține seama de toate considerațiile pertinente, inclusiv, dacă este cazul, de existența, în statul vizat, a unui ansamblu de violări sistematice ale drepturilor omului, grave, flagrante sau de proporții."

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține următoarele:

Textul de lege criticat stabilește unul dintre cazurile în care, în scopul protejării vieții și a integrității sale fizice și psihice, străinul nu poate fi returnat în țara de origine. Astfel cum prevede art. 89 alin. (1) lit. e) din ordonanță, returnarea acestuia este interzisă atunci când există temeri justificate că viața îi este pusă în pericol ori că va fi supus la torturi, tratamente inumane sau degradante în statul în care urmează să fie returnat. Așa fiind, criticile formulate de autorul excepției nu pot fi reținute, întrucât dispozițiile

art. 89 alin. (1) lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

nu numai că nu încalcă prevederile din Constituția României și din celelalte documente internaționale invocate în motivarea criticii, ci, dimpotrivă, le dau expresie prin transpunerea lor în reglementarea aplicabilă regimului străinilor în România.

Curtea constată, de asemenea, că nu există neconcordanțe între textul ce formează obiect al excepției și dispozițiile art. 22 alin. (2) din Legea fundamentală, potrivit cărora nimeni nu poate fi supus torturii și niciunui fel de pedeapsă sau de tratament inuman ori degradant. Art. 89 alin. (1) lit. e), criticat ca fiind neconstituțional, respectă interdicția impusă de Constituție și de art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, preluând dispozițiile cuprinse în acestea.

De fapt, critica autorului vizează, în realitate, chestiuni de interpretare și aplicare a textului de lege supus controlului de constituționalitate, datorate lipsei de precizie, claritate și accesibilitate. Or, acestea sunt probleme care nu intră în competența instanței de contencios constituțional.

De altfel, contrar acestor susțineri, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat, în mai multe cauze, de exemplu Hertel împotriva Elveției, 1998, și Rekvιny împotriva Ungariei, 1999, că previzibilitatea legii nu trebuie neapărat să fie însoțită de certitudini absolute. De asemenea, Curtea de la Strasbourg a precizat că certitudinea, chiar dacă este de dorit, este însoțită câteodată de o rigiditate excesivă, or dreptul trebuie să știe să se adapteze schimbărilor de situație. În plus, în cauza Sunday Times împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, 1979, Curtea de la Strasbourg a reținut că există multe legi care se servesc, prin forța lucrurilor, de formule mai mult sau mai puțin vagi ale căror interpretare și aplicare depind de practică.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 89 alin. (1) lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Majid Latif în Dosarul nr. 2.531/2/2006 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 martie 2007.