Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 224/2007

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 141 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii

prezumat în vigoare

Data actului
13 martie 2007
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 272 din 24 aprilie 2007
Citat de
1 act
Citează
4 acte
Structură
0 articole · 7.525 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokâr Gâbor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent șef

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 141 alin. (4) din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, excepție ridicată de Societatea Comercială "Andco" - S.R.L. din satul Adunați, județul Prahova, în Dosarul nr. 499/2006 al Tribunalului Prahova - Secția civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că prevederile legale criticate nu contravin dispozițiilor din Constituție invocate de autorul excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 7 decembrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 499/2006, Tribunalul Prahova - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 141 alin. (4) din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Andco" - S.R.L. din satul Adunați, județul Prahova, cu prilejul soluționării unui litigiu de muncă pentru drepturi bănești, reprezentând compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat.

În motivarea excepției autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile art. 141 alin. (4) din Codul muncii, care creează posibilitatea ca, în cazul încetării contractului individual de muncă, concediul de odihnă neefectuat să fie compensat în bani, afectează activitatea economică a angajatorului, întrucât îi impun o obligație bănească suplimentară față de angajat, în loc să prevadă efectuarea concediului la următorul loc de muncă. Astfel se încalcă, în opinia sa, dreptul persoanei de acces la o activitate economică și la liberă inițiativă.

Tribunalul Prahova - Secția civilă a arătat, prin Încheierea din 28 septembrie 2006, că nu există niciun motiv pentru sesizarea Curții Constituționale. Acea încheiere a fost casată de Curtea de Apel Ploiești - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale prin Decizia nr. 909 din 17 noiembrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 6.471/42/2006, iar în Încheierea din 7 decembrie 2006, prin care Tribunalul Prahova - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate, instanța nu și-a reformulat opinia cu privire la această excepție.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatul Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția ridicată.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că dreptul la concediul de odihnă este stabilit proporțional cu munca prestată de către salariat într-un an calendaristic, compensarea în bani stabilindu-se tot în funcție de durata timpului în care s-a prestat munca de către angajat. Întrucât în cazul încetării contractului individual de muncă angajatul se află în imposibilitatea de a mai efectua concediul de odihnă la care are dreptul, este constituțională și obligația angajatorului de a-l compensa în bani.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile art. 141 alin. (4) din Codul muncii sunt constituționale, necontravenind liberului acces al persoanei la o activitate economică și liberei inițiative. În acest sens, arată că "indiferent de motivele încetării contractului individual de muncă și de durata care a trecut de la încheierea contractului de muncă până în momentul încetării acestuia, salariatul a prestat muncă și, proporțional cu perioada lucrată, a câștigat dreptul la concediul de odihnă. Întrucât, din cauza încetării contractului individual de muncă, acesta nu poate efectua concediul de odihnă la care are dreptul, este constituțională obligația angajatorului să-l compenseze în bani".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 141 alin. (4) din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, dispoziții potrivit cărora "Compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă".

În opinia autorului excepției, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor art. 45 din Constituție referitoare la libertatea economică.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că art. 41 alin. (2) din Constituție consacră dreptul la "concediul de odihnă plătit". Durata concediului de odihnă este proporțională cu perioada de lucru efectuată, iar obligația de a plăti indemnizația de concediu îi revine angajatorului care a beneficiat de activitatea salariatului.

În cazul încetării contractului individual de muncă, efectuarea concediului de odihnă nu mai este posibilă și, din această cauză, se naște dreptul salariatului de a primi o compensație în bani pentru zilele de concediu ce i se cuveneau, proporțional cu perioada lucrată, și pe care nu le-a efectuat. Acest drept al salariatului și obligația corelativă ce revine angajatorului nu afectează nicicum dreptul persoanei la o activitate economică și la libera inițiativă.

De altfel, Curtea constată că textul de lege criticat a mai fost analizat sub aspectul conformității cu

art. 45 din Constituție și prin Decizia nr. 46 din 11 ianuarie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 117 din 16 februarie 2007, când, în temeiul acelorași considerente reținute și în prezenta cauză, a respins excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 141 alin. (4) din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, excepție ridicată de Societatea Comercială "Andco" - S.R.L. din satul Adunați, județul Prahova, în Dosarul nr. 499/2006 al Tribunalului Prahova - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 martie 2007.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent șef,
Doina Suliman

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.