Decizia nr. 258/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006

pentru modificarea și completarea Codului penal, precum și pentru modificarea și completarea altor legi, excepție ridicată de Felicia Crișan în Dosarul nr. 9.841/300/2006 (nr. vechi 12.971/2005) al Judecătoriei Sectorului 2 București.

La apelul nominal se prezintă personal autorul excepției, precum și partea Vasile Niță. Se constată lipsa celeilalte părți. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Autorul excepției, deși arată că are cunoștință de conținutul

Deciziei nr. 62 din 18 ianuarie 2007

prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006 , partea referitoare la abrogarea art. 205, 206 și 207 din Codul penal, solicită admiterea acesteia așa cum a fost formulată. Depune, de asemenea, concluzii scrise.

Partea Vasile Niță solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, arătând că a fost ridicată în scop de tergiversare a judecării cauzei.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca devenită inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 27 octombrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 9.841/300/2005 (nr. vechi 12.971/2005), Judecătoria Sectorului 2 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006

pentru modificarea și completarea Codului penal, precum și pentru modificarea și completarea altor legi, excepție ridicată de Felicia Crișan în dosarul de mai sus, având ca obiect soluționarea unei cauze penale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5) referitoare la statul român ca stat de drept, în care respectarea Constituției și a legilor este obligatorie, art. 4 alin. (2) referitoare la egalitatea între cetățenii României, art. 20 referitoare la Tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1) și (2) referitoare la liberul acces la justiție, precum și ale art. 14 referitoare la Interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 7 referitoare la egalitatea cetățenilor din Declarația Universală a Drepturilor Omului și art. 1 și 20 din Carta drepturilor fundamentale adoptată de C.E. în reuniunea din 7 decembrie 2000, potrivit cărora "Demnitatea umană este inviolabilă. Trebuie respectată și protejată" și "Toate persoanele sunt egale în fața legii".

Astfel, prin dezincriminarea faptelor de insultă și calomnie, legiuitorul a eliminat instrumentele necesare implementării dispozițiilor referitoare la garantarea demnității omului. Totodată, prin scoaterea acestor fapte din sfera ilicitului penal, se îngrădește liberul acces la justiție, întrucât numai persoanele care dispun de mijloacele materiale necesare plății taxei de timbru se pot adresa judecătorului pentru a-și apăra, pe cale civilă, demnitatea și onoarea. În acest fel se produce și o discriminare pe criterii de avere.

Judecătoria Sectorului 2 București opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile constituționale invocate stabilesc cu valoare de principiu protejarea și garantarea drepturilor și libertăților cetățenilor, fără să impună însă, ca metodă de protecție, prevederea în legea penală.

De asemenea, sumele plătite cu titlu de taxe judiciare reprezintă, de fapt, contravaloarea serviciilor prestate justițiabilului, fiind suportată în final de partea care cade în pretenții și, prin urmare, nu echivalează cu încălcarea liberului acces la justiție.

În sfârșit, în opinia instanței, Curtea Constituțională a României nu are competența de a cenzura dispozițiile din dreptul intern prin raportare la reglementări internaționale, controlul acesteia vizând doar conformitatea legilor și ordonanțelor Guvernului cu Legea fundamentală.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, deoarece prin

Decizia nr. 62/2007

Curtea Constituțională a admis o excepție de neconstituționalitate ce a avut același obiect.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006

pentru modificarea și completarea Codului penal, precum și pentru modificarea și completarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 601 din 12 iulie 2006, care au următorul conținut: "Articolele 205, 206, 207 și 236^1 se abrogă."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, ulterior sesizării sale prin Încheierea din 27 octombrie 2006, prin Decizia nr. 62, pronunțată în ședința publică din data de 18 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al Românei, Partea I, nr. 104 din 12 februarie 2007, a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006 , partea referitoare la abrogarea art. 205, 206 și 207 din Codul penal. Or, potrivit

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară [...]". Prin urmare, partea din textul legal criticat care a constituit obiectul excepției anterioare de admitere a devenit inadmisibilă.

Cât privește partea referitoare la abrogarea art. 236^1 din Codul penal - Defăimarea țării sau a națiunii - Curtea constată că obiectul litigiului dedus instanței de judecată vizează fapte ca insulta, calomnia și proba verității referitoare la acestea. Or, dispozițiile art. 236^1 din Codul penal nu au niciun fel de legătură cu soluționarea cauzei. Așa fiind, având în vedere prevederile

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cărora "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor [...] privind neconstituționalitatea unei legi [...], care are legătură cu soluționarea cauzei [...]", coroborate cu cele ale alin. (6) al aceluiași articol, Curtea constată că excepția este inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge ca devenită inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006

pentru modificarea și completarea Codului penal, precum și pentru modificarea și completarea altor legi, partea referitoare la abrogarea art. 205, 206 și 207 din Codul penal, excepție ridicată de Felicia Crișan în Dosarul nr. 9.841/300/2006 (nr. vechi 12.971/2005) al Judecătoriei Sectorului 2 București.

2. Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006

pentru modificarea și completarea Codului penal, precum și pentru modificarea și completarea altor legi, partea referitoare la abrogarea art. 236^1 din Codul penal, excepție ridicată în același dosar de același autor.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 martie 2007.