Decizia nr. 241/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 8 lit. b) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Tudor Ghinea în Dosarul nr. 3.307/3/2006 al Tribunalului București - Secția a II-a penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, invocând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 13 octombrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 3.307/3/2006, Tribunalul București - Secția a II-a penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 8 lit. b) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Tudor Ghinea într-un litigiu având ca obiect soluționarea unei plângeri împotriva ordonanței de confirmare a neînceperii urmăririi penale.

În motivarea excepției autorul acesteia apreciază, în esență, că textul legal criticat limitează posibilitatea judecătorului de a judeca aspecte privind legalitatea soluției date de procuror, analiza acestuia fiind redusă numai la motivele de temeinicie. Se mai arată că activitatea judecătorului este limitată doar la aspectele ce se pot dispune prin prisma probelor administrate în cauza aflată pe rolul său, ceea ce nu îi permite să analizeze și alte probe, eventual administrate în cauze disjunse nelegal. Mai mult, rezoluțiile de disjungere nu pot fi verificate din punct de vedere al legalității lor.

Tribunalul București - Secția a II-a penală apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. În susținerea acestei opinii sunt invocate considerentele care au stat la baza

Deciziei Curții Constituționale nr. 228 din 7 martie 2006 .

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens

Decizia Curții Constituționale nr. 228 din 7 martie 2006 .

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată, invocând în acest sens considerentele care au stat la baza

Deciziei Curții Constituționale nr. 228 din 7 martie 2006 . Mai mult, se arată că partea față de care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și care contestă ordonanța emisă de procuror are posibilitatea să demonstreze atât caracterul incomplet al urmăririi penale, cât și aprecierea eronată a probelor pe care s-a întemeiat soluția emisă de procuror.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozițiile art. 278^1 alin. 8 lit. b) din Codul de procedură penală, așa cum au fost modificate, dar cu păstrarea soluției legislative inițiale, prin

Legea nr. 356/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006. În realitate, Curtea observă că, astfel cum rezultă din motivarea excepției, autorul acesteia critică numai teza a doua a art. 278^1 alin. 8 lit. b) din Codul de procedură penală, text asupra căruia Curtea urmează a se pronunța și care are următorul cuprins:

"Judecătorul pronunță una dintre următoarele soluții: [...]

b) admite plângerea, prin sentință, desființează rezoluția sau ordonanța atacată și trimite cauza procurorului, în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, după caz. Judecătorul este obligat să arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului, indicând totodată faptele și împrejurările ce urmează a fi constatate și prin care anume mijloace de probă;".

Textul constituțional invocat în susținerea excepției este cel al art. 21 privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține următoarele:

Textul legal criticat a mai fost supus controlului de constituționalitate, iar Curtea Constituțională, prin mai multe decizii, a constatat conformitatea acestuia cu Constituția. Astfel, spre exemplu, prin

Decizia nr. 228 din 7 martie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 332 din 13 aprilie 2006, Curtea a statuat că prin plângerea formulată împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată nu se judecă însăși cauza, ci doar temeinicia și legalitatea soluțiilor pronunțate de procuror, pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a eventualelor probe scrise înfățișate instanței de părțile în proces. Așadar, prin încheierea pronunțată în temeiul art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedură penală, instanța nu dezleagă fondul pricinii, ci apreciază numai cu privire la legalitatea actului atacat.

Cu același prilej Curtea a stabilit că nu poate fi caracterizată ca o încălcare a dreptului la un proces echitabil nici reglementarea soluției pe care o pronunță instanța în temeiul art. 278^1 alin. 8 lit. b) din Codul de procedură penală, respectiv de admitere a plângerii, cu desființarea rezoluției sau ordonanței atacate și trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii sau a redeschiderii urmăririi penale. Aceasta întrucât împotriva încheierii astfel pronunțate persoana nemulțumită are posibilitatea exercitării căilor de atac prevăzute de lege, având deplina libertate de a demonstra nelegalitatea acesteia, folosind toate mijloacele procedurale ce caracterizează un proces echitabil.

Neexistând elemente noi de natură a determina schimbarea jurisprudenței Curții, cele stabilite prin decizia menționată își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 8 lit. b) teza a doua din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Tudor Ghinea în Dosarul nr. 3.307/3/2006 al Tribunalului București - Secția a II-a penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 martie 2007.