Decizia nr. 227/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconsti-tuționalitate a dispozițiilor

art. 65 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 39/2005

privind cinematografia, excepție ridicată de orașul Gura Humorului prin primar, în Dosarul nr. 1.130/2006 al Judecătoriei Gura Humorului.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 6 martie 2007, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 13 martie 2007.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 19 iunie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 1.130/2006, Judecătoria Gura Humorului a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 65 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 39/2005

privind cinematografia. Excepția a fost ridicată de orașul Gura Humorului prin primar, cu ocazia soluționării unei cauze ce are ca obiect cererea Regiei Autonome a Distribuției și Exploatării Filmelor Româniafilm, prin care aceasta solicită radierea înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate al orașului Gura Humorului asupra Cinematografului "Lumina" situat în Gura Humorului.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor art. 44 alin. (1) și (3) din Constituție. Imobilul prevăzut la poziția nr. 264 din anexa la ordonanță s-a aflat în patrimoniul orașului Gura Humorului, prin textul de lege criticat operându-se un transfer de proprietate, fără a exista vreo justificare legală, încălcându-se astfel prevederile art. 44 alin. (1) și (3) din Constituție.

Judecătoria Gura Humorului arată că, în cazul în care a fost emis un act normativ prin care bunul în litigiu a fost trecut din proprietatea publică în proprietatea privată a statului român prin unitatea sa administrativ-teritorială, statul, în calitate de proprietar, are dreptul și poate da bunul în administrarea oricărei persoane dorește, în acest caz dispozițiile

art. 65 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 39/2005

fiind constituționale. În cazul în care bunul nu a fost trecut din proprietatea publică în proprietatea privată a statului, instanța consideră că dispozițiile

art. 65 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 39/2005

sunt neconstituționale.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. În acest sens, arată că dispozițiile de lege criticate apar ca fiind neconstituționale, în măsura în care titularul dreptului de proprietate privată asupra imobilelor cuprinse în anexă este o altă persoană fizică sau persoană juridică decât statul român, exproprierea neputând opera decât pentru o cauză de utilitate publică, cu dreaptă și prealabilă despăgubire.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece legiuitorul este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu cele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 65 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 39/2005

privind cinematografia, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 704 din 4 august 2005. Ordonanța a fost aprobată cu modificări prin

Legea nr. 328/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 649 din 27 iulie 2006. Textul de lege criticat are următorul cuprins: "Se află în proprietatea privată a statului și în administrarea Regiei Autonome de Distribuție și Exploatare a Filmelor «România-Film» sălile și grădinile de spectacol cinematografic, precum și terenurile aferente acestora, prevăzute în anexa nr. 1, care face parte integrantă din prezenta ordonanță."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 44 alin. (1) și (3), potrivit cărora: "(1) Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate.[...]

(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prin textul de lege criticat se prevede că sălile și grădinile de spectacol cinematografic, precum și terenurile aferente acestora, menționate în anexa nr. 1 din

Ordonanța Guvernului nr. 39/2005 , care face parte integrantă din prezenta ordonanță, se află în proprietatea privată a statului.

De asemenea, Curtea observă că există posibilitatea ca imobilele prevăzute în anexa nr. 1 din

Ordonanța Guvernului nr. 39/2005

să se afle și în proprietatea persoanelor fizice sau juridice sau în proprietatea comunelor, orașelor, municipiilor și județelor.

Prevăzând in terminis că toate aceste imobile, indiferent de titularul dreptului de proprietate, se află în proprietatea privată a statului, se realizează un transfer silit de proprietate care operează din patrimoniul persoanelor fizice, persoanelor juridice sau unităților administrativ-teritoriale către stat, ceea ce reprezintă o încălcare a dispozițiilor art. 44 alin. (1) din Constituție.

Curtea recunoaște existența posibilității privării de proprietate a unui titular al acestui drept, dar numai dacă această privare este realizată prin procedeele prevăzute de Legea fundamentală, cu respectarea condițiilor stipulate de aceasta în art. 44 alin. (3). Astfel, singura modalitate de trecere silită în proprietatea statului a unor imobile ce se află în proprietatea altor titulari se poate realiza numai prin expropriere, pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire. Toate aceste reglementări constituie garanții ale dreptului de proprietate, care nu pot fi eludate prin adoptarea unui act normativ.

În consecință, Curtea constată că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile și procedura prevăzute de

art. 44 alin. (3) din Constituție și de Legea nr. 33/1994

privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.

Totodată, Curtea observă că, potrivit art. 44 alin. (2) din Constituție, proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Aceste dispoziții constituționale trebuie interpretate în sensul că statul nu poate beneficia, cât privește bunurile care nu formează obiect exclusiv al proprietății publice, de o protecție juridică mai ridicată decât cea a persoanelor fizice sau juridice sau a unităților administrativ-teritoriale.

Având în vedere cele expuse mai sus, Curtea constată că dispozițiile

art. 65 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 39/2005

privind cinematografia încalcă prevederile art. 44 alin. (1), (2) și (3) din Constituție, în măsura în care titularul dreptului de proprietate asupra imobilelor cuprinse în anexa nr. 1 este o persoană fizică, juridică sau o unitate administrativ-teritorială, iar nu statul.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Admite excepția de neconstituționalitate și constată că dispozițiile

art. 65 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 39/2005

privind cinematografia sunt neconstituționale, în măsura în care titularul dreptului de proprietate asupra imobilelor cuprinse în anexa nr. 1 nu este statul român, excepție ridicată de orașul Gura Humorului în Dosarul nr. 1.130/2006 al Judecătoriei Gura Humorului.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 martie 2007.